Voi scrie o carte care se va numi ”100 de zile in Carpati”.O voi scrie in timpul expeditie,la fata locului,mai exact ”la fata locurilor” ,iar capitolele acestei carti vor fi scrisori particularizate catre persoanele despre care voi scrie in rindurile ce urmeaza…M-am pregatit de multa vreme pentru aceasta expeditie,dar am constatat ca niste bani in plus nu o sa imi strice pe un drum lung si plin de surprize ca acesta .Astfel ca,fiecare sponsorizare este binevenita…iar eu voi oferi in schimbul a 50 de euro o parcela de 100 de km din traseu, povestea ei si fotografiile realizate pe aceasta bucata de drum,poveste care va fi sub forma unui capitol in cartea pe care o scriu in timpul expeditiei.Astfel,cartea va cuprinde 14 capitole.Aceste povestiri,(care vor fi realizate ca niste scrisori personalizate catre cei care le cumpara),vor alcatui in intregime cartea ”100 de zile in Carpati”.

Pe langa poveste,mai ofer un abtibild lipit pe rucsacul meu cu numele persoanei,plus un suvenir cumparat si adus din zona respectiva,plin de energia aventurii 🙂 .Aceasta idee apartine unui alt calator minunat,ale carui povestiri despre drumul pe care l-a strabatut  m-au inspirat si  m-au fermecat de-a dreptul.Multumesc pentru cartea domniei sale,care este plina de miez si pe care acum o recitesc cu drag.Cartea se numeste ”Vand kilometri” si este scrisa Mihai Barbu,un calator fericit si curajos,pentru care am un netarmurit respect…La fel de frumoasa imi doresc sa fie si cartea mea „100 de zile in Carpati” ,iar cine doreste  sa cumpere povestea a 100 de kilometri strabatuti in 7 zile ,ma poate gasi  la numarul de telefon 0727751880 sau la id-ul de facebook Alin Alexandru Cojocaru Talpa-iute, 🙂 .        

  E lung traseul,si 3 luni e mult timp…asa ca ma gindesc sa il impart in etape scurte si accesibile.Cine poate veni doar 2 sau 3 zile,e binevenit.Facem o serie de etape scurte ca sa fie accesibil tuturor,asa ca ne dam punct de intilnire la o cabana sau refugiu sau ceva de genul asta si mergem impreuna fiecare cit este disponibil ca timp si posibilitati…Eu merg tot traseul,restul se pot atasa din mers cite un pic…asa…ca sa promovam turismul montan si la noi in tara…Ca doar avem ce vedea,sint atitea locuri frumoase si putem trai multe experiente minunate care abia asteapta sa fie impartasite tuturor .

Am terminat traseul pe Romania,l-am si reluat o data,si o sa il mai reiau o data…sint 20 de harti….20 de harti cearsaf,cind le intindeam sa ma uit pe ele acopereau totu’ in jur,patul,biroul,scaune,dusumeaua…si mai aveam si in mana vre-o doua…noaptea ma puteam culca pe harti-cearsaf si inveli cu harti-cearsaf… 🙂 . Am si facut rucsacul ochiometric…asa de proba…am pus cam tot in el …fara harti,sa vad ce si cum incape, ce greutate are,la ce mai renunt,si dupa ce l am purtat 10 minute prin camera am patit ca Greuceanu,eroul basmelor noastre.M-am afundat in pamint pina la genunchi…asa ca metaforic,nemetaforic am facut o triere rapida in haine si in ce mai am pe acolo,nu de alta,dar sa nu stric poteca prin munti…basca ca a doua zi ma dureau umerii.. Si atunci mi-am zis:”-No,prietene or mai fi ele 3 luni jumate,dar tre’ sa ne apucam de treaba,sa facem nitel antrenament !” asa ca acum imi fac un program ”artistic”…gradat…de sarit coarda ,alergat si toate alea…vorba unui prieten… ”Ca sa fie bine !”