Rostul legii „anti-legionare” este simplu şi a fost deja atins (potrivit lui Alexandru Florian). Comentariu cu dovezi

Posted by
|

Dezbatere legea 217/2015 (anti-legionară) – Realitatea TV, moderator Rareş Bogdan

Aş vrea să încep a spune că sunt indignat. Sunt foarte indignat. Am văzut la această emisiune persoane de foarte mare bun simţ şi am văzut, din păcate şi persoane lipsite de cel mai elementar bun simţ şi politeţe.
Am văzut oameni care au ascultat cu atenţie şi în tăcere opiniile altora, chiar atunci când nu erau de acord cu ele, şi am văzut oameni care şi-au permis să întrerupă, să corecteze şi să adopte o atitudine de superioritate total deplasată.
O dezbatere privitoare la această lege şi, în general, privitoare la istoria României este necesară şi benefică pentru toată lumea, pentru toţi cei care trăim în ţara aceasta. Dar nici o dezbatere nu poate fi utilă nimănui, dacă părţile implicate nu sunt oneste şi nu poartă dezbaterea cu bună credinţă. Nici o dezbatere nu poate fi onestă, dacă de la început, stabilim că cineva are dreptate, iar celălat nu numai că nu are dreptate, dar şi că este rău intenţionat, prin chiar designul organizării dezbaterii. În timp ce unii stau la masa dezbaterii, alţii trebuie să stea sub masă şi asta ar fi o dezbatere onestă şi egală?
Pot înţelege că nu doreşti să stai la masă cu anumite persoane. Dar atunci, chiar locul tău nu este la acea dezbatere. Cu cine ai putea dezbate? De unul singur? Doar cu cei care nu îndrăznesc să te contrazică? Ce fel de dezbatere poate fi aceasta?
Poate să fie vorba despre persoane care vorbesc prostii, este vorba despre dreptul lor de a spune prostii sau chiar de a fi proşti, dacă este cazul. Dar nu poţi marginaliza pe cineva într-un colţ şi apoi să pretinzi că ai lua parte la o dezbatere.

Doamna Măriuca Vulcănescu a dat dovadă de o extremă sensibilitate sufletească şi de o imensă moralitate. Ceea ce ne-a spus dânsa, pe scurt, este că lucrurile sunt extrem de complicate şi că nu le putem împărţi în albe sau negre fără a nu ne lăsa prinşi în erori incredibile.
La ce s-ar putea aştepta cineva care atacă în mod nepermis, persoane considerate de către o anumită comunitate ca fiind persoane de mare valoare datorită acelor fapte ale lor care sunt exemplare?
Care ar fi reacţia pe care am obţine-o dacă am merge în Israel şi am debita că Ben Gurion este un terorist şi un criminal, care prin politica sa a condus chiar până în zilele noastre la crime aberantecum este cea a asasinării prin arderea de viu a unui bebeluş palestinian de către colonişti evrei?

Putem prezice cu o acurateţe foarte mare că reacţiile ar fi extrem de dure, că am fi, probabil, scoşi din ţară în şuturi, în cel mai bun caz.
Şi totuşi, faptele ne spun că Ben Gurion, primul preşedinte al statului Israel, comandant al organizaţiei Haganah, a fost acuzat de către Marea Britanie de terorism. Haganah a fost considerat organizaţie teroristă, iar Ben Gurion era comandat al acest organizaţii. Terorist, prin urmare. Acestea sunt faptele.

Dacă nu a ajuns în faţa completului de judecată şi apoi, predictibil, în faţa plutonului de execuţie, a fost doar pentru că Israelul a reuşit să îşi obţină independenţa. A învins, deci. A fost între învingători, nu între învinşi.
La fel ca şi UCK în Kosovo: nimeni nu a adus în faţa tribunalului liderii acestei organizaţii. Rezistenţa cecenă, în schimb, a rămas cu acuzaţia de a fi teroristă pentru că cecenii nu au reuşit să îşi câştige independenţa. Ce sunt terorişti pentru unii, sunt partizani pentru alţii. Ce a fost Che Guevara? Revoluţionar sau criminal terorist? Pe cine întrebăm? Victimele lui? Oamenii pe care i-a ucis? Copii celor pe care Che Guevara i-a ucis? Comunitatea cubaneză din Florida?
Trebuie să înţeleagă toată lumea că lucrurile nu sunt albe sau negre atunci când vorbim de oameni.
Ion Antonescu nu este doar criminalul din Transnistria. Ion Antonescu este şi eroul din primul război mondial, cel care, alături de generalii Averescu şi Dragalina au apărat România împotriva agresorului german.
Ion Antonescu nu este doar criminalul din Transnistria şi nu doar eroul din primul război mondial. Ion Antonescu este şi mareşalul care a salvat pe evreii din vechiul regat şi pe evrei veniţi din colţuri diferite ale Europei, tocmai pentru a-şi căuta în România lui Antonescu scăparea de la o moarte sigură. Nu o spune vreun legionar sau vreun „fascist” român. O spune fostul preşedinte al Israelului, Itzak Rabin, care a mulţumit României pentru salvarea a 400.000 de evrei care au ajuns după încheierea războiului în Israel şi şi-au adus contribuţia la construcţia acestui stat.

