Români ce nu trebuie uitați: Dumitru Vasescu, primul român constructor de mașini

Posted by
|

Va recomandam sa cititi si:

Românul Aurel Perşu şi prima maşină aerodinamică din lume

romani-ce-nu-trebuie-uitati-dumitru-vasescu

Dumitru Vasescu și Aurel Persu sunt doi români care au realizat ceva incredibil dar despre care, din  păcate nu se prea povestește nimic.

Primul autoturism aerodinamic cu roțile încastrate în caroserie, așa cum sunt toate mașinile din ziua de azi, a fost inventat de Aurel Persu. Această singură moștenire a acestui  mare inginer a făcut istorie și se află în muzeul Dimitrie Leonida din București – autoturismul său din aluminiu și cadru de lemn.

Nici despre Dumitru Vasescu nu veți găsi prea multe informații. Însă, și acesta a fost în anul 1875, primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto.

Despre Dumitru Vasescu nu știm nici noi prea multe amănunte, s-a născut la Iași în anul 1859 și a urmat școala primară și cursurile Liceului Internat Iași, însă pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat în Paris, în capitala Franței, unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale.” Vasescu, mai târziu, reușeste să se angajeze și să câștige primii bani, iar începând cu anul 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici el își propune să construiască un automobil, care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin propriile mijloace. Pe atunci tramvaiele și locomotivele cu aburi existau deja. Dar nu existau automobilele care să poată circula pe șosele. Chiar dacă primul automobil a fost realizat în 1770 de Cugnot, acesta era doar un prototip care nu a circulat pe drumurile publice, ci doar în cadru restrâns pe drumuri rurale. Dar pe măsură ce se dezvolta implementarea locomotivelor pe aburi și liniile de cale ferată, pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele cu aburi un viitor pentru deplasările pe asfalt.

Cel care a fost printre primii care a transpus schița în realitate a fost Dumitru Vasescu. În anul 1880 acesta reușeste să finanțeze un automobil propulsat cu aburi. El iese pe străzile din Paris pentru probele de circulație și reușeste să capteze privirile tuturor trecătorilor, presa momentului fiind în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol, așa cum mai văzuseră ei, la stadiul de mașină pentru oraș. Spre deosebire de alte vehicule asemănatoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, iar ca și carburant, cărbuni, automobilul lui Vasescu avea câteva trăsături pe care le întâlnim și în zilele de azi. Mai exact, jantele metalice cu anvelopele de cauciuc. Atunci la acea dată, în anii 1800, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Și cu toate acestea, el reușeste să își doteze agregatul pe puntea din spate cu jante care aveau spițe din oțel și muchia din metal ceva mai moale, pe care stătea anvelopa rigidă de cauciuc. Sistemul de frânare era compus din două piese mecanice independente, care acționau roțile din spate, iar roțile din față erau și ele metalice. Aranjamentul autoturismului era însă unul foarte modern, așa cum urmau să fie fabricate după 1900, cu toate componentele în interiorul șasiului. Volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii, țevile și manometrele erau ascunse, pentru un aspect mai curat, iar rezervorul de apă era localizat sub scaunul conducătorului.

Încă nu există date despre viteza pe care o atingea primul automobil realizat de către un român, însă într-un univers în care toată lumea mergea cu bicicletele și cu căruțele, cu siguranță era o prezență spectaculoasă. Din păcate nu există poze despre care se poate spune cu certitudine că arată exact mașina lui Vasescu. Automobilul acestuia a putut fi admirat și în București, loc în care s-a întors după terminarea studiilor. În anul 1906 el revine în România și ia cu el automobilul despre care a scris toată Europa. După ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Școala de Poduri și Șosele din capitală, unde domnia sa era și profesor.

După 3 ani de zile, pe data de 29 octombrie anul 1909, moare la București, la o vârstă destul de timpurie, lăsând în urmă numai amintirea unui inventator pasionat și a unui inginer desăvârșit. Și la fel cum automobilul său a dispărut în neant, fără să se știe nimic în prezent de soarta sa, la fel și numele său este din ce în ce mai rar pe buzele pasionaților de viteză și autoturisme. Aceștia nu își pot da seama că pot aprecia cu desăvârșire ce au acum numai privind în trecut și cunoscând istoria românescă în domeniu.

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos