O troacă comună a societății românești decadente Rușine tuturor ce calcă încălțați acolo. … În luna ianuarie managerul Sandalandala m-a contactat să îi rezolv câteva chestiuni sculpturale acolo. … Am refuzat copios. … Mi-am dat seama de un singur lucru VAMA A DISPĂRUT. …

Vama Veche anii ’80…’90…. Mergând la răsărit… Întunericul era pretutindeni. .. și se făcea că o raza de lumină ieșea din mare dar încă nu era lumină. .. Călcam pe scoici ce se mulau perfect pe talpa mea iar eu nici nu simțeam durerea sângelui ce se scurgea din tăietură. .. scoicile din Vamă erau tăioase și miroseau a proaspăt mort. .. Eram beat de fericirea evadării dintre blocurile gri și pline de viitorii manelisti. .. Eram fericit ca și cum întreaga viață se năștea atunci. Vedeam luna și soarele în același timp meridional. .. vedeam iubirea mea pierdută intre timp. .. vedeam imaginea iubitei mele din nisip. .. vedeam trecutul meu din lumea ce nu exista. .. vedeam și simțeam. La răsărit călcam prin corturi vechi și mirosind a hippy simțind cum fetele virgine își desclestau brațele subțiri și albe de pe trupul fierbinte și sălbatic al meu. … strigau cu glas de șoaptă. ..1 Mai vino inc’odată. .. Așa era odată 1 Mai era o gloată O gloată de iubiri Ce nu știau a muri… Etc. .. În viitor