1.Cascada Ingerului Salto Angel sau Salto del Angel (Cascada Îngerului) se găsește în sud-estul Venezuelei, America de Sud fiind cu 978 m cea mai înaltă cascadă din lume,^[1] (având o treaptă de 805 m). Băștinașii au numit-o Kerekupai-Merú ce înseamnă „Săritura cea mai adâncă” fiind confundată până nu demult cu Churún-Merú.  Cascada aparține de Gran Sabana ce este o parte din Parcul Național Canaima. Cursul cascadei este un afluent al râului Rio Carrao. Salto Angel cade de pe Auyan-Tepui un platou muntos (suprafață 700 km²). Pe timpul căderii apei, (805 m) mai ales în anotimpul secetos, apa este pulverizată, picăturile de apă se preling pe pereții stâncoși fiind colectate intr-o vale adâncă intr-un râu torențial, după un traseu scurt, urmează încă o cădere de apă de 200 m adâncime. Alimentarea cascadei cu apă, este realizată prin furtuni cu ploi torențiale, fiind colectate pe suprafața platoului, la marginea acestui platou găsindu-se cascada.

2. Cascada Tugela Tugela Falls se află în Drakensberg (Muntii Dragonului) în Parcul Naţional Royal Natan, în provincia KwaZulu-Natal, Republica Africa de Sud. Înălţimea ei este de  947m. Apa sa este pură și este foarte bună de băut.

5. Cascada Niagara: Este un ansamblu format din trei căderi de apă situate la granița dintre statul nord american New York din SUA și provincia Ontario din Canada. Cascada americană (American Falls) și Cascada vălul miresii (Bridal Veil Falls) pe teritoriul Statelor Unite și Cascada potcoavă (Horseshoe Falls) pe teritoriul Canadei. Lacul Erie este legat cu lacul Ontario prin râul Niagara cu o diferență de nivel de 58 m, cursul apei fiind despărțit în două brațe deInsula Caprei (Goat Island). Pe partea nord americană cascada are o lățime de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înălțime, iar pe partea canadiană cascada are o lățime de 792 m (în formă de potcoavă), înălțimea căderii de apă fiind 51 m. Debitul de apă fiind între 2.832 și 5.720 m³/s, în medie 4.200 m³/s.

6. Gaping Gil:

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

7. Cascadele de pe Iguazú (portugheză Cataratas do Iguaçu, spaniolă Cataratas del Iguazú) sunt numite de localnici „Garganta do Diabo” (în traducere „Gâtlejul Diavolului”). Catarctele sunt amplasate pe fluviul Iguazú la granița dintre Argentina (provincia Misiones) 80% și Brazilia (statul Paraná) 20%. Cascadele sunt formate din 270 de căderi de apă, situate pe o lungime de 2,7 km, având o înălțime variabilă între 82 și 62 de m. Ele sunt amplasate în forma literei care are lățimea de 150 și lungimea de 700 de m. Cele mai multe căderi de apă se află pe teritoriul Argentinei, panorama lor putând fi admirată de pe teritoriul brazilian. Cascadele sunt despărțite de ca. 900 de insulițe, ele oferă loc de cuibărit pentru unele specii de drepnele. Cataractele sunt situate în Parcul Național Iguazú din Argentina și Brazilia. In anul 1984 regiunea este declarată patrimoniu mondial UNESCO. În apropierea cascadelor se află orașul brazilian Foz do Iguaçu și cel argentinian Puerto Iguazú. Primul european care a descoperit cascadele a fost conchistadorul spaniol „Álvar Núñez Cabeza de Vaca”, una dintre cascadele din Argentina purtandu-i numele.