A spus-o preşedintele Comunităţii evreieşti din România, Dr. W. Filderman. În contextul de atunci al Europei, când evreu fiind ai fi avut de ales între coşurile de la Auschwitz, pe de o parte, şi a da cu mătura pe străzile oraşelor din România şi a contribui financiar la războiul dus de România, pe de alta, alegerea este extrem de simplu de făcut. Iar asta în condiţiile în care România era aliată a Germaniei naziste la vremea respectivă. În condiţiile în care România era aliata Germaniei nu pentru că şi-ar fi dorit să fie aliată cu cei care au comndamnat-o la pierderea Transilvaniei de nord, Bucovinei de Nord, Basarabiei şi Cadrilaterului. În condiţiile în care România era aliata Germaniei pentru că aliaţii occidentali, Franţa şi Marea Britanie ne abandonaseră pentru o pace iluzorie cu Hitler, iar ceilalţi aliaţi ai noştri: Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia fuseseră ocupate de Germania după ce fuseseră şi ele abandonate de Franţa şi Marea Britanie. Când judecăm ce s-a întâmplat în trecut, este nevoie să judecăm şi în contextul de atunci, tocmai pentru a înţelege exact care au fost cauzele.

Aşa zisele legi ale memoriei duc la situaţii aberante în care un istoric ajunge să scrie cu „delicateţe” ca să nu supere pe cineva şi să se trezească cu eticheta distrugătoare de vieţi de „antisemit”, cum că „În timp ce evreii din Banat au fost protejaţi, evreii din Ardealul de Nord au fost trimişi la Auschwitz”. Cine i-a trimis la Auschwitz? Cine i-a protejat pe evreii din Banat? Trebuie spus clar, pentru că acestea sunt faptele: regimul lui Ion Antonescu i-a protejat pe evreii din Banat, iar regimul lui Horthy (care la ora aceea ocupa Ardealul de nord) i-a trimis pe evrei în lagărele de exterminare.
Cum a fost posibil? Ce resorturi a făcu ca Antonescu să îi protejeze pe evreii din vechiul regat si din partea de Transilvanie rămasă sub administrare românească în timp pe cei din Basarabia şi Bucovina de nord i-a trimis în Transnistria?
A răspunde onest la astfel de întrebări ne ajută pe toţi pentru că, în timp ce trecutul nu-l putem schimba, putem ca prin înţelegerea trecutului, să evităm astfel de orori pentru viitor. Că este vorba despre explicaţia dată de regimul Antonescu cum că evreii din Basarabia şi Bucovina de nord ar fi fost bolşevizaţi şi ar fi avut atitudine ostilă faţă de România şi faţă de statul român, că este vorba de cedarea parţială la presiunile aliatul nazist prin sacrificarea unei părţi a evreilor aflaţi pe teritoriul României, că este vorba de cu totul altfel de explicaţii, avem nevoie să înţelegem ce s-a întâmplat atunci şi care au fost resorturile care au dus la luarea deciziilor respective, tocmai pentru ca ştiind ce s-a întâmplat să putem evita repetarea istoriei.

La dezbatere de la Realitatea a participat şi un specialist italian îm mişcarea fascistă din Italia şi acţiunile de interzicere a acestuia în regimul democratic. Deşi era clar că tot ceea ce ştia despre mişcarea legionară erau cele spuse de cei prezenţi la emisiune, omul şi-a permis să facă afirmaţii şi în afara ariei lui de expertiză. Dar ceea ce este interesant este că, vorbind despre mişcarea lui Musolini ne-a relatat câteva aspecte intersante prin care, culmea, încerca să ne explice că mişacarea fascistă italiană reprezintă un fenomen unic, diferit faţă de celelalte mişcări fasciste europene (unde integra şi mişcarea legionară – deşi Academia Română ne zice altceva). Cu alte cuvinte, ca italian, încerca să atenueze responsabilitatea mişcării fasciste italiene, deşi chiar el recunoştea că este prima astfel de mişcare politică şi, deci, model pentru celelalte mişcări fasciste.
Astfel în opinia lui, mişcarea lui Musolini a fost antisemită doar între 1938 şi 1942, în timp ce toate celelalte ar fi fost antisemite prin construcţie. Deşi este interzisă propaganda fascistă, nu au putut interzice în Italia simbolul fascismului italian întrucât era preluat de la legiunile Romei antice. De asemenea, a fost lăsat un mic loc (casa lui Musolini) unde nostalgicii se puteau (şi se pot) întâlni fără probleme.Pentru că, spre deosebire de societatea română, societatea italiană era cam jumătate fascizată, după război creştin democraţii, social democraţii, liberalii şi comuniştii au convenit să nu pedepsească aderenţa la micarea fascistă, ci doar persoanele care au comis crime şi au avut funcţii în administraţii, altfel s-ar fi putut trezi cu război civil. Prin urmare, specialistul italian ne spune că simpla aderenţa la mişcarea legionară (fie ca şi copil) ar trebui pedepsită tocmai pentru că societatea românească nu sprijină masiv idelogia legionară: cu cât eşti mai fascist cu atât eşti mai puţin pedepsit pentru fascism, cu cât eşti mai puţin fascist, cu atât trebuie să fi pedepsit că eşti fascist, ar fi logica.

Revenind la dezbaterea de la Realitatea, în cadrul emisunii au fost utilizate de către unii participanţi metode de manipulare care nu au ce căuta într-o dezbatere reală. Ca exemplu, daca aş fi fost la dezbaterea respectivă şi aş fi folosit una dintre aceste tehnici de manipulare, aş fi spus uitându-mă la realizatorul emisiunii, uitându-mă întens: „acum că vorbim despre crime, domnule Rareş Bogdan, nu ar trebui să vorbim şi despre crimele comise de bunicul dumneavoastră?”. Normal, reacţia obţinută ar fi fost de perplexitate şi, imediat după, de indignare. „Despre ce crime vorbeşti domnule? Ce crime a comis bunicul meu?”. Eu m-aş fi uitat intens la realizator şi după o pauză de efect, aş fi spus: „Citiţi arhivele!”. Apoi aş fi spus în barbă ca pentru mine, dar astfel încât să fiu auzit de toată lumea: „Ziceţi că sunteţi istorici, dar nici nu citiţi arhivele..”. La insistenţele normale ale interlocutorului de a afla care arhive, m-aş fi uitat cu o privire tâmpă care s-ar dori inteligentă, pentru că nu aş fi fost pregătit să mi se ceară să justific şi să dovedesc afirmaţiile mele, obişnuit fiind doar cu căţeluşi care ar fi luat de bună absolut orice afirmaţie a mea sau nu ar fi îndrăznit să protesteze în orice fel. Scopul manipulării este acela de a lăsa în conştiinţa publică seminţele minciunii. Câţi dintre telespectatorii dezbaterii s-au dus după încheierea emisunii la arhive ca să verifice ce făcea Ion Gavrilă Ogoranu în timpul rebeliunii legionare la Făgăraş sau dacă există cu adevărat documente care să ateste implicarea lui Mircea Vulcănescu în colectarea bunurilor jefuite de la evreii deportaţi în Transnistria? Şi câţi au rămas după dezbatere cu impresia că aceste afirmaţii nesusţinute de argumente ar fi adevărate? În ce arhive? Unde se găsesc? Ce număr de dosar? Nici dacă ai vrea să cauţi nu ai şti unde să cauţi. O dată pornit într-un astfel de demers, te-ai lăsa păgubaş foarte curând şi ai rămâne în schimb, cel puţin cu îndoiala. Atât de perverse sunt astfel de manipulări. Dacă priviţi emisiunea veţi vedea şi cine sunt cei care se pretează la aşa ceva.

Un alt aspect care merită menţionat este cel legat de neasumarea de către Florian a proiectului de lege dus în Parlament de către Crin Antonescu şi gaşca. Nimeni nu a îndrăznit să îi afirme în faţă lui Florian că ştim că institutul pe care îl conduce e cel care a elaborat legea, pentru că dovezile sunt circumstanţiale. Dar ele există:
1. textul legii e recunoscut ca având lacune grave de exprimare în limba română. Istoricul Marius Oprea remarca faptul că textul legii pare că a fost tradus dintr-o limbă străină şi tradusă prost sau că a fost scris de o persoană care nu stăpâneşte limba română. Cam cum e Florian cu al său „pe spaţiul pubic”.
2. Crin Antonescu explica imediat după adoptarea legii că nu avem de ce să ne temem, că eroi naţionali cum sunt Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic sau Gavrilă Ogoranu nu au cum să fie interzişi. În acelaşi timp, Florian, îi lua în vizor tocmai pe aceştia, printre mulţi alţii. Adică cel care se presupune că a redactat şi propus legea ştie mai puţine despre lege decât cel despre care se presupune că doar i-a acordat consultanţă.http://www.curentul.info/actualitate/11809-crin-antonescu-a-incalcat-exact-legea-initiata-de-el-si-acum-risca-inchisoarea
3. În timpul emisiunii, destinsul Florian, ne spunea indignat că el nu are drept să propună legi (tocmai, înţelegem asta cu toţii, pentru că nu avea dreptul a trebuit să apeleze la trei pulifrici din parlament ca să îşi ducă legea la vot) şi că institutul pe care îl conduce doar a acordat consultanţă şi că „oricine era interesat de subiect putea să ofere consultanţă”). Deci Institutul pentru studierea crimelor comunismului nu ştia nimic, Academia Română nu ştia despre această „dezbatere publică” privitoarea la proiectul de lege, asociaţiile foştilor deţinuţi politici nu au ştiu nimic, nici unii nu au fost informaţi şi nici consultaţi; culmea culmilor coincidenţei, doar institutul lui Florian a aflat de proiectul de lege al celor trei căcărăi lipserali şi doar ei au dat consultanţă.
Iar noi toţi ceilalţi suntem proşti şi nu ne dăm seamă cum funcţionează lucrurile şi cine a venit cu textul legii.
Şi, 4. (dacă mai era nevoie: apărarea legii este asigurată de Alexandru Florian şi nu de către presupuşii iniţiatori liberali.

Dar cum spuneam, oamenii de bun simţ din studiou nici măcar nu şi-au dat seama că acolo erau nişte hoţi care cum s-au prins că urmează să fie demascaţi au început să strige ei primii: „Hoţii, hoţii!” şi nimeni nu le-a mai pus nici o întrebare sau le-au pus timid ca să nu se trezească acuzaţi ei înşişi de cine ce ştie ce crimă inventată de fantezia bolnavă a unor bolşevici.

Ca ultim argument că nu poate fi vorba despre o dezbatere onestă, imaginaţi-vă următorul exerciţiu. Ecaterina Gata, arestată de către bolşevici sub acuzaţia de apartenenţă la mişcarea legionară, deşi nu a ucis pe nimeni, deşi nu a comis nici o crimă, a fost violată cu bestialitate de către gardienii instigaţi de Ana Pauker (Hanna Robinsohn), apoi i-au fost smulşi sânii cu cleştii, bucată cu bucată şi, în final, a fost omorâtă fiindu-i introdusă o bară de fier în vagin. Nici un om normal nu poate să nu se înfioare doar auzind un astfel de mod inuman, bestial de tortură. Iar astăzi, fiul criminalului bolşevic Radu Florian, fiul acestei bestii cu chip de om, însetat de sânge nevinovat, vine să ne spună nouă că acea femeie, acel suflet de om, a meritat să moară în chinuri pentru că era membră a mişcării legionare? Ce fel de om poate fi acesta? Ce fel de om care să justifice o crimă atât de odioasă prin apartenţa la o grupare politică? Ce fel de om? Ce bestie de om?
Încheind exerciţiul de imaginaţie, fireşte, poate pe bună dreptate, Florian jr. sau admiratorii tatălui său ne-a putea spune că Radu Florian nu a omorât pe nimeni. Poate că aşa stau lucrurile, dar nici Mircea Vulcănescu nu a omorât pe nimeni. Ba mai mult, în timp ce Radu Florian a fost ideolog al regimului criminal bolşevic instaurat de către ocupantul sovietic prin forţă armată, Mircea Vulcănescu nu a fost ideolog al mişcării legionare şi nu a justificat prin scrierile sale crimele comise de legionari. În timp ce Radu Florian, prin scrierile sale a creat o atmosferă de ură de clasă, dar şi de rasă, o atmosferă care a permis unor bestii criminale să îşi justifice crimele abominabile în proprii lor ochi şi în ochii societăţii de atunci. Radu Florian este vinovat de crimă, fie doar şi moral. Mircea Vulcănescu nu are mânile pătate de sângele nimănui.

Marele defect al acestei legi este că opune „morţii noştri” împotriva „morţilor voştri” Că nu ne lasă să ne plângem morţii în timp ce ei şi-i plâng pe ai lor. Această lege, care pretinde că ar vedea spre viitor, continuă paradigma sfârşitului celui de al doilea război mondial. Paradigma în care morţii de la Hiroshima sau Nagasaki, de la Bucureşti, Poieşti sau Dresda sunt mai puţin morţi şi victime decât morţii de la Londra, Coventry sau Varşovia. Că morţii din Gaza şi Cisiordania sunt mai puţin decât morţii de la Buchenwald sau Auschwitz. Că unii oameni sunt mai puţin oameni atâta timp cât fac parte din naţiuni învinse, iar unii călăi sunt mai puţin călăi dacă fac parte din naţiuni învingătoare. Cu adevărat o viziune democratică, liberală şi umanistă, nu-i aşa?

Lăsaţi-mă să cred totuşi că există oameni şi oameni, în toate naţiile şi în toate rasele, printre aderenţii la toate ideologiile sau religiile şi mai lăsaţi-mă să cred că oamenii care nu sunt dispuşi să se folosească în moduri imorale de semenii lor pentru a câştiga averi sau putere, vor câştiga până la urmă împotriva celor care ne îndeamnă la ură. Pentru că Florian şi al lui institut exact asta face:instigă la ură interetnică şi rasială.

Rabinul Kaufman ne spune despre ce este de fapt vorba cu această lege: este vorba despre bani. dacă nu ai antisemitism în România nu-ţi dă nimeni bani. Dacă eşti schmeker şi identifici tu antimemitismul ascuns, atunci devii erou chiar şi îţi acoperi cheltuielile cu salariile pentru încă zece ani. Aceasta este singura legătură pe care o are legea dezbătută cu viitorul: banii ce urmează să vină la institutul condus de Florian. Îi dai o palmă românului, iar când protestează arăţi lumii întregi: „Iată cum acest antisemit se poartă cu evreii!

Pot să pun pariu cu oricine că nu va nimeni acuzat în baza acestei legi. Cum spune şi Florian (s-a demascat) la finalul dezbaterii: „Legea şi-a atins scopul!”. Pentru că scopul a fost dintru bun început nu acela de a proteja memoria victimelor trecutului, nu de a condamna crimele trecutului, ci acela de a dovedi că o întreagă ţară protestează împotriva denigrării valorilor naţionale şi că, prin urmare, „toţi sunt legionari, adică fascişti, deci pericolul este groaznic: trimiteţi bani, cât mai mulţi bani ca să ne salveze Florian pe toţi”.

Or să mai fie din când în când aberaţii cum este cea a avizului negativ dat de ambasada României în Slovacia pentru propunerea părţii slovace de a da denumirea „Ion Şugariu” podului pe care acest soldat român l-a apărat în luptele de eliberare a Slovaciei, sub pretextul că ar fi vorba despre un „fascist”.
Ion Şugariu nu a fost legionar, nu a fost niciodată condamnat pentru nici o crimă şi a murit în luptele cu naziştii. Totuşi, un terchea berchea de la ambasadă (Radu Coantă, secretar doi), temându-se să nu facă vreo greşeală, a dat o căutare pe google şi a găsit că Şugariu a scris un articol naţionalist. Aşa că omul de la ambasadă nu a vrut să-şi rişte poziţia călduţă făcând cine ştie ce greşeală. Din ce motiv a considerat respectivul ipochimen că şi-a risca poziţia este chiar un lucru de lămurit. Iar cei vinovaţi de această chestie aberantă ar trebui retraşi de la ambasadă şi puşi să spele veceurile de la minister că nu par să fie în stare de mai mult.
În rest, nu cred că va fi condamnat cineva ca urmare a acestei legi. Este prea vagă în formulare, lasă prea mult loc de interpetare subiectivă şi abuzivă şi nici un judecător, fără o comandă politică fermă nu va da un verdict.
Ce se mai poate întâmpla este ca participanţii la viitoare demonstraţii împotriva corporaţiilor să fie reetichetaţi din eco-terorişti în eco-legionari şi acuzaţi că subminează puterea de stat.

Reacţia dură a jurnelistei Oana Stanciulescu

Sursa

V-ar mai putea interesa si:

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos