„Adevăratul meşter popular a învăţat meşteşugul din familie, nu de la şcoală. Eu am învăţat-o de la tata. 30 de ani am făcut croitorie la comandă, de-aia cu ştaif, apoi m-am tot dus pe la târguri şi am văzut că nu prea sunt oameni care fac opinci. Şi m-am apucat eu de făcut, că tot ştiam de la tata“, povesteşte meşterul din Râmnicu Vâlcea, acum cu parafă şi atestat, în timp ce lucrează o opincuţă de la zero, de dragul demonstraţiei. Şi pentru că-i e drag de meşteşug, la începutul lunii iunie o să-i înveţe până şi pe americani, la Muzeul Astra din Sibiu, cum stă treaba cu opincăria.„Păi, opincăria e cea mai veche meserie. Nu-i aia de se spune despre ea că a fost prima, că doar alea nu se duseră desculţe la produs“, glumeşte omul. „Pe vremuri toată lumea îşi făcea opinci, cum îşi făcea şi cămăşi. Opincăria a apărut atunci când ăia cărora nu le ieşeau nici în ruptul capului opinci frumoase au văzut opinci mai frumoase ca ale lor la alţii. Şi s-au oferit să-i ajute la câmp, sau cu altceva, numai să le facă şi lor“, spune omul. Are şi o opincă despre care spune că e din al Doilea Război Mondial, făcută dintr-o anvelopă de motocicletă nemţească. Dovada e pe talpa opincii. „Păi, românii au câştigat războiul cu opincile. Nemţii au văzut urmele, şi s-au gândit ei aşa că motocicletele lor merg numai drept, dar românii or fi inventat ei ceva de păşeşte, şi cine ştie ce armă o mai fi şi aia. Aşa că au bătut ei mai în retragere, că oricum pierdeau războiul“, vine el cu o legendă de fabricaţie proprie. Foto: Andrei Paul Sursa: Primăria Municipiului Braşov