Argumentarea numelui

Figură legendară a zonei Penteleului, Moş Tarcoci (Gh. Tarcoci) a fost un veritabil depozit ambulant de cântece, snoave şi povestiri, cât să umple o întreagă bibliotecă. Nimeni nu se întreba de unde vine, pentru că el a fost dintotdeauna al muntelui. Publicistul D. Serbescu-Lopătari l-a întâlnit când avea mai bine de 80 de ani şi a rămas profund impresionat de verva moşului. Nu se ştie câtă carte avea, dar istorisea totul cu atâta duh, încât cu greu l-ar fi putut întrece vreun cărturar, iar dacă venea vorba de documente, apoi în căciula sa cu fundul rotat, pe care o purta şi vara şi iarna, încăpeau atâtea hotărâri şi porunci de la „domni”, chitanţe de bir, fel de fel de ţidule câte nu putea cuprinde închipuirea. Un motiv serios pentru ca în Consiliul local Brăieşti să se hotărască atribuirea numelui Moş Tarcoci Bibliotecii comunale. Sursa: Biblioteca Judeteana „V. Voiculescu” Buzau – http://www.bjvvbuzau.ro/Braesti.htm   Pe nea Ionică Bozioreanu l-am cunoscut în ziua de 4 august 2012, în Plaiul Nucului, un sat în care, din cauza drumului bolovănos, nu mai ajunge niciun autobuz, iar legătura cu Lopătari, comuna de care aparţine, şi, mai departe, cu restul lumii este ,,asigurată” de Antonică Băjenaru – care se duce după marfă pentru magazinul său – sau de cei care se încumetă să se aventureze cu maşinile personale prin acele locuri.

Bozioreanul Gheorghe Torcea

Prima surpriză a apărut în momentul în care interlocutorul meu mi-a spus că, de fapt, nu îl cheamă Ionică Bozioreanu, ci Gheorghe Torcea. Străbunicul său s-a născut în comuna Bozioru din judeţul Buzău, a venit în Plai şi oamenii i-au zis ,,Bozioreanul”. Porecla s-a perpetuat, iar azi şi poştaşul îl ştie mai bine de Bozioreanu decât de Torcea. Are 82 de ani, s-a născut aici, în inima munţilor, în satul Goideşti, şi de peste 60 de ani locuieşte în Plaiul Nucului. Încet, măsurându-şi parcă fiecare gest, omul a scos o fotografie, spunându-mi cu un fel de evlavie: ,,E originală. Este singura care există. Să aveţi grijă cum umblaţi cu ea”.

Moş Tarcoci

După ce am privit la personajul de basm, impresionant prin barba sa, l-am întrebat cine este. ,,Este moş Tarcoci. L-a chemat Gheorghe Tarcoci, dar pe vremea lui oamenii îi spuneau «Regele Penteleului», pentru că toate pădurile regale de pe Penteleu erau în administrarea lui. A avut şapte copii; două fete şi cinci băieţi. În 1916, în Primul Război Mondial, patru dintre flăcăii lui au fost luaţi la oaste. Atunci, moş Tarcoci şi-a lăsat barbă şi a zis că şi-o va da jos când toţi băieţii lui se vor întoarce teferi acasă. Din păcate, unul dintre ei a pierit pe front, astfel că moşul nu şi-a mai tăiat barba niciodată. De câteva ori a fost chemat de rege, la Bucureşti. Când l-au văzut, curtenii şi-au dat coate şi au râs pe înfundate. Când s-a dus a doua oară, moşul şi-a băgat în glugă (traistă – n.a.) şi nişte potcoave de cal. Ajuns la palat, şi-a pus tacticos potcoavele pe încălţări şi a pornit ţanţoş prin palat. Toată lumea a amuţit. Întrebat fiind de ce a procedat aşa, moşul le-a răspuns zâmbind: «Nu vreau să alunec ca Domniile Voastre pe aceste oglinzi (parchet – n.a.). Ele te ameţesc de nu mai şti cum e lumea din jurul tău». Nu avea multă carte, dar, ca administrator al pădurilor, moş Tarcoci era tratat cu respect chiar şi de rege, mai ales că povestea cu măiestrie fel şi fel de întâmplări. Ştia o mulţime de cântece, glume, poveşti, iar când trebuia să prezinte vreun document, atunci scotea din căciulă (pe care nu o lăsa din cap nici vara, nici iarna) tot soiul de hârtiuţe cu însemnări, chitanţe şi ordine primite de la mai-marii săi, pe care nu le încurca niciodată. Ajunsese atât de cunoscut, încât s-a scris despre el în cărţile de şcoală şi îl ştiau toţi oamenii Penteleului. Prin 1923, un ziarist de prin locurile acestea, Dumitru Şerbănescu Lopătari, a ajuns prin codrii din munţii Buzăului. El a fost atât de impresionat de felul în care arăta şi cum povestea moş Tarcoci – care, la vremea aceea avea vreo 80 de ani -, încât a scris în câteva rânduri despre el. Bătrânul a murit la 101 ani, în anul 1944. Multă vreme a trăit în legendele munţilor Buzăului, cei mai vârstnici amintindu-şi şi azi de el”.

Regele Penteleului

Nea Ionică a tăcut, ostenit parcă de lunga poveste pe care mi-o spusese. Am rămas şi eu pe gânduri şi, într-un târziu, l-am întrebat: ,,Şi de ce mi-ai adus mie această fotografie şi mi-ai spus toată povestea asta?”. Omul m-a privit adânc şi a urmat cea de a doua surpriză: ,,Pentru că eu sunt nepotul direct al lui moş Tarcoci şi nu vreau ca numele lui să fie uitat, să se stingă. Oamenii l-au iubit, iar copiii de azi trebuie să ştie că a exista cândva un moş Tarcoci, «Regele Penteleului». El face parte din legendele acestor locuri şi aşa trebuie să rămână”. „Dacă vrem să supravieţuim peste veacuri, dacă vrem să ştim cine suntem şi cum ne numim, trebuie să aşezăm în strategia prosperităţii naţionale pe primul loc redobândirea fiinţei, reîntregirea hotarelor spirituale, reconstituirea obiceiurilor strămoşeşti, a legilor nescrise, care au făcut ca acest neam să sclipească, să uimească prin alcătuirea lui specială”. Acest fragment l-am extras dintr-o scrisoare deschisă adresată nouă, tuturor, de Asociaţia ,,Cele mai frumoase sate din România”. Le mulţumesc şi pe această cale profesorilor Ioana şi Viorel Bularcă, din Plaiul Nucului, care m-au ajutat în această documentare, dar şi familiei Băjenaru, care m-a găzduit cu multă bunăvoinţă. (I. G.) Sursa: Gazeta lu’ Buzoianu’ – http://gazetalubuzoianu.wordpress.com/2014/02/18/mos-tarcoci-file-de-poveste/#more-1927