„Poezii de pe o zi” – Roncea Felix

Posted by
| 25 ianuarie 2013

Primul volum de poezii se va numi: „Vorbe pe graiul tuturor”

Prozac mereu mi-am dorit un suport pentru cap ca nu mai suporta se simte antic ca in grota ascund oase ce-n pamant le sap Macar de as fi un fluture dar cine spune ca nu esti ? florile doresc dans, petale sa-si scuture cu piciorul gol pe nori pasesti ai prin par fire de tranda stai! incetineste, ca mi se rupe banda nici bobocii precum ochii tai cand privesc nu mai inforesc respir, respir, innebunesc Am vita nobila de vie Si am uitat de „mie” nu ma imbat cu ameteala e necesara viata vitala o cireada de vie imbie sonor cu sunete joase si pline de color ne-aduc libertate in sange vita… prin iarba muge Latina veche, fericire, pereche pentru eternitate, paradoxal nu ma bucur niciodata de esential Constiinta ma mustra cu gandire robusta plutesc in ambiguu inchis intr-un igloo revin la brazii „mei”, asculta barzii.. uneori orbirea ne e stearsa de cineva trecandu-si mana prin mangaiere deasupra ochior, adam si eva In revedere   Teoria teoriei Puterea florii, Udata de picurii, norii In ochii mei putrezeste doar tristete, Insa ma uit in privirile altora, Si se oglindeste, Dorinta doreste sa invete, Agonia, Pitagora   Dezlegare Simturile mi-s ratacite, Pierdute, nefericite Cresc frunze in copaci, fara scop Gandesc ganduri intre vraci, timpul…sta in loc Urc pe munte Pentru o perspectiva in ansamblu Si ma uit ce crunt e Timpul… e amplu In linistea strafundului apelor sed Precum un peste-scafandru Material? Nu posed. Lumina ma observa din candelabru Calda. Plimbare prin padure Prin stufaris. Intuneric si umbre Zgomot de ghiare din frunzis Ochii. Ochii lucesc peste tot Timpul, e pured E timpul! Cred…
Dispar intr-o pata de culoare O cladire veche, plina de culoare Cuvantul inzestrat din vechime cu valoare Are o putere mult mai mare, riscul, doare Omului ii este frica sa fie liber cu adevarat Stii ce senzatie placuta e cand te dezlegi de tot ce ai? Ne mintim unii pe altii. Ne mintim unii pe altii Ceea ce primesti trebuie sa si dai Si cum nu esti cu tine, esti cu ceilalti Vorbesc singur mereu dar oamenii au impresia ca vorbesc cu ei Si se uita la tine, de parca stiu ce vrei   De numire Ma prefac ca sunt eu, Cel pe care-l stiti voi Cu cateva straturi pe deasupra, in plus
Ne ascundem mereu Din unu’ in unu’, din doi in doi As putea purta creasta de cocos si blana de urs Ne intrerup legaturile, Panza de paianjen Cablurile, firele, blestemele Ploua gri, nu ne deranjam Zambesc din dinti cu soare Suflu forme circulare Perseus? Zeus? Nexus? Universus Noaptea nu este precum ziua Ii invers. Ce mers are timpul inexistent vrabiile ne canta, comuni-ca Comuni-tate. Fii mai atent Fiintele ni se strica. Inteligenta de furnica Deseori esti doar o imagine propusa Insa uneori, esti si suflet Exista oameni care pun preturi pe haine, lume dusa Pamflet.   Cutit in suf Sa inghiti cutite, este foarte greu Vei simti o rana in suflet mereu Sangerand amintiri, din trecut Ghiocelul primaverii ce tocmai a crescut
Rana e deschisa, nu minte niciodata Cu cat inghiti mai multe, cu atat mai tare Te cuprinde, inchisa mintea toata Pierdut in nestire, ratacit in uitare Vezi maluri care trimit valuri inalte ce agita marea, oceanul si-alte ape fluturele peste lichide se pregateste sa salte se transforma-n ridiche, si apoi in sarpe se inconjoara de argint transformandu-se-n inel sa te sufoce-n viata, legandu-te de el alpha si omega, cutitul ascutit ne taie intrebandu-te continuu „Oare cat mai e?” Sa inghiti cutite, este foarte rau Pentru timpul tau timpul vietii tale, timpul viitor timpul tau, nu timpul lor…   Sinergie Trec prin spatii temporale Multi-ganduri in forma de fractale Puricii universului fac reparatii generale Sunt in norma, revenire in sinapsele tale
Dorinta strapunge zidurile negre si uscate Scorpionii incepe sa-i alunge, miraj Oglinda defineste umbre si lumini create de muzica, urechi in sevraj Din munte ne apropiem spre cer Locul in care pot linistit sa sper Iar puterea florii…ssSBm Ma trec fiorii Viespile curg miere poliflora Scap cuvinte in metafora Ne vedem sus, in rai, La sfarsitul lunii mai   gunoi Viata este plina de povesti, Pe unele le-auzi, pe altele le traiesti se tot aduna amintiri peste maldar bagajul umplut atarna de umar
un sac plin cu spatiu si timp, greoi, il simt in spate, dar il vad si la voi parca misca, e viu, oare daca-l scap se varsa si uit tot ce am in cap?   Linistea libertatii Dupa ce ca lumea libera-i o puscarie, Iar noi din start suspecti si infractori, Ma duc sa-mi platesc taxele la trezorerie Pentru ai nostrii… „Domnitori” Care stau in fundul lor de scaun Si dau ordine, si dau ordine, si asteapta Ca lucrurile de la sine sa mearga Sa nu faci paguba, sa nu faci down-e Dar nici sa nu pasesti in sus o treapta Sezi-culcat! Trei flotari! Sus soldat! Fara targa! Nimeni niciodata nu te-ntreaba: „Ai un pat pe care sa dormi? Ai o perna moale? Esti bine? Ce te doare?” Toti suntem pe graba „Nu,domnule,nu am! Nu am timp sa ti raspund! Si mi-e jena, am, am demnitate umana in picioarele goale.” Dar nu stau pe scaune, te tund si-n mintea ta patrund nu ma intreb niciodata De ce Cine conduce, cine are, cine poate, putergi magice Senzatii sonore, fonice, ganduri puternice Mentin gratiile stabile Si lasa lumina sa patrunda prin ele E praf, liniste totala si praf, Aroma puturoasa, ani de zile Praf si pulbere, pentru libertate un jaf Jaful libertatii intins pe kilometri, mile Intins pe ani de zile, timp din viata E un vis, un cosmar, te vei trezi,dar nu de dimineata Fara lumina si soare, fara pasari cantatoare Doar intuneric si demoni, semeni Intra, iesi, dar nu mai veni!   Poezia nu e de vanzare Si cand ma doare… tac Nu sunt prea vorbaret de fel le fac tuturor pe plac oamenilor ce pe cuvinte pun pret Lasa-te condus de suflet, nu de minte spatii nevazute ce ne spun copiii despre viitor Acopar cu nori mirosul de flori ce vibratii, ce sunete si invariatii unde peste paduri, peste munti dulce-amarui, rasete, distractii suntem intoxicati, furnici, marunti vor ramane doar pietre, nu! nici pietre doar nisip, fara mare, vom trai in satre nomazi, ne-statici, ne-adaptati fara parinti, fara mame fara tati trecuti prin viu-grai in gand, vitralii colorate in trai sperand in suflete haiducesti la o liniste ce departe ne duce… tu unde traiesti ?

respiro Voi face parte din mecanism pentru a putea practica samanism ma voi infiltra precum corbul si cioara comunicand din cand in cand cu stelele, seara se aud cateva voci pe fundal si dispar din peisaj funtionez pe sistem letal sunt in adio. Bon voyage! Contraatac cu zodie de rac Shh! Tac Ce ritual ciudat de imperechere Ma orbesc lumini furtuniose de cristal reflectate din lumina ochilor tai Nu se spune „La revedere”, ci „Cu placere!” Din ideea gandirii prin astral Pana peste mii de vai Picioare pe pamant Crede. Ia-ti avant Prind rasaritul El e grabitul Ne legam strans de anumite elemente Pentru a ne putea reaminti momente Iti construiesc o Moschee Si iti dau doar tie cheie… Ca sa te poti uita in interior Trebuie sa te vezi din exterior Am vrut sa-ti arat o masca pe care nu o cunosc Reverie Ora tarzie Cine vrea sa invie pastorul oii stie sub a cui existenta-i aceasta domnie ata de care stam atarnati sta in aer, suntem ghidati coordonati, aranjati, stati! Respirati! Da, trageti aer in piept Cat timp astept… Sa treaca cu rabdare Printre gratii, printre zebre Vrem imagini clare Suntem mamifere cu vertebre coloane ale infinitului pustiu Brancusi ne confirma Ce nu cunoastem, ce nu stiu negandind producem crima nesimtind creem ne-noima privind ageri precum ochi-de-soim Ma-nchin! Revin.Ingeri Meschini. rani si cruci, ce chin! in spate sa le duci aproprie-te de aproape fara sa inchizi din pleoape trepte treptate fa dreptate! Citeste ce pe frunte-ti scrie Traieste printre stele, Tele-em-patie. Invocatie Toti isi urmaresc interesul, e ca o cursa Trebuie sa fii captiv ca sa ajungi la sursa Mergi pe burta Ca-n armata Camuflat, cameleon, nimeni sa nu te vada Bombele cu vise din cer vor sa cada Dusmanu’ e oriunde, oricand poa’ sa traga Vezi pe unde treci Precautie, si pe unde vrea sa mearga Extreme reci Capcane, am fost ochit Persecutat, executie Ceausescu n-a murit! Revolutie, sange albastru inchegat In mentalitatea colectiva s-a reincarnat Printre oase, Prin ale noastre case Viermi de matase… Floare Doare Gloante trase Vrei nu vrei, Cadavre-i…   Comunicare Sufletul acesta-i viu Chiar de traieste intr-un sicriu Vad cum infloreste viata in capatul bolii Apar fluturi inconjurati de molii Innegresc singurul fir narativ din destin In hipnoza ametitoare,prin sange cu vin Amintiri decad in energie Norii nostri dragi ne-acopera Plansul ploii, dansul florilor reinvie …………………………descopera Au innoptat duhurile lumii de apoi Sunt aici, le simt printre noi Sar din corp in corp precum albinele dupa polen Ne sorb din priviri, fum, flacari si foc Canta solemn o soprana al fundalului refren Timpul e incert, nu sta pe loc Trecutul trimite mesaje in viitor si invers Pasind inainte, prima traire pare a se fi sters tic-tac-tic-tac-reactii la minut am inceput sa nu mai am sentimente dar sa simt foarte intens momente fiecare gest are personal al sau gest nici o fractie, in realitate, nu da cu rest Telepatia pentru minte-i o frectie Pana constientizezi sa ai reactie intamplarea in sine s-a petrecut esti cu o secunda in urma, in trecut traim in viitor prin fiecare miscare ne hranim moartea, pentru ea e mancare firimituri secundare, in secunda Cate ore secunda are, fiecare unda Asternuta strat peste strat, timpu-i compact totul e codat printr-un singur act un gand o viziune fictiune si mult tact Moleculele prind viata cand iau contact cu imaginatia, realmente se unesc Traiasca reactia! Supra-Vietuiesc.   Sap secrete ce ascund Timpul parca sparge clepsidra cu nisip Ai plecat in lume sa te cunosti, ce risipa Voci se-aud cu ecou in ganduri sterse Asupra-ti vor durerile sa si le verse Sentimente, vin in valuri de furtuna Dar sunt moarte, Privind in iaz la imagine, sunt orbit de luna Cat de departe Vad stelele in reflexia apei ce caii imi adapa Ma intind pe spate, pamantul incet ma sapa mangaierea sa de plante, firu’ ierbii, vad constelatii interesante planete rotunde si vii nu tu, viitorul e incert am renuntat sa mai incerc a-l descifra Cifrele au codul lor ascuns, nu sunt expert insa-n misterul vietii nu am patruns inca mai am mult de munca… sunt scund secretele mi le ascund groapa de langa malul apei ma inghite prefer asta decat sa-i las pe altii sa profite duhul padurii insusi mi-a soptit in vise multe… pacat ca realitatea ma trezise nu-mi amintesc de trecut ma tot feresc lasa serpii sa danseze inconjurandu-ne cu dungi in nisip sa deseneze unde fugi? nu vreau sa aud iluzii, confund ma… scufund Schimb de rime cercurile par patrunde inima ti-o rotunde cine stie cand pe ascunde privirea in gol si-o unde
refuz parul sa mareasca spiritul sa il creasca ma infrupt din coroana florilor, citeasca in cafea viitorul sa ne cereasca restul prin aer ne respira regina noptii e vie, inspira toate stelele o martira pentru noi, e o admira greierii parca se-aud in sferic un strigat de lup, ochiul sau intuneric Doresc totul pe ferit de vrajitoare m-am merit la final aflam raspunsul eternei fiori asculta acest cantec, te trec intrebari sunete culese precum fructe din sute de mori viata te iubeste dar te trimite sa viori
detasare unora le cresc degete si astfel pot atinge orice altora le cresc aripi, plecand in zbor diferenta dintre ei este ca de la cald la rece asemanarea? tuturor la un moment dat li se face dor Printre spirite exista si oameni Oamenii sunt dependenti de fericire De ce trebuie sa fie totul verde roz, cu flori si luminite? Ochii devin neatenti ce traire Orbul nu vrea sa auda, dar vede Existenta prin fiinte Complexitatea sa de a viziona umanitatea depaseste cu mult nivelul gandirii oricarui om De aceea soarele si luna ne ghideaza, stau, ascult graiul telepatic, radacini de pom Ce vor sa spuna? Cateva pene de corb zac atarnate de perete, spirite avansate ne inconjoara aura luminoasa Viata se termina in intuneric Cand moartea apare, pe nici unul nu lasa calculul matematic vrea sa ne separe Viziunea mea despre viata este atat de vizionara Incat uneori si pe mine ma sperie Aud greieri uscati,al tarantulei fire ma perie Inspir in piept tot aerul de primavara Capcana de principe Sufletul meu a innebunit Face echilibristica pe-o sfoara legata din muntii himalaya, unde tocmai a brumarit, peste mari si tari, pana in vremuri de odinioara Timp am destul, dar viata… am ramas doar cu putina Ii aud pe toti cum ma striga sa vin inapoi, din surdina dar nepasarea… e o domnisoara atat de fina, sublima trece calcand cu tocurile peste orice respect de stima O criminala, a ucis zeci de inimi deja sfaramate Frante, obosite, nici murdare, nici curate Apare din nori o mana de aur ce tine intre degete o cruce Papusarul. Trage sforile. Trairile ni le reduce Fidelitate. Ce pacaleala ieftina si fara umor Alegerile sunt impartite, nu exista salvator Viata iti ordoneaza o jumatate Iar cealalta o controlezi tu cu tine Fericirea se mananca in bucate Ramai cu bine! Pe aici e interzis Tristetea mea le cuprinde pe toate ale voastre si le imbratiseaza le cumpara, le detoneaza si le vinde constiintei comune ce de sus ne vegheaza multi incearca sa ma minta, sa ascunda dar ochii mei sunt mai puternici si vor sa patrunda observa din iris in iris promisiuni…si ultimul vis adulmeca mireasma florii violet incerc din rasputeri sa nu ma repet in sfaturile vindecatoare pentru suflet nici greselile n-ar trebui nu sunt ale mele, insa ale cui? comunic telepatic prin somn cu demonii inconjurat de ape inghetate si iasomnii poarta pe fete masti perfide nu ca oamenii, cu trasaturi adormite si triste Cristaluri vin in valurile marii transformate-n perle magice, cuvinte acide gesturi sodomite cristaline, canta din frunzisul padurii cateva mierle persoane altruiste urla in interiorul lor dupa ajutor

E patru noaptea Am banii ascunsi la saltea Joc poker cu moartea Vrea sa-mi ghiceasca cartea

Pierderea unei flori Am primit de la viata insasi o floare  mimosa pudica se numeste,  cand o ating o doare Desi ma iubeste  E sensibilia, firava, se inchide la cel mai mic gest Nu-mi permite, imi interzice s-o iubesc  incarcata cu lumina pura, din raze de soare  insa cand imi aude vocea trasare  la culoare e verde, minunata, ofera sentimente unice de iubire rareori ce simte arata neglijenta mea a uscat-o  peste frunzele-i fine masti au mascat-o  acum nu mai primesc nici un gram de afectiune povestea noastra a trecut, a devenit fictiune  neglijenta mea…ce prost am fost  pentru ce? n-a avut nici un rost!  nu i-am umezit pamantul destul n-am avut grija, ca prostul! tot ce mi-a ramas este speranta ca-si va reveni  am constiinta impacata pentru a ma preveni imi amintesc cum trezea simturile dimineata acoperindu-mi pielea cu saruturi, vise , mangaieri, ce bine era! sper sa-si revina Stiu ca numai eu sunt de vina!  mireasma florii ei imi imbie creatia  ea pentru mine: este viata! eu pentru ea sunt un smochin la poalele radacinilor mele sade  dragostea noastra nu s-a stins, inca arde umbra mea o protejeaza de tot ce pare un chin   Mancare de peste inima mea mica e aruncata-n mare pe valuri pluteste, de pasari vanata Sangele ei il simt si rechinii din departare Desi pierduta, slabiciunea nu o arata
Marea sarata ii suge din viata Iar miscarea ametitoare ii provoaca greata Are rau de mare, tocmai de aceea-i mica Nu se indeparteaza de mal, ii este frica De alte inimi e ocolita Sta linistita intr-un colt, ferita Pluteste-n zadar, se vede din nori Un albastru urias de-un punct rosu patat  Nu-i greu sa discerni diferenta dintre doua culori Insa pata cea mica-i mai usor de spalat, de uitat Pasarile pradatoare o urmaresc din zbor Se-nvart agale, asteptand momentul pentru omor Rechinii sub apa inoata in cerc adulmecand Privirea rece de ucigasi ma intreaba doar: „Cand?” Mai asteptati putin, simt ca se-apropie un tarm Pana atunci ma intind pe valuri,plutesc in deriva si dorm…  
Curcubeu negru Cum inchid ochii, apar demonii Sunt uratanii negre, monstruozitati arata ca dragonii, plini de curiozitati Ataca din toate partile ca niste ostasi Eu ma protejez, am ganduri bune, arcasi Dar mintea mi-e tulbure Sufletul praf si pulbere Imi doboara orice glas Sparg oglinzile, sunt in impas Sa nu ma vad in imagine Si-asa-i in paragina Ma despart de ganduri pe-o pagina Si-ncepe sa fie ordine pe margine Ordinul dragonului, asezamant Am ochit un loc linistit pe acest pamant Se trage cu tunul incarcat de spaima Cand vom deslusi a acestei vieti taina? Vreau sa uit de piele, sa ma-mbib in haina Sa mi spal pacatele, sa fiu fara patima Dar blestemu-i greu de dat jos Cicatricea taiata provoaca alte cicatrici Iar rugaciunea inca nu stiu daca-i de folos Cand esti inconjurat de frici „Trece-un nouras pe sus” Culorile nu mai au sens, au innegrit S-au sters filele povestilor cu Perseus Negrul e dens, iar fiinta mea a innebunit   Ai vrea Ma doare inima atat de tare incat n-o mai simt A amortit. Suieratul vantului soptind e un alint. Frig. Lacrimile ingheata si nu mai curg pe obraz Alcatraz. Gratii in jurul gandurilor. Gulliver, ce viteaz. Beau apa din Bicaz. Barajul imi pastreaza somnii Ciudat. Dintr-o oglinda mare apar la costum si domnii Copilarie? Nu mai exista din momentul in care-ai crescut Cireada de oi. Ma asez linistit in ograda la pascut Pesti. Las undita sa ma prinda, acul nu doare Subacvatic. Ne pastram credinta, dar fara valoare Simturi. Nici nasul nu mai respira aerul de oras Se deschide doar la padure. Fluiera un ciobanas Cantec dulce. Doina. Parca viata prinde rost Alearga. Stapanul ma vinde. Caut adapost Ai vrea sa spui adevarul, dar iti sta in gat Porcule. Ti-a crescut pe fata un rat Tacut. Scuze, n-am vrut! Ce-ai patit? Ti-e rau? Ti-e bine? Stai linistit si taci in tine. Ai cea mai placuta tacere din lume

Vast

Am simtit un topor in picior,  Ma uit pe jos, nu tu urma de dor Sez bland pe-un covor zburator Intreb prea multe, ajung la doctor Injecteaza serul vindecator Insa ilegal, proces, tribunal, judecator Sentinta indelungata, sunt navigator Vasul acesta duce departe-n viitor Trecand pe langa diferite nuante de valori Ajungi la final sa alegi: Mori sau zbori Din spate latra labradori Se vaneaza Femeia ti-o cunosti dupa cum danseaza Pescarus calator Deseneaza  Pe nisip, in culori Galbene flori Cuvintele nu-si au rostul Faptele spun totul

Fara final

Am vorbit cu luna, mi-a dezvaluit  misterele vietii ce nu le-am trait In aer ramane un sentiment unic voi scoate raze pe gura cand comunic M-a desemnat sa fiu reprezentantul ei… Oamenii se-ntreaba mereu de ce sunt grei De ce nu zboara si ce-i tine pe pamant Sa simti e usor, doar noi ne ingreunam Altfel am merge ghidati de vant Fara sa mintim, fara sa tradam, fara sa furam Luna este singura care asculta Iar privirea ei are o tenta oculta  Ea va fi mereu pe cer, niciodata nu te-nseala Nu dispare, Ofera sentimente si ganduri de latura spirituala Culoare nu are Albul mat si stralucitor  Imi intra in inima  ma indragostesc de decor Norii prevestesc o crima Luna, te plac fie cum oi fi, mai goala, mai plina Acoperita de umbra pamantului in perioade Luna, dansezi hoola cu cercul de lumina Pe cerul instelat cat de bine iti sade

Globul ocular

Am nevoie de aer ca de apa curata Plantele-mi dau viata si nu cer nimic in schimb Am nevoie in padurea plina de verde sa ma plimb Oare cine vrea din oras sufletul sa-si scoata?

De ce omoram plante ca niste animale? De ce coboram cu tehnologia la vale Norii ne umezesc mintea sa fie limpede Ochii se incarca, inima oarba prin culori vede si ce vrea sa spuna aceasta luna plina, si soarele cand ne ofera lumina? De ce se invarte pamantul ametitor Cum pot scapa de aceste mii de intrebari? Am uitat de ce ne-am nascut Am creat in jurul nostru un scut Suntem firavi precum ciupercile mici Ne protejam de orice ca acii de arici Am nevoie de apa ca de aer curat Am nevoie de raspunsuri, sunt in sah-mat Simt ca cineva ne-a pacalit si controlat Vreau sa stiu ca la final copilul din mine a scapat Am nevoie de tine ca de dragoste Ca de vocea ce-mi spune inainte de somn o poveste Sufletul mi-e deschis… la culoare Acum nu mai trebuie decat sa am rabdare

Cununi de stele

ma indrept spre altar o decizie amorfa, total involuntar Sunt precum un zidar,am pus piatra cu piatra Intr-un zid ce nu permite, iubirea nu-mi arata Nu mai cred demult in ingeri cazuti Insa oamenii ar putea merge mai des desculti Prin ploaie, prin zapada, sa simta sub picioare Natura in sinea ei, pe cele vaste culoare Ma indrept in zbor cu aripi de barza catre India Abia ce am ajuns si vantului ii simt adierea Patruns de suflul vocii unei zeite fascinante Cu ochii de cristal si priviri mirobolante Iar salul ei mi-acopera si ochii, mintea, dar inima Incepe a visa putin inaintea mea, rima Versurilor mele se indreapta catre ea Sunt dedicatii de dragoste in speranta desarta Ca poate daca nu-i indragostita de mine, e indragostita de arta De creatia compusa dinlauntrul sufletului meu pierdut n-am stiut niciodata ce si-a dorit, ce-a vrut Ce pacat! Ca el fiind pierdut, ramane pierzator Si nu tine aproape nimic uman si muritor De aceea o privesc ca pe-o zeita minunata Ce-n viata mea ratacita de putine ori se arata Nu-i pot schimba perceptia asupra lumii si felul ei de-a simti Asadar simt cum mi se taie rasuflarea prin zimtii Fierestraului ucigas, magie, se taie-n doua Inima mea si viata, acum va destainuiesc si voua Atunci cand iubirea o zaresti, profita! Si invata s-o iubesti, iubita, ocrotita E sora cu moartea si verisoara indepartata a caldurii Dar te-ncalzeste-n suflet si nu te lasa a muri Eu acum plec mai departe, la fel de ratacit Si sper din suflet sa-mi treaca de iubit

Omul cu cap de perna

Vreau sa dorm sa treaca timpul Sa treaca iarna, sa treaca frigul Sa le pot pe toate amesteca intr-un bol Unde trec la trecut pana ramane gol

Sa nu am amintiri, sa nu stiu cine sunt Mergand nepasator, voi incepe sa cant Si-am dormit ca sa nu mai pot gandi Am dormit pana mi-a aparut in vis Gandhi M-a pus sa fac o promisiune cu sange, pe viata „Gandhi, mi-e greu cu mine, lasa-ma in pace” „Omule, fiecare fiinta are o misiune mareata!” „Cine m-a pus sa vorbesc cu tine, drace?!” Of, gandul asta m-acopera, e dibaci Eu vreau sa dorm si sa uit de toate Insa mereu de sub pat ies sute de draci Am perne albe si moi, cearsafuri curate Iar patul e tot ce conteaza, in acest univers paralel Nimeni nu se jeneaza aici nu esti chemat la apel Somnul dulce, pica-n cosmos Tot ce-i falnic si frumos poti visa, in dulce-amar Ori ii vis, ori ii cosmar Scrise Scriu ca sa nu mor, de suflet, de jale Inecat intr-un maldar de dor, curge, e moale Scriu ca sa-mi tin mintea treaza Curata, inima breaza, vibreaza Scriu pentru a-mi mentine mana vie Imaginatia sclipind, ochii mi-i stie Scriu ca sa uit ce ma inconjoara Pun cuvinte pe hartie, ca sa nu doara Hartia mi se misca sub creion mereu Scriu despre mine, despre tine Constiinta, vise, ego, eu Scriu cuvinte scrise ca sa nu le rostesc Pica mult mai greu, mai intens Scrie poezia prin corpu-mi, ametesc Se amesteca crezuri Se regasesc, lichidul dens Priveste-n alte vremuri Stai linistit, la final, toti murim Pe parcurs fericiti sa fim Sunt eu in cerneala, parte din suflete Ascultate cu urechea pe perete Sunteti voi, parte din mine, pe coala Infig scrisul ca sabia faurita pe nicovala Sunt tatuajele mintilor noastre, laolalta Ganduri prinse dintr-o constiinta mult mai inalta Suntem noi, toti, aici si acum Credeti-ma pe cuvant scris cand va spun…. Fata nevazuta a cearsafului Nu prea mi-e foame, dar omorati-mi mancare Vreau sa vad cum curg lacrimi de sange,  nu mai am rabdare, e indeajuns dar niciodata nu ajunge
Pune pe masa, arata ofranda poate as manca doar bambus de-as fi un urs panda n-as zice nu, nu refuz S-ar putea sa simti un gol in stomac Dar oamenii inca nu au descoperit unde se afla sufletul de-un veac cine l-a pus de corp sa fie acoperit? De ce se ascunde in sine, in noi? Suntem chiar atat de lacomi… Inchide gura, inchide ochii, iar apoi inchide-te-n tine, stai linistit si dormi… Acorda-mi incredere, nu-ti voi sfasia Marginea drumului ori fasia muchiei de cutit poate doar putin, in spate merge infipt… Ai inviat, ori ai murit?  

Am ajuns caine, desi eram lup Dar am vrut sa fiu trantor si am iesit din stup Astia’s nori de ploaie, Se-apropie razboaie Nu eram prea mandru de mine si sper Ca am invatat sa nu mai cer Sunt prea multe cuvinte nu mai discern Ce-i adevarat si ce-i infern

Tandem

Trebuie sa stii sa faci diferenta dintre corp, minte si suflet sa stii sa le controlezi printr-o concentrare de atlet din fericire nu lacrimez, doar trec prin „prezentul ce-i viitorul trecutului” de rele sa te scuturi, amestec cuvinte cu vanturi, cuvantului adresez stampile cu locatii invizibile iar plicul plin cu scrieri zboara printre ganduri printre crengile copacilor, printre paduri se-aud ramurile frunzelor cum crapa trosc trosc alt drum mai scurt nici nu stiu, nici nu cunosc te-a inlocuit cateva zile dar nu te mai poate inlocui niciodata acum ramane prin privire alt simt, anume mirosul din urma, de parfum soarele ramane-n ceata si apune in amurg este o imagine totala, plina de cascade care curg mintea-i apa imbolburata, ce de deasupra stancilor cade corpul face parte din stancile grele ce nu pot arde sufletul este aceasta imagine vazuta de sus din ceruri privind din departare spre diferite alte vremuri…. de parca nu ar fi prezent, ce ironie?! pamantul sufera de insomnie si deja vu fiecare particula facu’ cum vru’ amnezie

Bizar Zar

Am inceput sa vorbesc iar cu stelele, Le era dor de gandurile mele, Ma scapa de greutati, de rele Filosofam pe la colt de strada, Pititi in soapte, nimeni sa nu ne vada Luminite cristaline palpaie in bezna noptii Nu mai circula nici dracul, nici spiritele, mortii Pantecul trairii naste, infloreste o samanta Din pamant creste mare o speranta Si spre cer in rai se-nalta Sufla-n lumanare, e ziua ta, pune-ti o dorinta In albastrul cerului zboara si luna si soarele Ne-nconjoara din priviri, ne masoara  Incarcandu-se cu amintiri,  Ei stiu si ce a existat prima oara Au raspunsurile la toate intrebarile existentiale, Ce pica-ncet, spre pamant,curgand precum petale Prin mintile noastre, prin vise, prin suflete Absorbind cu tarie, foame si sete Doar intrebari fara raspunsuri, semne de punctuatie Logica, fizica cuantica, religie, matematica – ecuatie Ma simt de parca as fi trait 46 de ani in salbaticie Cu o parere dezamagita despre oameni, omenie Simte vapaia din adancul tau cum rage precum un animal Poate o viata mai intensa, nu cursiva spre banal La ce punct in spatiu te-ai oprit? De ce zid te-ai si proptit? Am ramas toti blocati in cercul gandirii colective Cu teorii, idei comune, scenarii fictive Ce poti face cand n-ai alternative?

Pe un fir de par canta o pasare

Blestemat sa duc o viata in tacere Sa nu simt nici o bucurie, nici o durere M-am indepartat putin de oras Sa arunc tot praful adunat in faras

Pe drum m-a acompaniat un cantecel subtire si voios Al unei cotofane fara somn de semi-luna I-am inteles graiul, raspunzand cu voie buna Ma mir ca m-auzi, fata de cuib eram atat,atat de jos

Ne-am spus unele, altele, fiecare despre a sa specie Am aflat de la sursa ca timpul inseamna o vesnicie Si n-ar trebui sa ne speriem de trai josnic si saracie Iar relatia noastra cu viata sa fie precum o casnicie

Inteleapciunea pasarii m-a fermecat  In timp ce canta ma vedeam intr-un lan galben de grau Din singuratate suferinta mi-a curmat Apoi agale-am coborat pe marginea firului rece de rau

Numai munti, paduri, ciuperci, fragi, fauna Ne pot pune pe cap a Dumnezeului mana Iar Dracul va incerca prin orice mijloace Sa-ti puna piedici, sa nu te lase-n pace, Sa te-ncerce… Sa te inece…

Bataia vantului.

Compun. Prin cercuri de fum Scap de trecut, de viitor, sunt aici, acum Merg descult printr-o padure, pe drum E namol peste tot si pietricele, raman

Fara camasa, fara pantaloni, fara haine E frig si ploua torential, cu vant venind din fata Ma impinge in spate, povesteste vechi taine Un cantec strain dar dulce de vioara dintre frunze, ma agata

Neputinta-mi acomodeaza desertaciunea, alunec si cad Ma trag din rasputeri de sunetul viorii, ca de-o sfoara Un fulger ma loveste, dar tac, trec peste si rabd Piciorul e ranit, se usuca, incepe sa moara

Mai am unul si doua maini, iar vantul se inteteste Acum flutur ca un steag, tinandu-ma de sunet Doar cantecul rabdarii ma poate salva, cantecul viorii Innoptez asteptand sa treaca furtuna, privesc drept Nu pot inchide ochii din pricina frigului ce ma raceste

Dar nu poate dura o vesnicie, nici urma de timp Fluturii vor aparea din lumina lunii, incep sa ma schimb Rabdare, Rabdare si credinta, urmare, dorinta Zorii vor aparea, peste gri se va topi culoare,  Ai rabdare si o dorinta…

Zapezi miscatoare

Nametii apar, e frig, dar eu nu simt Pentru mine gerul rece e un alint Imi arata ce-nseamna viata, ce inseamna moarte Ma trezeste, sunt viu, in realitate

Ingheata sangele-n vene, se face albastru Se daramana norii, nu-i nici un dezastru In plamani imi intra, respir, precum cerul alb Zbor printre nori, inauntru, sunt un codalb

Privirea-mi ingheata orice turture ce-atarna Si vrea sa cada, sa-si imprime scrisul pe ciorna Matul zapezii albe de sub picioare, o coala Giganta pentru clar-vazatorii cu boala

Am racit si ratacit mii de locuri ce raman In amintirile labirintului din imaginatia proprie Acestui imperiu vad ca nu doreste stapan Incep sa se inchida drumuri, am claustrofobie

Iar pasarile rapitoare curg in laturi, Vad cu coada ochiului, bufnite, vulturi Nu le deranjeaza nici vantul, nici frigul geros Doar prada sa fie, cu un suflet generos

Urlu in liniste

Ingerul meu, vino de ia-ma m-ai uitat pe pamant, intinde-mi o palma cugetarile mele naive au dat gres in aista viata credeam ca sunt dintre cei alesi ti-am dezamagit faptele pentru care m-ai trimis iar diavolul m-a mintit ca totu-i un vis ingerul meu, vino de m-ajuta da-mi palma ceruta ridica-ma inapoi spre cer, aici e totul tragic, peste tot lovituri de bici am rupt legatura cu raiul, am uitat pentru ce m-ati trimis, pentru ce am plecat ingerul meu, coboara lumina in intunericul din beciul in care-am picat scoate-ma din bezna, nu ma lasa uitat ingerul meu astept sa vina o simpla atingere si ma ridica fa-ma sa uit de durere si frica te strig acum din rasputeri da-mi aripi de ingeri pe umeri iti cer rar, dar cand iti cer o fac plangand o fac prin strigat sufleteste, in gand ingerul meu, te vad venind te-aud si urc, totu-i usor imbratisez iubire cat cuprind ingerul meu, ce dor mi-era de tine acum e bine. acum e bine.

Simfonia izolarii

Cand ma uit in jur si vad pe ce lume traiesc, imi vine sa nu ma mai uit, sa nu mai privesc sa nu mai respir, de-as putea fi orb sau poate sa plec in zbor, de-as putea fi corb sa le fur tuturor obiecte stralucitoare si valoroase da-si-ar seama la ce sunt bune, la ce foloase spune-i indianului care poarta pene pe coroana-i c-a sosit timpul varanului, dragonul cu venin in gura ce-si plesneste dusmanii cu coada cea sigura nu-i mai pasa, cea de langa persoana e prada, intotdeauna, in negru se-afunda chiar de globulara-i la baza luminoasa si rotunda sange. curge sange peste strazi merg in picioarele goale, curge sange in livezi fructele le musti si sangereaza rosu intens nimic pe lume nu pare a mai avea vreun sens e un sange mai mult decat rosu, e negru rosiatic vrabiile de aista culoare se feresc, timpul e static cantecele lor au ramas impotmolite-n balta rosie de sange ma dor mainile, sunt greu, hainele mi-s umede de la ploaia ce curge ma scurg ca un lichid in juru-mi iau forma sangelui predominant ne contopim, ajunsem in punctul culminant, apogeu vad deasupra-mi alte picioare desculte cum calca in sangele meu sper sa le ramana pe talpi din urma de suflet un imprimeu Zeus a dat porunca, e anul dragonului de komodo in zodiacul chinezesc vremuri tulburi ne asteapta, curge sange valuri, mari, uragane primejduiesc Nici Noe nu ne poate salva, nici zidul chinezesc, pe cele mai inalte culmi de urci, rosul se va ridica. singura speranta: cand varanul va adormi Curge sange, sangerez Astept ingeri si visez

Viata pururea

Cad pe ganduri, sunt moi precum puful stejarilor din primavara cand samanta lor se asterne precum o pala de zapada si peste tot zboara prin aer, pe pamant, in apa, procreandu-si dorinta supravieturii, darii de oxigen omenirii, priviti ambitia naturii de-a face un bine neconditionat, pur si etern desi rasa umana cade din ce in ce mai mult in al raului infern Iubirea nu se discuta, nu se targuieste nu poti indica cine cu cine se iubeste asemeni albinelor ce ajuta la inmultirea florilor frumos mirositoare cu parfumurile lor, fluturand din petale prin vant, oferind culoare incarcandu-se din soare pentru a ne oferi rafale de imagini frumoase dar iaca-ta cum vine omul si pentru mancare cu coasa le coase ar trebui arat pamantul, dar apoi cine-i coase ranile mamei noastre traim intr-o lume noua, cu scopuri tragice si vaste ce ma doare, este o durere acuta, ascutita si ascunsa care din crestetul mintii pana-n inima-i patrunsa deasupra norilor trec visele noastre dupa cum privim cerul se pare ca au culorile albastre uneori mai inchise, negricioase, alteori pure, bleo senine soarta nu se discuta, nu se targuieste cine stie si poate, iubeste Am nevoie de apa dar lichidul din gura imi scapa plutim cu totii in spatiu pe un maldar de cadavre si metale neferoase dar stai putin, am impresia vaga ca animalele’s fioroase diamantele sunt importante, diamantele valoroase si ne mai intrebam de ce vocile din cap ni sunt scoase, pe gura Gandurile pe puful moale al stejarilor cazura Nu au nici o sansa sa-mi intre in inima decat sa fiu in transa, iar asta-ar insemna o crima

Fulger

Vin din depărtare sunete de floare Se-aud dansând, se-aud in zare Litere de fluier, încet…apropiindu-se De-a lungul râului din vârf de munte, curse

Trecând atât de suav deasupra firelor de iarbă Mângâiindu-le fin precum părul de fată oarbă Așteptând oglinda din față să se spargă scrașnind ca dinții Nici capcanele de șobolani nu le-ar simți Aripile cântecului nu îmbatrânesc niciodată Șapte ani de ghinion, și tot nu-i pasă Poate gustul lor ar fi de ciocolată I-am pus mâna pe ochi să-mi mai ofere o șansă Nu-i nici măcar curioasă de ce transmite acest cântec Ce vuiet transmite prin poezii si cuvinte Iar eu gustul pielii în liniste-l adulmec Șapte ani de ghinion, și tot nu simte Ce fel de făptură ești, de nu știi să te joci? Și ce șoapte graiești, ce moment invoci? Ce trăiri avut-ai în trecutul dureros, De-mi aduci cu întarziere anotimpul tumultos? Mi s-o albit părul în albia ce mă scald, Iar urechea solidifică tot ce e cald, Dorul să-l rabd încerc din răsputeri, A trecut o secundă, mie-mi par două, trei veri Și tot mai speri, sunetul de fluier să revină Insă viața-i incorecta, iar mintea meschină Odată ce-n chinuri a pătruns, cu greu se mai iese Sala e goală, privesc în gol printre scaune și mese Momente culese s-au scurs și confund Trăirea divină cu momentul oportun În inima neagră tot mai mult mă scufund Te aud, deasupra mării lumineaza un fulger cu tunet Sunt în largul mării, furtună, rătacesc printre valuri Norii tulburi răsar și ma pierd de soare Gândurile se balanseaza, suflet nu muri! Așa este in viață, cand malul nu mai apare…

Loial pamantului

istoria fiintei mele se aduna, e un cumul dar nu ajung niciunde, asta-i drumul multumita tie, ce te afli in cer, iti simt parfumul ce mi imbie narile infundate, la mana da-mi drumul

istoria fiintei mele se aduna, fapte, vorbe, idei sute, mii de oameni, trec pe langa ei etape ale vietii, urc pe trepte  sunt inalte, lungi si drepte corpul calatoreste prin timp,iar sufletul prin spatiu atemporal ochii-mi priveste si simt, inclestate degetele-n gol, incordate asezatu-mi genunchii pe pamant cu capul ce-mi e plecat spre mal mainile-ncep incet sa sape, ma cobor sa-mbratisez, stau in coate intins pe acest magnet viu si rotund ce-mi invarte universul de mic niciodata nu m-am gandit ca vertical stau doar intins, pe orizontal raportat la calea lactee, sa fii una cu pamantul, sentiment mirific poate privi prin ochii mei spatiul, norii-mi sunt retina, vad fractal istoria corpului meu se-aduna  zi de zi, luna de luna an de an, dar nu ajung niciunde ma pierd zilnic prin ganduri marunte istoria corpurilor noastre trece dincolo de noi doar mintea treaza observa trecand peste temeri ca trecem din corp in corp ca prin multe incaperi ati fost si voi in mine, am fost si eu in voi Istoria fiintelor noastre se-aduna zi de zi iar calmul linistii apasatoare cand e confuz rabufnesc dinlauntrul sufletului frenezii pe care cu greu pot sa le refuz cadavre peste cadavre, asta ni-i pamantul uscate, dizolvate, batute ca frunzele vantul ce corp frumos te poarta in suflet de mi-l vezi creste prin copaci, coroanele lor verzi cand capul infloreste precum magnolia iar visul neindeplinit realitate devine parasesti trecutul si viitorul, aceasta-i istoria ce-ai simtit, ai renascut si crezi in sine Invinge moartea cu viata si gusta victoria! Se scurg lacrimi sarate,  cristalizate in diamante cu o floare nu se face primavara Dar zambetul larg ti-l invioara atingerea ei poate sterge din greseli pacatele negre din adancuri le speli Ochii incetinesc pargurgerea vremii As vrea sa-ti simt la piept caldura inimii

Văz umed

În zorii dimineții, M-oi trezit năuc în planul vieții. Sunt captiv și merg între două culoare pictate cu gri, doar sa am răbdare O faptă bună dusă până la capăt mai deschide din urmă incă un lacăt Mi-am transformat moleculele in sticlă transparentă Ca sa poți vedea prin mine, insă tot nu ești atentă…

Opti(c)mistic

Am cantat cobrei sa se linisteasca Dansul ei ametitor incepu sa m-ameteasca Isi desfacu pielea cu ochi ageri pe spate Pielea ei de solzi imi inspira frica si moarte venin letal in doza mica se afla in gura ei e periculos sa afli ce gandeste, de vrei graieste doar prin coltii ascutiti ce te poti trezi oricand, cu ei in tine infipti se simte in aer mistic si tensiune hipnoza incepe prin gand, ma desprinde de ratiune un cantec de flaut i-am oferit ofranda in speranta ca-mi va cruta viata de gat mi-e agatata o ghirlanda facuta din mac, trandafiri si floarea soarelui cobra-mi sopteste la ureche „suntem ai nimanui” Insa cantecul curge prin urechi ca raurile pe munti serpuind fiecare nota compunand in jur o energie protectoare ce-ti ofera curaj pe toate sa le infrunti sunetele acestea fine se imbina-n ganduri, ce orgie cobra simte prin aer cand scoate limba de stii cum sa-i canti majestatii te va confunda cu maestrii magiei, vrajitorie se intampla in tamplele tale din ghirlanda de pe gat au cazut una cate una petalele cobra hopnoza ti-a intrat adanc in suflet si-ti cunoaste visele pe un coridor colorat in viteza aluneci precum pe tobogan posibil sa fi trimis un strop de venin, calul troian insa increderea-i totul sau nimic, odata ce dansezi alaturi de cobra echilibrul se-aseaza poti merge pe firul vietii, sunetul de flaut vibra ce sa mai astepti ? inainteaza catre constiinta comuna a celor intelepti doar un artist desavarsit poate controla sarpele spiritual ametit dupa cateva pahare de ambrozie baute din Sfantul Graal am amestecat in teorii, am pictat un tablou cu senimente Dinlauntru sperat-am sa scot demonii, negrul cu albul e inegal Doar vibratia cantecului ne domoleste, prin momente grele, lente

Sunt atatea…

pacat ca… sunt suflete pereche ce s-au ratacit de datina veche picaturi pline de rechini curg din strasina ce-astepta sa cada vina pe cineva Ranile nu dor,sunt crestate de sange e rosu intens, prin vene ne curge aievea se unesc intr-o bula protectiva dar lumea lor este doar una fictiva iluzii optice inconjoara inima prin gesturi telepatice incep a mima schita viitorului impreunat nu duce departe, globul ne-a curmat suferinta ce taie rasuflarea dintre cei ce isi pun mainile degete peste degete si poate vei regreta intr-o zi, de vrei spicele de grau galbene cu varfuri negre de regrete un gand adie usor si ma intreba „tu cum te mai simti?” grilajul custii se rupe greu, nu am in gura destui dinti sa musc din suspiciune prin lumi straine nu mi-as dori sa primesti ce ti se cuvine printre aceste cuvinte stiu ca respiri viata ofranda oferita alaturi de spice, trandafiri rosii se ofilesc si mi-e dor de un zambet firav, putin ras, un pic de umor alaturi de cea care-ti alinta mereu parul balai, chiar si cand iti e greu Indeparteaza chinul ce in strafunduri prinde radacina Iti creste coroana cea verde si trece in sus de tulpina esti mai mult decat o printesa, esti o regina insa din zbor iti pot zari acul ascutit de albina

Drum Croit

Merg pe scari rulante, toate colorate, fiecare treapta la finalul lor nu stiu ce m-asteapta vad marcaje pe drum, semne marcante

am trecut de primul nivel, coroana imparatiei padurii oare peste cate etape voi ajunge la El? se rup aschiile scandurii ce nu sar niciodata departe de pom, sunt curios ce-ar fi gandit despre asta primul om! Frunzisul inverzit se vede din ce in ce mai mic, urcam Dealurile in departare, dar si mai in zare muntii ii vedeam Coloanele infinitului pe orizontal, ridurile acestui glob pamantesc cu raurile lacrimilor lui, ce se scurg sa invie tot ce-i omenesc Cu cat ajunsem mai sus incep si realizez cat de mica-i lumea si firava nu cu mult timp in urma eram jos, printre elementele ei, si ma speria sentimentul ca fiinta mea e minuscula, ma simteam pierdut si ruginit ca o epava insa incetul cu incetul ochiul global rotund imi arata ce din cer usor venea m-am trezit printre nori deodata, iar pamantul parca disparuse fara urma Aerul rece intrandu-mi in vene-mi facea inima curata, toate acestea calculate imi oferi cugetul necesar, corpul forma mi-o uitai, gandul din cap mi-l scoate la plimbare, am gasit fluturi in stomac ce-mi ieseau prin scrisul ce-l consuma printre nori totul e mai usor, simt picurii ploii cum in juru-mi se formeaza temperatura ridicata-mi ridica moralul, vad in fata ochilor creatia divina formele octagonice simetrice si perfecte ale primilor fulgi de zapada ce leviteaza incep simturile sa-mi abdice, diferite aspecte si perspective curg prin retina scarile demult s-au terminat, nici nu am constientizat intre timp si timpuri am aterizat, dupa un zbor lung si indepartat inca-i simt rezultul prin corp, incep simturile sa-si revina Merg precum trenul inainte, cu zgomotul sau ruginit si subtire de sina

Citind printre randuri

M-a acoperit tristetea, Vocea ei ma ametea, O aud in gand adesea, Nu stia niciodata ce-si dorea, Durerea, m-a surprins o energie cuprinzatoare, Sunt cuprins de soare, Raze calduroase ce palpaie intre gene Emanand suflu din inima in vene, Viata comunica cu noi prin semne, Urmele mele lasate-n spate Sunt cicatrici infiripate-n drum Norul din apa se transforma-n abur si fum, Foc de tabArA tAbarA pe mine, Intrand adanc in sine Cuvintele in continuare se lasa pe jos in jur, Uscate precum frunzele toamnei si fara contur, Incantate si incantate,  cantarite in grade absolut toate, Incantatoare Incarcate cu rime din sufletul gol, Simt cum mor, Pierdut, ratacind in momentele de amor, Vrabii ciripind in jurul capului, imi canta toate Din amintiri demult asteptate, As bea un strop de apa rece de izvor, Insa raurile au secat, Iar marea cu valurile ei m-a uitat, Le voi uita si eu la randu-mi, Nu are rost sa calc pe crengi si franturi Cred ca am scris destul in aceste randuri Prea vie si colorata, Desi pare natura moarta

oameni, numere

mii de oameni trec pe langa tine,  umbre, negrul trage din spate, te tine mii de oameni cu fete triste,  ochii sperand ca sufletul sa le reziste,  mii de suflete se scurg pe drum ce mai conteaza daca au ramas in strada de ieri,alaltaieri, maine sau acum mii de oameni incep sa cada in abisul intunecat al desertaciunii asta-i apocalipsa, spun unii nu i-am numarat, insa i-am simtit, sunt mii mii de oameni vorbesc singuri in gand avand privirea in prapastie oamenii sperand ca oamenii de tine, din mine, de langa,  tine-ma, te tin, privire pustie mii de oameni simt cum m-alunga cararea e lunga si sigur nimeni nu ma confunda privirea e crunta viata marunta ochii-i infrunta dar inima-i franta

nu-mi gasesc perechea

am cautat toata dimineata prin sertare am deschis amintiri vechi si goale nu-mi dau seama ce fel de culoare mi se potriveste, dar as vrea sa fie moale

e dezordine mare in toata incaperea insa simteam cat de cat apropierea venea spre mine o parte din ea cealalta o tineam in mana, se putea? Culmea, intamplator mi-am amintit de ultima ipostaza in care-am zambit lasand-o amestecata in alte haine cand latram spre luna precum un caine printre sute de lucruri s-a zarit a iesit, nu s-a mai ascuns moment oportun si ne-am privit ne-am lasat dusi de valu-n in care-am patruns era seara, tarziu, si ni s-au intersectat dorintele, asadar m-a luat de mana si a zburat Punandu-mi-le-n picioare pentru un drum ce urmeaza sa fie lung, incepand de acum Soseta, perechea perfecta, am gasit-o aceesi senzatie la atingere, aceeasi culoare Se potrivesc? arata la fel? asa se pare! iar la final fericit am privit-o!

Merg seara de seara pe langa gara pe langa lume murdara ce ma-infioara simt cum sila ma-nconjoara  dar nu pot lovi din fire  deci ma cuprinde mila pe aici nu rasare nici un gram de iubire asa ceva nu se vinde si-s multi care fac gargara cum ajuta ei sarmanii si totusi uite oamenii dorm p-afara n-au casa, n-au masa, n-au scaun sau rochie de mireasa inima le e scoasa iar mintea jegoasa pe ochi o orbire neagra au trasa cui ii mai pasa?  caut o raza sa-i vaza  ca aceste fiinte nu mai viseaza pentru noi ei nu mai conteaza, nu se mai gandesc la viitorul ce urmeaza

o energie mare cuprinzatoare ce rost are sa fii spiritual cand ei n-au mancare? da-le hainele tale sa ramai in picioarele goale in lumea lor doare dar poate  se imbraca cu ea de parca-r fi o mantie protectoare ajutatoare, mangaietoare precum cantecele de vrabii incantatoare precum povestea unei mame spuse la culcare sau mangaiere de tata cu inima curata ei se intreaba zilnic parintii lor cum arata? noi ii stim de-o viata si ne certam in familie cand ei ne-au crescut si invatat caligrafie ne-au pus in fata prima coala de hartie pe care am scris vise, desene ca viata sa ne stie sa ne cunoasca gandurile sa ne creeze un viitor in speranta ca vom duce omenirea la nivelul urmator si eu sper la o schimbare ca daca nu ma omor cu zile multe amare uitandu-ma cu frica pe vizor suntem multi care trecem unul pe langa altul in acest coridor al vietii desarte, vietii de noapte lumina lunii de pe cer sa ne arate mai putine cuvinte si mai multe fapte hai noapte buna,sa ai vise curate (merge de-o melodie)

Fluturi flori

merg demult pe drumuri si-aceste ziduri imi zgarie pielea si-mi provoaca riduri am randuri scrise pe file subtiri amintiri cuprinse, de ganduri atinse firimituri de iubiri pierdute printre daramaturi doar vulturii de sus le pot privi iar taurii calcand pe ele, le vor strivi ce-or face lautarii, muzica fara versuri ritmul desenat cu creta pe peretii ce vor muri da-mi si mie o inima, doua, de-ale gurii sa-mi inclesteze dintii din pricina caldurii imi asum vina, alteta, iertare de mi-oi oferi astept toata viata, pan’ la sfarsitu verii ca’s un fluture indragostit si mult nu mai traiesc dar stiu ca-n zborul meu tot ce pot face-i sa te iubesc si-orice dorinte vei avea sa-ti indeplinesc deseori ma pierd, ma zbat si gresesc, zburd printre flori in campiile verzi asteptand un semn sa-mi dai, oricum, oricand de-oi bate vant din evantai, tu vezi, intre noi milioane de ani lumina de-or fi sa fie eu voi simti, iubirea din serai bateai din gene priviri amoroase o mie de batai din aripi, fluturele urmase calea imniresmata cu parfumul de la singura floare ce-l va hrani pentru urmatoarea-i viata, in curand moare… de-oi avea ragaz sa-mi sufli-n aura vei vedea cum mii de flori ma inconjoara la auzul tau ceresc, voce angelica evapora orice temere, orice frica iar cand ma cuprind bratele tale fine si pline de tandrete nu-mi pot abtine cronologia, ma umpli de tinerete dar in lipsa acestora, ma las intins in voia sortii incet, incet, teama a invins si m-apropii de ceasul mortii Sentimentul sarutului tau curge ca un sirop Gata, nu mai aud nimic, in urechi am cate un dop!

Sinceritate acuzata de crima
Se-aud cu ecou batai de inimi Incep sa doara incet spinii In lume se afla un dezastru pulmonar Am acoperit mintea cu pereti de var Multe ganduri slabe din crestet imi sar Imi simt sufletul pe zi ce trece tot mai murdar totul tine de respiratie si cum trag aer invaluit in masele de oameni cazati in mister mizerabil oras, miros jegos si plin de ceata deseori ma intreb daca oamenii astia mai au viata durerea peste suflete a putrezit si s-a asezat nici nu incerca sa schimbi, ceasul nu mai are limbi nimeni nu s-a mai trezit, glasul tau m-a speriat ce luna rosie, curma fiorii infloresc fructiferii, se dau la o parte norii clantane dintii mi-e frig si am frisoane raman in izolare pe vecie, aici avem si ecusoane sunt un fir din toata panza de paianjen lunga si intinsa mi-as dori un strop de libertate, caci mintea mi-este prinsa vibratia noastra tine de starea sufleteasca, nu a mintii tine-ma de mana, iar mi-e frig si-mi clantane dintii parintii ne-au creat intr-o fapta plina de minune iar noi stam acum si plangem de mila-n lume suntem prapaditi ca zimtii de bomfaier ruginit nu-mi taia craca de sub picioare, sa ma simt neimplinit dorintele mi-au cazut odata cu stelele din cerul negru mat erau vii si arzatoare, insa eu le-am mintit si inselat ce poezie proasta, o incercare nelamurita de cuvantare alte mizerii nasoale exprimate-n cuvinte murdare nu-i decat o sinceritate acuzata de crima ma retrag in intuneric pricopsit de respect si stima!
Negru si mat,sah

tezeste-te, nu le mai hrani egoul altfel vei incepe sa vorbesti doar cu ecoul in cavoul acesta nu putrezeste carnea  dar simti in aer cum pluteste o mireasma de mireasa malefica si rea stropeste-o cu aghiasma si tot nu se va opri curand alunecand in intuneric te vei regasi instant te va lovi din spate cineva cu un hidrant ce grandios, te-ai lasat invins, ai cazut pe jos flacarile lumanarilor din incapere s-au stins incepe o durere ce-ti trece prin spinare catre suflet, te macina pan-te doare nu mai exista luna, nu mai exista soare nici lumina nu mai vezi, doar bezna si frig migalos, te tarasti pe cuburi de piatra inghetate cucurigu, canta de undeva cocosi, ii auzi departe umezeala beciului si linistea te-acopera precum o mantie vezi amintiri in imagini,iluzii,  fantome ale trecutului te bantuie poate erai intr-o alta realitate in coma,in perfuzii iar curba drumului simtit nu te lasa sa vezi lumina din capat ai putea gandi intr-o parte,dar grilajul are lacat iar cheile-s la caraus, nu trece nimeni de el din egipt se trage, e un carabus fidel lumii de apoi, portilor inchise, gratilor negre si ruginite „vei ramane aici pentru eterninate”,graise in cuvinte Strigate de frica urla de sub pamant nu mai cred nici o raie, nici un vant ce adie nu se mai simte duhoarea sau mana ce ti-o-ntinde „Iti dau si sufletul, sau inima, spune-mi cui o pot vinde?” O dorinta de scapare te cuprinde dinadins Evadare, sau vei ramane in abis! Te vei trezi in jurul tau cu parfum de trandafir din paradis Jura-ti pe mormant ca treci printr-un vis

Ultima poezie

Nu vreau sa te sperii Insa cred ca au inflorit merii Pe merit devii ceea ce esti In timp, iubire de traiesti Cresti samburii de mici Pan-ajung faguri falnici Inconjurati de mierle ce canta In cuiburi cu puii care se pregatesc sa simta Fiecare clipa a viitorului zburand Mai departe generatiile urmatoare ducand Zborul lor magic il vezi imprejur Formand in ceara si lemn dur Creatia alaturi de vise,gustul mierii, Mirosul florilor, nu vreau sa te sperii. Drumul se sfarama in mii de particule Ne-au ocolit pe parcurs mai toate minunile Cine ne indruma? Cu putere sa speri Sterg orice lacrima, las in suflet averi Mierile au curs pe toata vitrina In borcanele lor am ascuns a cui e vina Vor ramane sigilate in eter In eternitate, sper La orizont apar primele semne-ale verii Nu, nu vreau sa te sperii! Incepand de astazi nu-mi mai pasa Am o masca peste fata, trasa…

Dansul Ploii

Ador carnea-s carnivor,Noaptea is un pradator Cu lumina lunii ma cobor  printre perdele, printre muritori si sunt sigur ca oasele tale de zeita imi vor transforma oglinzile-n imagini ma voi imbata din gura ta, beat crita trecand ceea ce simt intr-un infinit de pagini curg ca vinul prin venele tale n-are vreunul dintre noi nici o vina numai gandul ca-ti simt pielea cu finete de petale ma bate, si simt durere, vad in ochii tai lumina,  stele, cerul mi s-a aratat intr-o singura privire e un spatiu contopit in plina iubire culorile pufoase si vii ne patrund in suflet ne-am lipit unul de altul intr-un perfect stai, de ce esti trista? curge-o lacrima sarata de artista se lungeste de pe obraz spre gat si san forma ei m-atrage si o voi urma curand cu buzele sarutand tot ce-a lasat in urma iar pasiunea sarutului suferinta ei o curma a trecut printre decedati si a vazut moarte insa au trecut acum, au trecut toate fire rece, fire calda, suflet umed ce-mi place cand vrea sa vada, orice sunet orice aspect. ne bat umbre-n intelect spiritele ne-au parasit, au iesit incet,in sus zburand si danseaza intre ele precum cobrele,sau vara randunelele,  ne atragem arzator si facem amor numai in gand, apa rece, inghetata intr-un cub. sanii tai cu sfarc rotund forma lor de pere zemoase musc cu pofta ca mi-i sete penele din perne scoase ies dorintele sa se-mbete printre degete te strang  apoi usor in sus la gat ajung si te strang.privesc adanc parul moale se-ncreteste mana mea-l mangaie pielea de gaina mi-este zgomote si zgarie lovituri, placere corpul tau o cere

Suntem singuri

Eu cu tine completam un intreg Dar eu pe un alt drum merg Caprioarele traiesc in paduri de fag Iar drumul ce ne asteapta in fata e vag

cerbii cu coarnele lor falnice miros floarea de lotus, din ea curge mir apare ca obstacol pe poteca un satyr dorinta sa fiind de-a ne scoate din matrice

se repeta multe momente  deja-vu, semne ale vietii absente Primesc complimente de la flori de camp ma schimb de parca as fi un an cu anotimpuri

simt mirosul copilariei, trece prin fata narilor infundate bate vantul deasupra viei, strugurii sunt stricati, aproape si ce-am inteles pana acum? cuvintele sunt ceva aparte Din viata cine reuseste, are noroc sa scape

Copiii soarelui

Au sarit scantei din soare, de sus Si-astfel s-au compus Privirile oamenilor, tresar M-a rapus un sunet singur de sitar

S-au risipit semenii nostri ca-n insectar Nu mai seamana nimeni cu feericul astral Siluetele suple se distrug de fractal Simt undele ce ma strapung dintr-un sonar

Balenele ucigase ce din apa sar saliveaza  Insectele bazaie cu serpii din sertar Nimeni nu mai seamana, nu te salveaza Am semanat cateva rasaduri, cresc in solar

Nici soarele nu ne mai acompaniaza Mansardele sunt calde, in crestet serotonina Apele respira in sacrul zeilor, luna sus in plina amiaza O rasa superioara, sacral! Satana e de vina!

In surdina se scurg suflete stricate Sparge smaltul zmeilor din antichitate Asimilam speranta cu stricaciunea Stai linistit! Semnat: Lumea din sanctuar

Pot fi ce ajunge

Sunt invizibil și în viață Stau cu capul lipit de faianță Și contemplu, în jurul meu nu văd nimic Sunt singur în templu, negru, într-o încăpere mare Ce mă face să mă simt mic Un cal sălbatic apare, alergând liber pe câmpia verde Îmi fac curaj și plec în călătorie, călare, calul mă crede Sunt îmbracat tot în verde, maro, negru, am camuflaj Nu se vede pe drum decât calul alergând Eu călătoresc cu aerul, visând, Nimeni nu mă vede, lumea e goală și pustie Am o carapace grea în spate din care cu greu ies E invizibilă și ea, ma protejează de gălăgie Am mers ani întregi, uneori cu jumătăti de masură. Iar visez. Alerg neîncetat după lumina lunii, pe drumul înstelat Mi-am croșetat un țel, o haină cu groasă cusatură Nu mai călătoresc pe cal, am ajuns… sunt cățel Orice copac privirea mi-o fură, orice fluierat, orice jucărie Timpu-i de umplutură. Am trecut, viitor și prezent,  dar am trecut și am ajuns câine de preerie Tot invizibil, voi ramane în acest corp, permanent M-am hotărât, sau poate melc?  În sfârșit, de pe cal descalec Ori aș putea deveni fluture, ori un vultur Aripile-n zbor privirea rece, ageră, să mi-o scutur Nu știu, înca nu-i nimic sigur Poate voi ajunge iarăși singur Și invizibil, în lumea mea goală Aș vrea să scriu poezii, dă-mi te rog un creion și-o coală! Dar coala-i la fel de invizibilă ca și lumea, ca și mine Mai bine ține-o tu, nu am chef de crime Mă întorc înapoi în templu, faianța era rece Îmi facea bine la cap, simțeam cum boala singurătății trece Tu uită-te pe dealuri și munți pan’ ce vei vedea un cal Vei ști că trecui p-acolo, dar pentru mine-i prea brutal Prefer să stau invizibil și în viață , să privesc in gol Eram beat de melancolie, acum am ajuns matol

Visinile’s acre

Padurea verde-ti ramane-n minte Cum nu se pot trezi sentimente adormite Seara, regina noptii se desface Impreuna cu luna poftele-si satisface Beau din ast pahar rosu, dulce-acrisor Sezand cu linistea in pridvor Cantecul noptii se-aude prin greieri As face orice sa uit ziua de ieri Timpul, iluzia vietii muritoare Taci acum. Priveste catre luna Priveste catre soare. Asteapta urmatoarea mutare  Noapte buna!

Fara rost

Am fost mintit, inselat, uitat Si iar inselat, si uitat, si mintit Inima, cutitul a primit in dar Nu stia de taisul sau atat de ascutit Am deschis ochii fara sa vreau Si m-am trezit in costiug Era intuneric, se vedea clar Culorile, frumosul, florile, visele mureau As fi preferat sa ard pe rug

S-a varsat sangele pe jos Si mi-a patat sufletul pentru eternitate Sufletul meu cazut, mancat, de sobolani ros

In auzul urechii adie si bazaie un alint Trairile, sentimentele, s-au rupt toate,  De ce sa ma mint?

Rage cerul

Cu vocea sa groasa, ne cearta si ne ploua Cu picuri grei, de reverie, nu ca cei de roua Ajung din departare, vin sa ne aduca Intelepciune-n spirit si energie de lunca

O stare de nostalgie curge din ceruri deasupra Nu ne mai poate feri nici frica, nici umbra Rage cerul, rage, din toata gura striga Ne cearta totdeauna cu putere apriga

Ce am facut noi, oamenii, de tipa? Pica pedeapsa ploii, pentru a noastra risipa? Poate o vrea sa apreciem apa in toata splendoarea ei Si astfel Dumnezeu i-a zis Cerului: “Du-te si sperie-i!”

Imi amintesc de viata, de iubiri neindeplinite De oameni neglijati, raniti si speriati Pe cine am tradat, lucruri neduse la capat Am picat in pacat si-mi doresc liniste

Ma cearta cerul, ma cearta Prin ploaia sa glorioasa Natura este arta Cu apa ei frumoasa

Simt

Astazi sunt nul, Eul meu sta la distanta, Creierul se simte mahmur, Din mine curge o substanta…

Este durerea si dorul, Rasul si umorul; E raul, e credinta Binele si suferinta…

Arunca-te!Nu-ti fie frica… Cat e ea de mare, lumea este mica

Zona lombo-sacrala

Am craniul si cutitul din argint Dinlauntru rasare lumina, straluceste Situatia neasteptata ma depaseste Vesminte noi pentru femei, e un alint

Surpinde-ti fata cand nu te astepti Intre oglinzi, intre vieti, intre pereti Momentul critic in care nimeni nu te vede Nici macar tu, clipa unica de sinceritate Cucuvele canta-n glasul raspicat la geam si lemnul arde Spune adevarul, esti cu necuratu’? Poate da, poate nu…

E ora 3:00 si luna-i asemeni unui bumerang  Zboara printre stele pe un cer senin ca apa limpede Cine-o fi aruncat-o? nu cred ca o mai ajung Deodata vezi cum se-ntoarce si nu-ti vine a crede

De-un galben cules din campul de grau Te duce mintea in crang, printre spice Ti-e sete si curgi ca un rau Iar apa de munte e rece

Doamne Fereste! Ce apucaturi! De umezeala ploii incepi sa te scuturi Timpul trece precum omizile devin fluturi Asculta multe urechi, dar si mai multe guri!

Destin De Stins

au scos demult din mine sufletul,  tot ce a rămas e vuietul  aripilor desfăcute de corali,  ce zboară-n formă de păsări, de pelicani, Plantele se dezlănţuie, cresc virtutea în frunză din ochi prin gând şi inima te păntrunză degetele mi se târşâie, gândesc singure şi-şi fac singure rostul în viaţă, drumul urmat precum o floare înfloreşte din mugure si apa ingheată, iar gabaritul devine mai lat când se topeşte lichidu-i mai mult, oare dacă s-o topi şi-o îngheţa în continuare de câteva ori, apa se va umple de flori? ai smarald în privire, foloseşte-o cu încredere afară-i cald şi sufletul asemeni ar trebui să fie dar anii trec cu greu, iar greul nu-i la fel mereu ia-o pe cărarea stelelor, e doar o alegere Ştie universul calea, ştie Curge o lacrimă pe obrazul stâng, Nu întreba de ce, că nu plâng îi ruga goliciunii singuratice care-a rămas în urmă după ce sufletul a fost scos, înauntru-i numa’ brumă oi rămas doar eu cu mine şi cu ele caracterele societaţii, învaţate-n instituţii, în sisteme ca o dungă ondulată-am ocolit dintotdeauna sârma ghimpată Şi-am lăsat în spate o urmă fermecată, ce-n pământ s-a înfipt Furnicile-au simţit, furnicile fugărite de valuri, inundaţii Am călcat pe muşuroaie din dorinţa de-a aduce ploaie şi-am gâdilat pământul, l-am gâdilat, cu raţii ne hrăneşte regina din stup ce simte vibraţii din aripi ne-aruncă miere pe gură să tacem, ca vietăţi  cu straduinţă încercăm să devenim şi noi regine, regi încurcă drumurile-n viaţă şi obisnuieşt-te să alegi că izvorul curge-n râu, iar râurile-n mare, marea-i apă ce nu ingheaţă regina apelor, regina noastră, marea-i apa ce ţine pământul în viaţă ceea ce oamenii nu găsesc, zici că au cimitir în loc de corp, adică noi vampirii ne-au înconjurat spiritele, suntem ademeniţi de miros rostul traiului se-aude cântat de vocea ce adie lin din lumea de apoi am prins viaţă din pământ, ne-am deplasat separat , acum mergem desculţi pe jos

Basorelief

Viermii se misca dupa gustul de mucegai Sacalii cand simt ca esti slab sar la gat in grup Nici caii nu te mai privesc cu privirea lor blanda, stai Vad urma unei labe de urs, probabil urmareste de miere vreun stup

Imi astup pasii lasati in spate prin namol Precaut sterg si lacrimile de pe obrazul unui peste Doar lasii iti lasa in suflet o absenta, un gol Cand plapuma alba se-asterne, stii cine te doreste

Vin nametii de lumina, ochii sa ti-i inchida de stralucire Vipere cu corn alunga bondarii precum sperietoarea de ciori Folosind aceleasi sunete ucigatoare ce hipnotizeaza in gandire Ascult in gradina si cantecul firav, adulmec corzile de viori

Boala.Boala se raspandeste prin aer, doar respira Oamenii si-au varsat pe jos caracterele, nu mai gandira Cateva coloane vertebrale sustin mausoleu pentru eroi In timp ce gurile de aer transmit boli peste noi

As vrea sa-ti spun mai multe dar simt in gat coltii veninosi de sarpe Viscolul, ploaia, norii, furtunile se-apropie, mai au putin si sunt aproape Ne vindeca de boala, ne vindeca de toate, Asteapta-le, vin si sunt aproape, sunt visele curate.

Dar corbii negrii zboara-ncet in aer, ignorand restul lumii Simti intunericul cum se scurge din norii damei de pica? Din adancul oceanelor se ridica straie vestede, uitatele vremuri Cutremurul pamantului te face sa tremuri

Gurile nu mai respira aer, ne sopteste o furnica, nu se mai imbolnavesc  Stau ca proastele cu mure-n guri de urs, si privesc Sa ai gura aurita, minerita, folosita printre melci si prea grabita In cuvinte sa te-mpiedici, sa ti-o coasa cu un fier incins de plita

Raman corbii, ne tot omoara, ne-nconjoara, teama, frica, negura noptii vin in vizita toti hotii

În fracțiune de secundă

Nu aș mai dormi nopți, n-aș mai dormi zile până să-ți surprind atingerea, prin piele pupila mea te mângâie, fără să te vadă privirea mi-i oarbă, pregătită să cadă ceața apare printre ale soarelui raze mă păcălește cu gândul că-i primăvară cred că am să dau drumul la gaze și-mi voi aprinde încet o țigară…

stai în umbră, pisica neagră mi-amețești gandirea întreagă tu te-ntrebi, cine te-ntreabă tânără și frumușică,  dar vei ajunge oricum o babă

să-ți stea norii aproape, vântul nopții să-ți vâjâie-n ploape, lumina lunii afar’ te scoate ca o bufniță privind în spate

zboruri reci urmează-n cale nu mai dorm zile, nu mai dorm nopți morții din mormânt să scoale

azi ești ca un fulg de nea ce coboară din rai, pe geam, în casă să ne dea vestea demult ne speriam, acum visarea e scoasă

s-a plimbat în lung și-n lat a privit, s-a minunat un pârau lăsă in urma ca să bea și a me turmă

ți-aș suge sângele pan’ mi s-ar usca buzele de-aș avea colți, Viitorul ți l-aș citi în cărți

Gaze-n loc de aer trag țigara asta nu se scrumă îmi voi aminti de dincolo, vag de-a munților creste, de-a mării spumă… a iernii brumă, sensul vieții-i spus în glumă

—–

În mijlocul orașului, în plină suburbie, Mi-am găsit liniștea și voi face o poezie, Cu inima curată, cu ochii-nlăcrimați adulmec lumea toată și copacii ei uitați, Natura nu e moartă,hai să hașurăm peste idei milioanele de gânduri, cu toți adepții ei, Ne contopim într-unul, adunând tot ce visăm, Să ocrotim nebunul, cu regele tot stăm, Se sparg toate imaginile, mii de cioburi în oglindă, Eu îmi atârn spânzurătoarea sus, agațată de-o grindă, Ploi furtunoase ne întâmpina în cale Tu ești oare, frumoasa inimii mele ce-apare-n vis pașind agale? Tu ești oare, cea care-mi va liniști sufletul și-mi va aduce pacea? Nu pot face nimic, pot doar aștepta! Suflu-n vânt și vuiet, demult te tot aștept, Sa-mi urmezi pașii peste tot prin lume pana ma vei găsi, Îți văd umbra cu coada ochiului, sper că mă vei urmări, Frunzele toate dansează dansul inimii indrăgostite, am marturisit atâtea de am rămas fără cuvinte, îmi doresc ca intr-o zi să-ți simt vocea spunând: „Tu, esti al meu, iubite!” „Așează-ți urechea pe sânul meu moale și simte inima cum bate Vei auzi toate cele dorite de gandurile tale, simte gustul fierbinte”

Un scurt…vers ce scutura

As inspira mireasma pielii tale de la degetul mic pana spre gat si urechi Legat de pat langa perna unde-am innoptat Mi-as plimba mana prin parul tau moale Ochii privindu-se si formand perechi mai bine mi-ai citi mintile inainte sa mi le iei sa-mi simti rasuflarea-n spatele urechilor nu mai pot vedea nimic altceva, decat formele ei incerc sa-mi dau seama de simturi, ce vor ne indeplinim dorinte, dar inainte sa mor as vrea sa-ti simt pielea fina, coama haina, inima virgina, privirea, brr.. fiori si piele de gaina, parul se ridica, dragoste cu frica sufletul rece, egoul petrece, sado-maso meschina, domina-ma, felina si-as vrea. sa-mi intri-n minte cu atingerea ta malefica sa-mi simti partea cea rea.

Sobru

Imi curge prin vene gustul vinului rosu de pe buzele tale zemoase ma intind spre tine intr-un freamat, frecand coaste de coaste formeaza cutremure, tremuri,  ma inec in mare cantand la ele pe diferite tonuri Peste a mea fiinta te-asezi, te intinzi Sunt al tau, ma cumperi, dar nu te vinzi atmosfera frige, mi-e teama de cine-o atinge, dar in acelasi timp parul tau viu ma inconjoara in toata spledoarea sa, incepe…te simt particulele se electrizeaza, privirea ta percepe, ma infioara cu o atingere usoara-mi soptesti prin vise ce urmeaza privire rece, privire oarba gustul fierbinte, buza incepe sa soarba mireasma florilor campiei scursa din zambetul ei musc de piersici, sanii perfecti degete-s multe, simte-le Doare, dar bratele mele te vor cuprinde precum o pantera la vanatoare privesti, ce mai astepti? pastrand limite cand focul inimii arde pandesti momentul in care prada-i vulnerabila sensibila, puternica, instabilitate, fie-ti mila de ce va urma, vor ramane cicatrici din piele pana-n suflet, aici cream din dragoste nuvele povesti transmise-n intregul univers atingerea noastra o simte si-un fulger in departare, o gargarita ce-n roua diminetii racoroase se pregateste sa zboare atingerea noastra-i un fior ce-n veci nu va fi sters serpuieste-ti pielea moale si fina, de gaina, prin patima  o mangaiere se plimba-n nestire, o simti inzecita, o simti in tine taci si asculta sinceritatea nespusa, nu ma pot abtine, arde-ma focul inimii s-a extins pana-n varf, am o banuiala. o zana. O zana indracita, goala, expusa. Ia-ma de mana. femeie perfecta dar incomplecta

Un pic de erou

Puțină mâncare de pește Ai grijă, ăsta dă tare și lovește! Tu nu cauți gloanțe, cauți amortizoare Cauți cai sălbatici care nu te primesc călare Ce oi fi visat azi-noapte? a fost albă, nu-mi amintesc Închide ochii și încearcă, de piele oarbă nu mă feresc De câteva decenii m-aleargă o tanti, în mănă cu o coasă Nu ma feresc! Ești rudă cu ea? Ce ai pe tine? E piele întoarsă? Odată plecat, nu te mai poți întoarce Mii de cuvinte Ține-le minte Se vede-n privire când mă uit pe fețele lor Trăiesc în alte lumi, realitatea-i un matador Vine păstorul, oile i-s plecate Au emigrat în zbor, pe timp de noapte Prin sânge de muritori, ceru-i aproape, roșu Ocrotește-mă, pescărușule, de viitor E dimineață. Răsună peste munți cu ecou cocoșul.

Ne ferim 

Teii nu miros la fel fără tine in preajmă M-ai îndepărtat de a lor mireasmă După ploaie, călcăm pe melci şi melcii mor Călcăm pe melci fără să ne gandim la inima lor Pe lumea aceasta mă simt asemeni unui impostor În urma noastră rămân inimi strivite ce nici vântul, nici ploaia nu le simt deosebite Sunt veştede cadavrele melcilor Călcăm pe melci, pe timpul lor Grăbindu-ne să ajungem în locuri deja ştiute printre inimi de gheaţă, reci şi necunoscute Călcăm, cu capul înainte călcăm morminte, Ne grăbim, lăsând în spate cuvinte, apoi stăm Asta înseamna viaţa? din pacate am suflet de muritor Călcăm pe melci şi nu ne gândim la inima lor Călcăm pe melcii care ies după ploaie crezând că lumea inconjurătoare-i un izvor Ce ţi-e şi cu viaţa asta, umblăm  de colo-colo implorând s-ajungem într-un loc mai bun ş-apoi stăm. Dar ce mai stăăăm…! Căutăm un loc ferit, unde întuneric nu-i, iar peisaju-i feeric Eu ce cred că am cunoscut, spun- Călcăm pe melci, şi-i omorâm Deşi le-am frânt inimile, melcii merg in continuare Se târăsc spre nicăieri cu timpul în reluare

Muți pești, mulți 

Când nu vrei să lași lacrimile să curgă, ține ochii închiși Nu-ți lăsa nici privirea să cadă-n cufărul celor invinși, Stau întins ca marea pe uscat Cu gandul plecat, Doar peștii-mi înteleg durerea din umbră Când meditează în subacvatic, sub lumină Folosesc unelte grele pentru scoaterea la iveală a sufletelor oglindite-n forme de ceară, Iar câteva valuri s-au contopit pe lângă viață Oferindu-ne singura urmă de speranță

Ața și ac 

Hainele sunt doar cusături, priviți, Cum ne umplem tot timpul cu ele, de parc-am fi raniți Când părem adormiți, din zece culori,  doua dintre ele sunt flori Adulmecă-le mirosul proaspăt de cascadă, Viața e un vis, asta-i cea mai clară dovadă De vezi fulgi albi fluturând din aripi vara  Copacii se strâng la povești, de cu seara în codrii privești liniștit cum păsările cantă, frunzelor ce ne oferă aer, viață, le alintă trăiește, omule, și fă bine-n ce te inconjoară doar te-ai născut acilea, mai curând sau mai odinioară E lumea ta, a noastră, a naturii ce ne-ngrijește Curață privirea, sufletul, graiul,  ascultă-ți vocea și vorbește-i de vrei sa vezi pe viitor raiul. Ai straie veștede pe tine, se vede fara cusături divine, fă baie-n apa limpede Repede! Că-i apa rece de izvor, curată din inima munților venită, o stare minunată. Arată-mi ce-ai pe suflet cu carțile pe alte mese Și-n prisma gandirii, un ac fara ața simți cum te descoase E scoasă și marea de pe pamant, dusă-n alte planete, o caut Singura apă curată și purâ, cu darul iubirii,  aceea fiind cea din care tu ai băut. Transmite-le și altora prin puterea privirii.. Aici brazii se frâng, nu se doboară Deasupra lor lumina cerului vezi cum se coboară

Temerile singuratatii

Mi-a trecut azi prin suflet o usoara teama, Ca voi ajunge batran si nu va mai sti nimeni cum ma cheama In zilele noastre, batran fiind, te lasa fara haine, Sa n-ai trai frumos, linistit, si nici bani de-o paine, Unde’s vechile oaste?Unde-i pohta ce-am pohtit? Batranete. Moartea in singuratate o cara alaturi de ei, Dupa ce muncira o viata precum viteii, sacrificati ca si mieii, Toti! Toti i-am uitat, am uitat sa-i respectam! am uitat cine sunt, cine suntem si am uitat sa ne uitam In viitor vom ajunge la fel ca ei, Vom fi singuri pe lume, niste batranei, Iar asta nu se poate vedea decat in privirea lor goala si trista, trecuta prin greul si calvarul din perioada comunista. Asteptand sa prinda aripi ridicandu-se spre nori Batranii sunt ai nostri, copii trecuti si visatori Adevaru e ca nimanui nu-i pasa, Batranu’ s-ar bucura si daca-i tii o plasa, Si daca-i urezi un „Buna ziua”,  Ar aprecia mai mult decat oricine, Gandeste-te la asta, gandeste-te bine…

Tatuaj

Firav, un peşte pe uscat O sirenă cantă-n larg Jokerul insuşi s-a demascat iar cantecul ei se aude vag Momentul importalizat in suflet Este unic deoarece nu vreau să-l repet Din creştet ţi-a rămas înscris pe mînă Tu şi sentimentul, sunteţi în cunună În spuma mării cu aer de munte Viitoru-i vizibil prin timp, trece prin frunte Cum spuneam, doar inima e în stare să-l privească, să-l asculte Lasă-l lipit de piele, inţepătura-i nu doare… Trag aer în piept, aer curat Pentru toţi cei care încă cred că pămîntul este plat. Repet, un peşte pe uscat. Viaţa…cum te duce şi te-ntoarce, elemente din tine stoarce, În acest spaţiu uitat toţi nebunii ne-am adunat Cred ca am alunecat in păcat.impăcat

Retras in cochilie

Afara-i o zi in care-ti vine sa dormi convertit in nepasare Toata lumea se revarsa, sufletul respira greu, aproape moare Stai sub plapuma-nvelit in propriile ganduri Doar tu si cu ele, pe lume sunteti singuri Si atunci de ce te mai oferi, daca n-ai nimic de oferit? Intelegi metafora? Iti ofera noua minute de gandit

Ce nu e ploaia, de fapt…

Infinit de priviri, toate triste, Intrebandu-se cum ar putea sa coexiste, Principii si moravuri se-nvart imprejur Doborand cu ura prin lovituri la femur Din os in os iti taie respiratia acest viu grai Dureros, tragi de timp, contemporan Contempland la viitor, la ce e viu, pamant si alai Culori de vitralii se topesc pe ochi intr-un amalgam Vin si pleaca, aduc si se duc, Prin oameni trecand, ajung si-i conduc… Trag cu dusmanie sforile se rup oseminte O, se minte!?imi curg florile

Nu mai exista suflete bune

Stai linistit, Tot ce am spus,  prefa-te ca n-ai auzit, Cauta-n drum o felicitare Cauta, om bun, in departare Omu cand ajunge jos, tot o ia in sus Ramas bun!

Cand nu stii ce sa spui…

Cineva a scris o poezie pe pereti, Avea aroma de brad si gust de creveti. Altcineva a sters-o de tot, urland din rasputeri Presupunand ca murdareste ziua de ieri. Ce cauta acea poezie scrisa? Sa fie o minciuna ori o amintire promisa? Pacat ca acum nu mai are nici un cuvant S-au scurs toate-n zid, s-au risipit in vant In viitor nu voi mai scrie pe pereti Din orice greseala o lectie inveti

Ce te-nvart

Să-ţi găseşti o jumătate, Asta nu poţi… decat cand esti pe punctul cel de moarte, Dar dacă tu ai un punct, iar jumătatea are-un punct, asta face două puncte, ce nu formează un intreg! Asadar, spune Tu, Doamne, mie, ce să mai aleg? Două puncte de vedere diferite, Unul către altul, sprijinite Şi totuşi rotunde,  nu contează de mi-s groase, mari sau scunde Şi totuşi, rotunde.

Se invarte roata, După cum vrea soarta, Ne jucăm ziua şi noaptea de-a baba oarba

Cine-ţi ţese plapuma care te-nveleşte-n geru’ nopţii, muma padurii ori ursitoarele sorţii ? Cine-ţi plange morţii? Poate sacrificarea blanii oiţei  Adunăta-n pat ca fanul căpiţei Ursi-te-ar urşii-n iarnă, prinde-te-ar albinele in goană! de te place-un vant de vară Faca-s-ar primavară Să-nfloreasca florile Mări-ti-s-ar pupilele Şi atunci să-ţi vezi puterile…

Arunca Spaima

„Toate culorile vin din lumina alba… e o linie fina intre .. straturi” Apare intre fiori precum o jalba, Vad maturi intre flori, urmate de viituri, Vad in viitor ce arde si se stinge, aud inamicii Flacara vietii mele este dorinta de-a muri Codul 9 inseamna lupta interioara intensa, capricii tot sensul capatat in acest razboi se-aude prin multe perspective, cuvinte din guri Doi ochi sa ai si-i indeajuns, un soare sa privesti Ma-nvart cu tine, draga-n gaura aista neagra  din centrul universului, cine l-a creat, ghicesti? Tine-ti mintea intreaga! O spirala de nouar striga-n cosmos cu un zumzet de bondar Ce frumos!

o groaza de vise

mi-acopar ochii de lumina, putin astept momentul pamantului, de asfintit „mi-as dori sa ajung, dar nu stiu sa mai vin, se rostogoleste planeta in infinit”

sufletele ni le goleste, emana  natura sunete si imbratisari de mama priveste prin frunzele copacilor, cu flori frumos mirositoare, mireasma de ceai de sunatoare, natura este vie, nemuritoare…

a plecat, departe. vin stelele cu mantia lor de noapte se-aud greierii cantand incetisor copiii mici viseaza-n zbor, cuminti pe nor

visele lor ajung departe,  viziuni din viitor si regrete, fapte ale constiintei umane, ei nu aud claxoane.

cat ai zice peste

As vrea ca dintre noi sa dispara tot, sa dispara tot raul din lume avem un loc rezervat in spatiu universul ne asteapta, sa ne indrume pe carare, intinsi printre firele ierbii uitati-va, cum din viata incepem a sorbi in stanga orizontul te vede din zare alunga-ti asteptarile din momentul neant dreptul picior ne-o ia inainte cu capul, cu viclenii, printre degete intru cuvinte in gat stabilite, aer sufocant respira prima raza de lumina ce palpaie  printre firele genelor, se vede cristalina precum vantul ce vajaie-ntre crengile de copaci uscati o bulina vezi in soare dupa mult privit statornic o lumina neagra, o bulina miscatoare intr-un cerc feeric prin prizma ochilor, datorita formei lor rotunde,  totul devine sferic urechile incep sa ti se-nfunde cand sub apa asculti ce vor undele sa graiasca pestii nu pierd timpul, nu comunica, vor doar sa traiasca

Pe undele apei

Inima-i precum o floare de lotus Silabiseste lent versul compus Cu fiecare-i petala rupta-n uimire

Ma iubeste?nu ma iubeste..nu astepta dezamagire Creste dragostea inlauntru-i Cand poezii in rime-i compui

Pe-un fir de ata-n sus,spre cer te sui In timp ce lumea de jos o descompui Rostu-i rostit in cuvinte lipite de limba Gura nu tace, perceptia ti-o schimba

Infloreste-un mugur al florii de lotus Ce pluteste deasupra Acum poti intra.

Rugaminte

Fiecare om are o carte scrisa dinainte sa se nasca casca ochii bine si gandeste-te, in a ta ce scrie ? Aminteste-ti cand ai visat tot ce-n viitor urmeaza La creatia ei divina,ingerii si sufletul au luat parte

N-ai nevoie sa fortezi sentimentul prin ciuperci sau ayahuasca Nici nu te gandi sa-i spui altuia, nici macar mie Doar inchide ochii si lasa-te dus de val, viseaza Oricum iti vei aduce aminte inainte de moarte

In timpul vietii petrecute pana-n prezent oamenii ti-au creat o masca Poate fara sa-si doreasca, involuntar, fara sa stie Dar inainte de-a pasi inainte,limpezeste-ti mintea si creeaza Lasa-n spate ce dinlauntrul tau nu face parte

Sa ai doar ganduri vesnice, sclipitoare si curate Salveaza-ti sufletul cand hienele de langa saliveaza Uneste-ti fiinta-n natura ce formeaza astenie Urmandu-ti calea pentru ca ideile bune sa se uneasca

Mutul grai

Ghicesc in ochii tai, ca stelele Castelele regilor, sunt goi, Pantecul, parul, umerii moi. Gurile rele tac in tacere, Iar tu stai lipita in mireasma de placere Cripta. moarte tuturor Eu traiesc in prezent si-atat Arunc tot din trecut spre viitor… Nu-mi amintesc ce s-a intamplat demult si nu-nteleg de ce peste altii vin trecuturi multe, Cate amintiri avute, ingramadite-n frunte De ce le-ai pastra? O floare albastra. Ca si cum un mut ar incerca sa-ti povesteasca lumea privita prin ochii lui, incepand sa-si aminteasca.

Pantec in preludiu

Sufletul meu murit-a demult S-a aruncat in noapte, izbit de asfalt Odata cu el si tot ce mi-am promis Poate am visat, sau poate eram pe-aproape

Astfel am permis multor spirite Sa m-acopere, intrand in al meu corp Si sa protejeze ce-a mai ramas, lasand deoparte Ce-am fost, si-asa eram orb

Poate-or face ele ceva mai bun In firul vietii ce ar fi urmat un drum Precum stanca din varf de munte Ce pica rostogol spre a ta frunte

Unde suntem toti Si ne uitam unii la altii Mecanism pe roti Nici nu stii cine-ti sunt fratii

Stai linistit

Tigara asta care frige scurge timpul Simplu fapt ca tu, noi, eu exist Coincide cu venirea anotimpului Doar moartea ma poate face realist

In rest, visez mult cam tot ce-i posibil Ca de pe o creasta de munte ma las coborat Ciudat sentiment, si totusi placut! Combatem credibil gandul palpabil

Si tindem sa aratam ce nu putem sti Cu siguranta, ne credem niste maestri insa fara maiestrii, ce-ti graieste-ncet  duhul de pe umarul drept? Ca-n viata trebuie sa fii bun… sa fii corect…

Pai si?…si atunci?

imi place cand peste mine te asezi desi esti grea precum fulgii de nea  si mi spui tot ce prin mine vezi, ce privirea dintre noi poate crea

Clopote de serpi

Creez poezii despre sensul vietii ma apuca inspiratia doar la ore tarzii In jurul ceasului dinaintea zorilor diminetii Cand se pot discerne visele de iluzii Starea de REM calatoreste printre lumi paralele Intr-un tunel al confuziei constiintei umane Gandurile plutesc prin aer asemeni unor baloane Atragand cu sunete subtiri actvatice precum balenele Serpii au fost si ei candva copii

Ruga singuratatii

Oamenii ma obliga prin firea lor de-a fi sa mint si sa ma prefac astfel de lucruri superficiale cu iz de ranchiuna deloc nu imi plac as vrea sa putem spune exact ceea ce simtim si dorim fara ascunzisuri adevarul inimii sa nu fie azvarlit in gol, viata oricum e plina de coborasuri si suisuri de ce sa te feresti, de ce sa slabesti conectarea increderii cu aproapele tau? cand poti foarte usor sa despletesti sentimentele corelate la bine si la rau. Separ interesul propriu de binele amandorura Exprim iubire si eman umpland in jur atmosfera Luminos sticlesc ochii ce vorbesc cu sufletul deschis „Caci tot ce este in lume Va trece ca prin vis” Fie ca intelepciunea norilor sa ne asupreasca gandurile Vanturile si soarele cu luna sa ne stinga suferintele Din negrul abisului dureros si foarte bine ascuns am iesit cu nevoia atingerii divine a sfintilor, de ingeri am fost „amentit” Rogu-Te, Doamne, sa aduci pacea linistii Tu fa ceea ce cel mai bine stii

Pentru tine…

Ma uit, ratacit Ochii tai sub soare, Nu mai vad nimic, Ingerii sa-i vaza au vrut sa coboare si am ramas uimit…

Parul… parul tau carliont este vinovat! De la frumusetea lui de cheie am uitat, Mireasma m-a atras si am cutreierat in cautarea sa, pe drum am fluierat…

Timpul s-a distorsionat, sunete se auzeau Iar secundele cat orele s-au scurs imprejur, Vrabiile cantau, din aripi fluturau Nu stiu! ori era privighetoare, sau un graur…

M-au ametit de-a binelea gandurile ce picura, am azvarlit cu nerv tot ce brusc ma-nconjura. Cu ochi blanzi de cal priveam in departare, tintisem chipul tau cristalin ce, cand il privesc ma doare…

Si-am urlat inflacarat de caldura inimii, toate-n spate am lasat,doar de dragul vremii. Cheia s-a pierdut din buzunaru’ pieptului, n-am mai patit asa ceva nici in ruptu’ capului! Ingerii m-au certat, dar in veci n-am suspinat…

„-Dar ce cheie, Dom’le, te-am facut sa pierzi ? Ce ai, esti orbit…pe unde mergi de nu mai vezi ?”

„-Cu tine m-am vazut departe, pe un camp de flori, pe plai, asa am pierdut cheia de la poarta din Rai…”

============================

Temperaturi ridicate

aer cald si aer rece timpul vine, totul trece corpul gol se incalzeste mintea plina se raceste sufletul a inghetat trupul iar a fost uitat inimia imi arde,s-a topit timpul nu e inifinit clipa devine lichid ochii privesc in gol,in vid spiritul s-a inzestrat cu armura de soldat cine vine,cine pleaca? totul trece?da sa treaca! cumpatul sta sa cada in trecut nu vrea sa vada degetele in varfuri se tin de muchia a ceea ce ne amintim aer cald si aer rece stau sa ma intreb de ce…

===========================

Ce aud prin ceata

Ca pe ape uita-te, Din antichitate au venit timpurile noi sa ne infunde Hai! Iesi la iveala, nu te mai ascunde! Valuri lasi sa te inunde Carari Carunte Ti se oglindesc pe frunte unde te pupa divinitatea unitara atunci cand simturile dau pe dinafara, Moartea apare surazand si zboara E o carpa veche, sterfelita si murdara Ce coboara si face ordine spre seara In cautare de suflete,usor canibala In colturi de zambete ii curge o bala Uimita e mirare ii taie de la mijloc, oamenii cand cred ca nu au noroc

Eh! Eu cu gandurile mele analizate-n brate de caracatita contorsionate Se-ntinde o ceata de pe jos, ma lasa cu mintea cascata imi curg lacrimi de cascada ochii refuza sa vada. Toata pasiunea s-a strans intr-un cerc si prin inima m-a patruns Uita-te la ce ai fost si la ce ai ajuns, Tuns de ganduri ma ofer ofranda crengilor de copaci Vorbeste-mi mult si dulce-n soapta, cand te aud taci! Visam la cele mai aiurite culori, Elefanti cu dungi de zebre inchisi in puscariile lor, Zorele cu gust de matase Capul pe umeri ti-l coase! Pescarusi cu aripi de meduze, ai grija sa nu faci confuzie… Toate ca toate,dar noi unde ne ducem? Cu ce venim,ce luam cu noi si pe lumea asta ce aducem? Cucerim,iubim,ne-amintim sa traim intim,uitati de Dumnezeu sa fim, Uita-te odata cum ne simtim!

Stiu ca tu nu vrei sa ma asculti, Dar Dumnezeu iti da ce dreacu cauti! Vino sa te lupti cu morile de vant! Te sperii…eu cant, Te clatini…eu sunt!

=================================

Nour …

se spune ca timpul nu sta pe loc,trece dar am inima atat de rece nimeni nu a reusit s-o incalzeasca clipa s-a oprit, sa nu ma trezeasca sentimentul in spatiu-i contopit din gol a pornit si din plin s-a finit in infinit traiesc doar ca sa nu mor nu percep trecut,prezent sau viitor cand prin ochi ma uit privirea le ingheata multi morti de dor vor sa se simta in viata te cunosc de undeva,din amintiri Recunoaste! Inca ne ratacim in priviri Iubire mi-a facut cunostiinta cu frica de atunci m-am indragostit sufocat balans de barca pe apa de alunecat curge vesel un zambet spre suflet singuratic zebre dungi multe rataciri alfa beta spatiu lichid mare marimi mic jind cu hohote de hiena aud pe umaru stang strans umbresc ce-n brate primesc, strang. perfectiune.zeitate.sarpe cu dungi,tigru coarne de zimbru voce de privighetoare asculta cum parca orice atingere doare delfini zboara, fluturi monarhi inoata norii nu incearca, isi doresc sa poata acoperi ranile cerului intunecat nici nu am sosit si am si plecat ce sfarsit? ce cuvinte moarte? pe pamant alearga litere de carte toti in vant venim cu venin recunoaste! recunoaste! precum focul soarelui-i senin N-oul se repeta,nu se naste…

=================================

Radacini Cautate

Ustura cand ne masuram caracterele inecati cu ura. Ingeri cu colti Zboara peste bolti

Fluturii cu cap de mort sunt ca cireasa de pe tort Indulcind cu batai de aripi Vocea interioara de te face sa tipi.

E o liniste sumbra imi tin capul sub umbra mii de iepuri sfartecati in capcana sangele lor neted se bea in cana

agat cadavre si creiere pe-un fir lung ce se-ntinde menit sa te sperie Cand stapanul te vinde

Sansa ta se vede,se simte rasare-n bezna precum o fasie-n crapatura iti transmite teoretic ca ar trebui sa stai cuminte sa razbati puternic inotand ca-n apa printre sentimente venite din gura ale caror spirite crapa

cad peste noi maini de caracatita din nori moartea te anunta inainte sa mori zilnic face pasi lenti catre moment zgomotul sarpelui cu ochi de apa dulce te face atent

veninul din glas e tot ce-a ramas ma simt impaiat si-alerg in sus pe munte labirint de ganduri comune pe poteci carunte pe ramuri de crengi stau agatati cam netezi si speriati oameni spanzurati.

Ce vant te-aduce pe frunza aurie ce se ascunde in vie, care pare doar toamna sa fie? iti urez multi ochi, sa ai o mie!

O, mie este in interior rotund pesti uscati adorm in intuneric aparand sub aripi flori cu chip angelic sperand ca mesaju devine profund

Dar sensul ni-l definim in functie de ce ne-amintim. Insa,daca timpul nu exista ce-i cu fata asta trista?

Marunt ating cateva ganduri sterse Zapada inghetase alor munti creste Am furat din suflete cate o farama Sper din inima sa nu ramana urma

Ce urma apoi e mister incins si cine a pretins ca te-a atins se considera invins.

Poteca continua sa darame paduri Trece prin fire de iarba ca prin ganduri Alaturi de tine sunt doar doua maini utile, Doua picioare ce pot merge mile, Doi ochi cu care privivesti in departare, Un nas ce miroase cam tot ce-i in carne si oase, Doua urechi menite sa asculte cuvinte

A,Da! Mai ai si o minte Ce nu poate fi descrisa in cuvinte Ultima, ramane inima,ea simte!

================================

Cimitir

Vantul bate, focul mi-l inteteste, jocul vietii nu se opreste,

aduce nisip de clepsidra ce pica din cer catre-o lume mica cu ochi de pisica privesc inghetat spre frica.

Ce ne-aduce sorocul dupa inceput e mijlocul

infinit… nu am vrut sa te gandesti dar ti-am amintit, Poate undeva traiesti.

Vantul bate si trimite unde La o rugaciune Tapul se ascunde Sa vezi o Minune !

==========================

Intuneric

Ascunsi intre galagii si harmalai Se iveste o liniste surda,doar intre noi… Ganduri intime apar,suntem aproape goi, o privire ne uneste si visam amandoi

Devenim apropieri tacticoase ce urla din rasputeri silentioase, Am picat intr-un vid moment, din timp ne atinge un singur sentiment

Vibram una cu soarele si luna, Picioarele, ni’s pe pamant Dar capul prin nori, spre lumina si intuneric ne luam avant, Dintr-unul singur facem mii si mii de sori Planul fizic e uitat demult, Te aprinzi usor si incepi sa cobori Ma fac mic iti intru-n vene si incep sa te ascult, Pe alocuri raman urme fragile ce se simt precum mireasma de zambile

iarta-ma ca-ti vorbesc atat de urat dar prefer sa stii decat sa raman mut.

======================

in.inainte.inapoi. de felix

inainte de-a sta pe loc in timpul mergator ea ma curata mereu cu sentimentul zburator Cu cat incerc mai mult s-o alung din mine amintirea ei tot inapoi vine mai multa decat niciodata cand raman fara idei vine inapoi cu toate trairile ei pe unde-a umblat in prea frumoasa-ai soarta vine inapoi cu munti si vai, si dealuri vine cu feline,cu fluturi vine in valuri iar eu, incerc s-o cuceresc,sa cred in ea si s-o pastrez cand deodata, iubirea ei ma opreste si- imi sopteste ca visez uitandu-ma spre cer,in adancul meu ma uit,te uit si ne uitam mereu ador sa-i ating usor pielea-i fina dar sufletul cum pot?la el sa ajung lasa-l sa vina, lasa-l sa vina… se-aude un sunet lung.

m-am aruncat singur in timpul nepasator incerc sa ma avant acum in viitor dar inainte… privesc spre mine si observ ca am ajuns la sol privesc departe spre tine,am sufletul gol.

iar ea… nici nu ma priveste dar stim amandoi cum ne ocroteste.

Pestele Li

Se lipesc ca mierea de albine. nimeni nu intreaba nu inteapa  dar stim cine vine si cine pleaca in graba. cautam cu totii o intrecere de sine , parfum cu miros de egocentric se adulmeca, sar stropi de cristaline ce hipnotizeaza lobul periferic nu te feri recunoaste ca prostesti fraierii asta-i regnul animal regele domneste peste furnici solzi de peste supranatural adoarme oamenii cu frici iluzii optice peste ochi si urechi peretii nu vad,desi sunt foarte vechi minte-ti zambetul sters cu lacrima gol ti-i sufletu, ca patima cu cat cauti mai multa atentie cu-atat inseamna ca te simti singur pe lume te-ncordezi ca penele unui puscarias in detentie marea vine in valuri,de aceea face spume rupe-te de centru,cercul se invarte ganduri multe, vrute si nevrute…

nucleu – de felix

am multe cuvinte pe limba mii de ganduri in curs de desfasurare dar nici chimia nici stiinta copilaria nu ne-o schimba timpul a trecut chiar de ne e dor chiar de doare spre schimbare pasim cu pasi inceti litere se-asterne usurel pe caiet in fata zidurilor trebuie sa stam drepti ne picura cerneala din stilou incet doar tunete se-aud in departarea ochilor domol se misca degetele pe pielea altora doamne ma uit la copii, frumosilor ! un dintisor creste odata cu curcubeul, aurora boreala ne induce in eroare ne place sa zambim, sa ne-amestecam in culoare puncte puncte si alte paragrafe pline cu semne de punctuatie pornim dintr-un punct inlauntrul unei mame incercam mereu sa descoperim si calculam o ecuatie credem in zei, in morti, in vii sau in karme o batalie de idei ne dezbina integrul caut cu negrul lumina si respectul cuvenit purcedem din aceeasi samanta, care-i adevarul? cred ca ne ramane doar sa amintim ce prima oara am simtit.

In numele mortilor

Mireasma florilor ai respirat Dragoste taioasa vine intr-un aer inspirat Tu mi-ai adus un moment unic in viata Trait o singura data, ochii mi-i ingheata Dupa ce spre mine ai suflat E precum lumina soarelui pentru plante Tu spune-i soarelui si razelor sale vibrante cand infatisarea unei persoane e urata chiar de rade de aratare lume multa N-are importanta, daca ea se simte frumoasa si privirilor le arata. Plang pentru iubire pentru ca-i plecata, Orasul meu se curata prin vocea cantata O voce ce rasuna lina O auzi in inima Din cand in cand Starea ne-o alina O auzi in gand…

Din intuneric razbat ca o torta Cerul imi confera viata din sorti Rugile celor imbatraniti si morti De nebunia ce ma tine strans incatusat Precum o ancora pentru vapoare, o camasa de forta, O rup, ma elibereaza… Ochi de inger is sus, ma vegheaza Ce zile oarbe sunt cele fara traire interioara? Orice ruga vrei, graieste-o ca si prima oara, Dupa ultimul cuvant se va opri in loc timpul Tot ce va ramane-n urma este sunetul Numele tau si al meu Sunt aceleasi pentru Dumnezeu Care ne pazeste si ne priveste Ce fapte bune ai facut Sau ce fapte rele, au trecut… Pe carnetelul Sau le scrie din zbor Asemeni mie ce scriu aceasta poezie cu zor Cu urechea atent ascult Ritmul de tobe cantat, se inmulteste cu mult Dupa nici o vorba gasesti Liniste surda cu buze lipite, inainte sa graiesti, Care este locul din inima si din minte Care poate ofta suspin fara cuvinte?

Firimitura de farama

Un gest necugetat alaturat de o fapta mica Ar putea aduna soarele si luna pintr-o atingere Cu grai de felina ce doreste sa toaca Ferita in hipnoza cu venin de vipere Se repede sa starneasca trairi supranaturale Cu gustul unui bob de strugure pitit in tuica bauta Curge pe gatlej ca o roata de caruta la vale Venita de departe in stare si cauta, Stelele s-au impotmolit in poata ta moale Sa doarma in suflet de inger,puritate de mama. Ce caldura ne cuprinde insetata, Se simte tarie puternica si sprijin de tata.

Rasare din cenusa

Scutit de preconceptii si idei.. cu picioarele amestecate-n nisip de mare Risipeste gandul batran de ieri Ce nu nimerea sunetul de privighetoare

Satan ce pe la spate ne vorbeste Imaginea incremeneste Apare un cowboy ce schimba scrumiera Pupila ochilor rotunjeste sfera

Jelesc,diferenta timpului in varsta Impietreste inima,pe loc imi sta ! ca o capusa Rasar din propria-mi cenusa… ———————————— Un val ce ma duce mai aproape cu gandul Aterizeaza lin asezand pamantul si vantul Un nor de fum apare departe,in zare Pluteste ca-n apa un peste Stoluri de furnicaturi Randunesc pe cer La sunete uscate ma gandesc si sper Sa n-alunec,pamantu-i Rotund si sa ma tot invart,sa ma tot invart In acelasi cerc din spatiu neant in jurul soarelui, suna tentant? La vanatoare de vulturi de mare desi nisipul curge timpul stagneaza Oamenii realitatea si-o viseaza!…

Pentru Parintele Justin Parvu

Parintele multor copii sufletisti A trecut prin zale, negru, infumurare, Raul putrezit ce pe credinta pune zavoare rugandu-se la Tatal nostru pentru cei tristi Si unind si urnind valuri de priviri, sufland in vant pentru tineri povestiri Ne arata cum lumina invinge mereu, Intr-o lume grea lupta pentru Dumnezeu Strigate de ajutor a trimis spre cer Venite din priviri ale celor ce cer, Ne curata de mizeria murdarului sistem Ne-asterne pe umar cate un inger Atingandu-i exemplul invatam pasnic sa sedem printre crestini, printre dusmani, sper sa vedem ca avem oricand loc de iertare, curmand suferinta celor pe care-i doare Nucleu al Romaniei, crestin pur si sfant din nori e auzit de cele forte ceresti Razboiul acesta se va sfarsi curand Cand eu voi invata sa iubesc si tu sa iubesti.

Ne adunam laolalta in genunchi Formand o radacina de copac urmata de trunchi spre coroana regala si plina de viata minunata, rugandu-ne din suflet catre mama, catre tata, O mare inima vazuta din sus, sa nu uitam ce minuni a facut, ce iubire a adus…

Nu stiu cum te cheama, dar te cunosc

Culorile vii te-au surprins In jurul tau un cerc s-a intins Tot albul din lume, de trei ierni nu a nins Cautam poze-n albume, amintiri ce s-au stins Din ou iese ceva nou Din nou iese ceva ou Alergi sa prinzi pene, dar nu pentru zbor Ci sa plutesti peste apa, peste pesti Se misca ochii printre gene, color Un fulg incepe sa te gadile, zambesti Un obicei lumesc, stai sa gandesti Prea multe ganduri brume, nici nu le mai gasesti Esti o minune luminata, Lumina sa te indrume Cresti o lumina minunata In drumul spre lume

Liniste la orizont

Am mintea spatioasa, lucrez in vid ma vad din afara, spiritul e exterior astfel reteaua gandurilor pot sa o inchid timpul sta pe loc, desi voi fi in viitor prezent, simturile-mi amortesc negru mat din bezna ma acopera,  o sfera se formeaza imprejur, orbesc mintea trei lumea noua o descopara

Calmul a patruns de sus in jos cu o miscare impinsa, s-a scurs ca un lichid prin crapatura  sufletului lasata dinadins deschisa  dinainte de orice sentiment, s-a sters ura

Lumina soarelui cald imi completeaza masurat calcululul momentelor vietii traite si ce-a mai ramas lumina lunii reci imi aseaza coroana de imparat craiul noptii vesteste apa si cutremurul, mareea s-a retras

Liniste absurda, intuneric absolut toata lumea-i surda,feerit devin mut orbirea-i mai halucinanta decat vazul pur formele prind viata , desi nu au contur

in departare-i vagul si drumul calator vagonul ultim esti tu, in trenul sinelor aluneca sunetul rotii de metal, pe fundal Liniste la orizont, venim din astral.

zero barat, noi nouari, carti de joc sentimental gandeste din cinci in cinci cu pauza te descalti de incaltari, umbli in opinci, lumea e confuza senti e cinci, mental e de spatiu si loc.

Lipsesc de pe pamant  ma descotoresc de umbrele ce urmaresc albine de stup ce zboara in vant precum cuvinte inteligente despre firesc

lipsesc oamenii-ingeri fluturand din aripi ce cauta infinitul ochilor topindu-se la mal vino sa zburam sub apa, nu te pripi, din 5 in 5 gandind esti senti-mental…

Ce sens are

Ce frumoasa esti, iubirea mea, Tu si viata, soarele si luna, muntele si marea Cand apari… simpa ta prezenta face ca totul sa dispara Te privesc si am impresia ca o fac pentru prima oara Pe urmele pasilor tai cresc flori de campie Culorile lor au o mireasma pe care nici Zeus nu o stie Inaintezi usor, Lin precum o pasare in zbor, Parca fluturi te ridica de la sol Inauntrul tau, negrul devine gol, Zambetul firav opreste razboaie Soldatii amutesc, in ochii lor vapaie Privirea infipta, dar timida, intra adanc in suflet Parca misti orice cu un singur deget Si-o fidelitate nemaintalnita, a zorilor lumina Pielea ca si sufletul, sensibila si fina In altarul sortii, oricine ti-ar oferi viata Cine nu ar vrea sa-ti vada ochii dimineata? Pe panza de paianjen am fost agatat, Cobra cu venin m-a hipnotizat E joc periculos, se simt temeri adanci Pe marginea prapastii, te rog sa nu dai branci Pe muchie de cutit, M-am riscat si te-am privit La picioarele tale Am cazut ametit urmele sunt goale si sper ca nu m-am …

jumatatea plina

privirea lunii catre pamant oare cum se simte? sa vezi doar forma rotunda, nestiind cine vietuieste pe ea distanta fiind doar o iluzie creata de minte impreuna cu gravitatia si legile firii,definitii care umbresc lumea privirea lumii catre luna oare cum se simte? oare vorba unui om gura i-o inghite? inainte sa iasa sau sa fie gandita, inainte sa fie inventata sau chiar amintita printre atatea cuvinte e limpede cine vrea te crede, cine doreste te vede… Oare cum se simte? din partea unui necunoscut o aluzie, alaturata de poezie in care spune cum ca tu ai fi luna luminata oare te minte? oare dorinta-i e curata? oare cum se simte?

Scuze

Zac in marginea prapastiei ce-am compus S-a adaugat amintirea primei sageti Infinite limite si hauri mi-a adus Sperantei, pacatele urmatoarei vieti Viespea aseaza florile-n petale Gandul e moale,curge precum apa la vale Luna orbeste priveste, Soarele orbeste Ce-i ramane omului atins De flacara ce ochii ii a stins? Goligiunea nevoie are de privit, Lumina de-a pururi a rasarit Pe firul vietii atarna umedele haine grele, Plutesc la suprafata, ele In buzunar e puricele ce sare, Atunci cand e vazut, dispare. Peretii apasa tot mai puternic, Ma ridic din ce in ce mai mic Picatura apoasa curge-n privirile lungi Desi esti departe, ma tot alungi…

Sub privirile de felix

Sub privirile cerului senin, Curg amoruri si venin, Din petalele cu spini, Ori te-ntepi cu suspin ori descoperi ce simtim. Orientare-n spatiu precum roiuri de albine are Ne ghidam dupa stele, dupa luna dupa soare, Cratere lunare goale inlaturam Prim visele formelor norilor ce-i visam Am grait odata,pasind usor spre urechiusa ta fina si subtire, Iti voi sopti ce toata viata vei pastra ca amintire: ….

incotro se-ndreapta viata

si de-as putea sa stau cu tine-n brate pe veci nu m-as opri deloc, as sta si daca dragostea noastra infloreste in ghiveci sa pastrezi floarea aceasta

„si daca ai stii despre mine cate stiu despre tine” oh, daca ai stii nu te-ai mai ascunde in spatele mastii

cand vine frigul nu vreau sa mor in pustiul vesnic e doliu cand m-or aduce viu si usor in mistic cu ochii de uliu

dar petala sa fii nu e normal desi mireasma o adora oricine vine pedaland curios spre mal pe apa scursa din izvorul de bine

asculta-mi gandul,tine-ma de mana si nu ma scapa, gura pe dinainte de multe ori mi-o ia cand inima mi-o fura de aceea folosesc condeiul pe post de gura mainile mi’s inclestate si moartea-mi sapa groapa

cine stie ce vrea soarta de la viata noastra? pheonix renaste inflacarata se reflecta si in astra ma mustra constiinta nestiind ce s-aleg dintre stiinta calculata, desi fiinta-si doreste sa simta credinta.

Intalnirea sortii, revenirea mortii

a fost ce-a mai frumoasa moarte ce mi s-a intamplat prima intalnire cand am ajuns amandoi la fix ea e singura care iubeste cu adevarat si stati linistiti, doar corpul nu-i aici, eu, felix sunt peste tot pe unde-am fost umanitatea ma face sa vad ca nu mai are rost de i-as putea ucide pe toti apoi sa-mi trag un glont in gat ar fi perfect sa lasam odata natura in pace. vreau liniste s-ascult ne-om intalnit cu totii in lumea de apoi, ne trage ca un magnet rasa umana este cea mai rea si scarboasa rasa prefacatoria si salbaticia imi doresc sa nu mai fiu aici, a! degeaba soarele ofera viata prin lumina si raza daca noi inaintam in intunericul creat de noi noi, noi si iar noi. gunoi. as vrea sa ma intind in orice apa gasesc sa ma miluiesc, sa uit de tot si sa stropesc cu limpezi picuri de apa tu nu vezi ca stam toti pe o piatra? livezi de meri infloriti m-adorm acum pe-acest delir subtil merg in viata de parc-as merge pe-un fir agatat la mii de ani lumina distanta in spatiu cine vrei tu sa fii? cine vrei tu sa fiu ? esti frate pentru frate sau fiu pentru fiu ? copil pentru copil si minune de creatie nasterea unui suflet, dar foamea nu mai are ratie! ochi de bani si serpi se-ncolacesc pe mainile noastre intrand in vene, intrand in vene, intrand in vene nu-mi pot aseza genele de ideile voastre care sunt create in laboratoare genetice unde fac experimente pe capete de sobolani, pe vipere, pe frunze si excremente rahat. suntem rahat. diaree curajul. curajul intareste inima. o face de piatra. „Mi-am luat o piatra de pe inima ca am scapat de tine” nu face nimic. in suflet e saraca… crapa. prin tine, prin mine, prin ce esti tu cand vorbesti cu tine ? de ce nu vorbesti cu ceilalti ce auzi in cap? de ce ignori vocea ce-ti sopteste in minte ? crezi ca daca o ascunzi o sa scapi dar face parte din noi, simte! tu o vezi in privire, eu o stiu tu nu esti diferit de mine, esti ceea ce vreau sa fiu exista acest glob in jurul unui orb orbul nu merita sa vada, dar viata grea i-o face mai placuta se testeaza pe insusi, ne testeaza noua bunatatea nu vede dar invata foarte bine sa simta si asculta nici nu vreau sa-mi imaginez durerea ce-o poarta trimitand invataturi dintr-o parte intr-alta deschide cartea. pe paginile sale vei gasi cheia secretului dinauntru sufletului paginile sale-s vechi si rupte, prafuite ca dulcele zahar un har ti-e oferit la nastere, de vrei sa-l cunosti trebuie sa-i spui ca esti vai si-amar fara el te joci. lovesti zarul si se-nvarte pamantul in jur de ceas timpul cifrelor este tot ce ne-a ramas… de-oi muri maine intreaba-te cati cunoscuti vor suferi sau isi vor aminti ca ai trait printre ei… printre vietile lor, poate’s putini, poate’s multi cineva iti ofera viata, dar tu ti-o iei…. nu exista nimic, totul e o iluzie, sa nu ne mai ascundem incearca cu un copac sa vorbesti si vezi ca-ti va raspunde numai oamenii nu… nu, oamenii nu mai…

Curg rauri unguresti pe plaiuri romanesti

S-a imbolnavit apa de curge din munte Oamenii baut-ar din ea de le-o ajuns la frunte Curs-a pe drumul sau serpuit spre mare Unde toti intra ori mai mult,ori mai pentru o scaldare…

Apa fuse otravita de gandurile rele De fiinte haine,ce merita zabrele Vor sa-mbete poporul nostru drag Cu promisiuni,iluzii,minciuni si ceata, sa vada vag…

Apa vijeleste furturi de valuri opuse Baga paranoie si sperieti in spuse, Dusmanu e strain, tactcil tace si face,nu el, prin altii Si pe roman il pune marsav, sa se certe cu fratii…

Mi-e sete de mor, dar tot n-as indrazni uitatu, Sa beu negura bunget si sa-mbolnavesc pe altu Prefer sa am albia mea,o apa de izvor,rece si pura Decat sa m-adancesc in groapa, precum restu facura…

E limpede ca lacrima ce sufera dupa morti, Ca cineva doreste raul si cearta dintre noi Ne separa apele si fac lant de oameni in loc de porti, te pomenesc c-acum asa se joaca razboi…

Caut zimtii zimbrului

Zgomotul orasului Scoate glontu’ plumbului Inversunat de adierea unui strigat inlauntric Numai mierea tare ca piatra poate adulmeca ce zic, ce caut eu aici e secret, se vede doar pe intuneric Imi suflecam manecile inainte sa-i opresc cuiva dreptul de a respira Nu te iau nici de sus, nici de jos… te iau de la mijloc Ce, credeai ca o sa invingi temerile cu putin noroc? Poate viata te-admira, poate ca esti mare, poate ca esti mic Inchide ochii si totul va disparea, nu vei mai vedea nimic Gata! Lumea nu mai e nici buna, da’ nu mai e nici rea. I-am poticnit pe toti din urma prin simpla trecere Intrecere. Cel mai rapid castiga numa’ cand din degete-a pocnit Stai linistit! Trage aer in piept Unghiul stramb tot merge drept In sange rece stai beat, nu singur, Tu si timpul care trece, e de bun augur. Traiesti in mintea si lumea ce ti-ai creat-o Intreaba-te din cand in cand „ce vrei de la mine, soarto?” Moartea asteapta linistita si casca somnoroasa Te-asteapta cu dor de duca, duca-se-n… ce desparte gandurile, ce ne taie suflete Cu-ascutita coasa In departare nu se-aud decat mugete Carne stoarsa, Carne-ntoarsa… fierb fiare de zici ca nu mai ai aer fieraraie, fieraraie… Norii s-au imprastiat Zeii au ingenunchiat Uite ca veni si bruma Eu am cautat Dar n-o simtit inima… Toata lumea vrea si cere Ce rost are sa te vezi cu cineva daca nu e de placere? Cale-ntoarsa si intoarcere toate cele, toate cele…

Vatra intunecata

intru in costiugul asta de casa nu mai e de lemn ca sunt scumpe cadavrele de copaci stau si scorojesc sa caut viermii din scoarta ai grija sa ocolesti coltii de vipere, nu sa-i ataci

pune mana pe clanta si trage de ea, ca un tampit sa-ti dea iluzia ca deschizi o noua incapere impinge usa si-apoi calatoreste prin timp treci dintr-un cub in altul in capcane de sobolani, fraiere

esti comod ca un bec ce sta neaprins in pravalii prafuite nemultumit mereu si stresat ca nu ai de toate ca nu ai timp si uite, altu cum poate ? asculta de superiori si stai cuminte, ia de-nghite

imbraca-ti haina de vipera si serpuieste-te pasiv exploda-ti-ar inima cand te prefaci cadea-ti-ar dintii cand zambesti fals manca-ti-ar dracii mintea cand nu spui ce gandesti si taci

Ce ma? Ai crezut c-o sa zica cineva altceva? Ceva frumos … esti sadomasochist, omule, iti place sa te chinui? ia realitatea din plin, plesneste-te cu ea peste fata si ia-te de pe jos… cat de trist esti de te minti singur in oglinda cand iti spui

c-o sa fie bine, ca-i totu cum trebuie, c-asa a fost sa fie? ai idee vreo secunda daca oricare din ganduri iti apartine tie ? hai, inchide geamu ca ne trage curentu, vine vantu si-ti ia mintile vine uraganu si ne ia copiii, vine vijelie si ne ia familiile, vine tare si vine peste tine

Frunze uscate si castane ramuri de copaci, de mesteacan se-aude adierea frunzelor de salcie ce mangaie apa curata ale caror valuri inseamna ca-i vie Focul se-aprinde din lumina soarelui razbate printre nori cu puterea gandului

fugi cat te mai tin picioarele sa-ti taie rasuflarea florile trage cat mai ai maini in umeri sta-ti-ar in gat visele cand mai speri

ce mai vrei, ba, mai mult decat ca respiri ? uita-te la soare luati-ar Dumnezeu ochii ai grija de-ai tai, manca-ti-ar capusele firili de par sa ti se albeasca capu si barba, sa te usuci ca cochiliile

sa te usuci ca nisipu’ scurge-ti-ar timpu din clepsidra, jeleai sa-ti inghete timpul chipu’ cioplit de oameni cand nu auzeai… ce spuneai?

Ochi de aripi

Umbrele se misca incet dupa lumina, inca demult astept speranta sa vina, opreste-te o secunda si asculta toamna si ce-ncearca ea s-ascunda…

Azi noapte spirite calatorit-au prin oglinzi, Intrebau suflete „tu cand ai de gand sa te vinzi?” Au! Ce doare, m-au strapuns, dintr-o privire. In ce camera am ajuns cu a mea gandire? Fara surplus de indatoriri, fara frici din amintiri. Resentiment Se stinge langa mine ultima tigara de kent al carui varf imi frige degetele. E 5 dimineata si oglinzile crapa imagini ce isi imagineaza propriul viitor. Amagitor! Vin din raze de luna sentimente ce’s precum un vaccin, inteapa sangele ca sa te poti simti mai usor. Cand plangi, in loc de lacrimi curg petale de lalele, Auzul devine ca atunci cand lasi urechile in cada si pui apa peste ele, De respirat uiti totalmente, iar clipele devin atat, atat de lente… Nimic nu-ti mai doresti sa te inconjoare insa tu faci inconjurul lumii, Totul deprinde o alta viziune si valoare, nu mai asculti de altii, sau de unii…

E 5 fara cateva zeci de secunde si spiritele calatoare in oglinzi mai au putin pana sosesc, Le pregatesc decorul asteptand sa-si ia zborul, eu nu ma vand, dar stiu sa le primesc. Este prea devreme si nu vreau sa cobor din pod, Simt in gat si-n jurul sau o sfoara cu nod, Pot face primul pas pe scara de lemn proptita de casa, dar mi-e teama sa nu se duca pe spate si sa apara doamna cu coasa si astfel as ajunge doi metri sub pamant, acolo unde nu te vede nimeni, decat cu lumanari. Sunt invizibil dar am ultimul cuvant Privesc soarele de sus cum arde in flacari. Leul sau furnica? Care dintre ei poate dobora frica?

Visul ambitios este sa ma trezesc cu ochii deschisi Privind coada unui paun desfacuta hiptotizant apoi sa-si ia zborul disparund in frunzis iar tot ce-am povestit sa fie ca si cum nu s-a intamplat…

O idee

Plange cerul cu stele care-mi palpaie ochii sclipitori mi se pare mie ori ele is ale genelor lipitori In liniste se-astern precum cearsaful alb si curat al carui sunet ondulat parca sparge norii, a tunat ? cand se intinde asemeni valurilor oceanului interminabil care , la randu-i, are stele pe cerul sau inversat nisipul fin creat din praf de stele, cochilii si scoici din care poti crea margele, farmece, din care se aud voci ale valurilor ghidate dupa lumina lunii, tinand pamantul stabil urechile noastre nu percep decat tonuri joase din apa compusa din aer, in apa poti zbura si sfida soarta greutatea insasi si legea gravitatiei se preschimba dupa plac e un tinut feeric unde timpul incetineste, fie ca-i rau, fie ca e lac curg stele din univers catre pamant, curge pamant din stele in univers imi pare rau pentru tot ce-am scris, deoarece sigur intr-o zi se va fi sters…

Afara din Romania

m-as scurge dar unde as ajunge? credeam ca detin controlul total insa, parca, altcineva e la butoane e mortal de amuzanta nimereala cu care apasa degetul de carne. dar poate nu este viu daca nu scoate sunete de vizitiu. o fi din oase pare-mi-se. I-am observat doar privirea rece a unui ochi intunecat era de-un gol cranian simtind fior ce ma trece inauntru avea o panza de paianjen. putea avea si un deceniu, si un an. vanzator fara jena de iluzii, de cangrena. putea deveni geniu, dar a prefarat sa ramana-n urma in timp, in spatele celor ce fac pasi facand schimb cu ce a urmat sa iasa din turma uitandu-i pe lasi deoparte de nu ai carte apuca-te de scris indivizibil doctorul ti-a prescris ursitoarele ti-au prezis fii invizibil. curatenie va fi odata cu iesirea din comunism pacatoasa idee ne-a invelit mintilor. poate sufletul poate schimba firea. din comunism pacatoasa idee ne-a pacalit fiilor

Hiperbola Boreala

Observ indarat aceste priviri ratacite, Ce cauta si ele sa fie iubite. Pe ritmul de dans cutreiera-n minte, se simt alor ochi muchii ascutite Mocirla aceasta te ineaca de viu, te taie pe piele ca un suriu te adoarme in hiperbola in timp ce iti scriu al tatalui vesmant napustit catre fiu te trezesti cu ochii deschisi in sicriu!

Cuvant inainte de vis suiera, se aude incet inlauntric, dand pe dinafara din intuneric. Cresc flori, in juru-i mireasma, Pe nas curg picuri albi de aghiasma. Ce falnic! Ce trunchi! Cu picioarele pe pamant infipt in genunchi, pe-o frunza ce cade sunt mii de soldati ce nu mai spera demult sa fie alintati, Uitat-au ce inseamna iubirea de mama, doar moarte in suflet din cand in cand le mai scarma Unde-au fugit toti caii din pinteni ? Unde-s luptatorii nostri cei sprinteni?

Au amutit pana si uriasii, elefantii tinand minte cimitire, morminte unde se fac incantatii. In a lor adanca privire, calma si inteleapta, se simte cu tarie ca lupta aceasta e dreapta

Cred ca stii despre ce vorbesc Sunt sigur, cu nimic din ce zic nu te uluiesc, Stii si tu momentul acela, cand te simti al nimanui, si-ai da orice sa-i spui ceva , oricui. Cu un freamat adanc ce adie dinspre coline, un jind absolut se stie cu tine, Timpul trecut iti trece prin vaz, e bezna si trece fiorul prin al capului crestet , incepand de la glezna ca al valurilor sunet finalizand printr-un epitet, inauntru suntem toti la fel, doar un schelet la care se mai adauga un corp, un Dumnezeu si un suflet, sper ca acest gand sa nu-ti starneasca un zambet…

Iubirea e falsa

maimutele’s proaste. oamenii  nu sunt maimute decat daca vor ei sa creada  ajuta-ti semenii sa vada cersetorii nu vor avea niciodata o mireasa, de aceea iubirea e falsa. Si m-am trezit pe jos semanand cu ochi dezgoliti si par plapand Pamantul era umed si zapada palpaia norii se-adunau, in jur un zumzet roia incepuse paranoia sa puna stapanire pe intregul univers, pe intreaga omenire cine mai ramase intreg la capatana devenea sclav cu sau fara stapan/a doar scantei lovite de sine de tren mai orbesc pupila intunecata iar sunetul melodiei devine etern, mintea din craniu doreste s-o scoata hmm… penele acestui zbor nu vor .. nu vor ajunge departe, ele nu sunt vii ca ale lui Alladin covor, sunt pe moarte… acolo sed fara sa fie deranjate, intre timp fulgii acestia ne-albesc orasul ma grabesc sa tin si sa maresc pasul trei seminte se sparg si mi sfarama idei de unde sa vii, cine esti si incotro vrei sa te indrepti. in stanga. in dreapta.inainte ce mai astepti? inca vreo 1000 de cuvinte astept ca genele sa inlature albul de frig, ca luna sa plece ca-i trista si decolorata omenirea sa hiberneze inca o data ca-mi vine sa urlu, si-mi vine sa strig! ne intindem orizonturile visand naivi avand impresii de mari inventivi liberi, curajosi, uniti si nemuritori imi pare rau sa-ti spun, intr-un final tot vei muri,  ori viziunea asupra lumii e o iluzie ciudata, de cine nu stie, cine stie ,cine o fi, inventata caci suntem in viata si traim un vis lucid, pare capcana dar ne trezim mereu dupa un spin infipt in inima atunci privesti cu neputinta cum imaginile se destrama praful se face pulbere, pulberea scama si se lipeste de haina. ai o voce langa tine care te blesteama si te indeamna sa faci, nu sa taci,  hai, apasa pe tragaci! pe masa vezi un cutit, o prastie, doua pene si o samanta ce alegi? timpul nu te iarta, nu te cruta precum o caruta cu tauri ce alearga-n sus la deal tintuieste si privirea unui om banal in final, pe aer curat viitorul planeaza! de altfel, maimuta sparge si viseaza… Cine pe cine inseala?  ia-ti basmaua de pe regret a rani nu e o boala a iubi inseamna suflet

 iubirii

te-am visat aseara sau, am visat o traire deja avuta nu stiu ce fel de iubire esti insa toti pasii inaintau, iubire dorita sau ceruta? invatata sa iubesti iubirea celor ce au.

dar fara de iubire de-oi ramane, ia spune tu, ai ramane cu mine sau ai cauta altu’?

nu te-am cautat si si totusi ai venit de unde si cum, nici n-are importanta curatat-ai inima de jeg, prin iubit n-as dori s-o spun, dar ai adus in ea speranta.

timpul ne-a intersectat ale drumurilor carari, in ape limbezi sa ne spalam miruiti prin scaldari, oamenilor sa le vedem ale adancurilor suflete, unde sunt ingeri, despre asta incercam sa-ti spun, ca speri sa ma schimbi intr-o fiinta buna si umana din omul ce-a uitat sa vada cu ochi buni si calzi haide, vino incet si tine-ma de mana mergi cu mine sa te scalzi?

Considerand

Stau si ma gandesc acum Cum poate orbul sa-si vada de drum a taia porcul e un sacrificiu, un ritual in speta tinde spre spriritual imi pare rau ca nivelul local  este manevrat de nivelul global si viziuna din ochii lumii clar-vazatoare se misca precum o frunza ce pluteste pe valurile murdare, statatoare iar noroiul de la fund straluceste Ma intuneca norii priviti de langa pamant ce strapung umbrele tinute de lumina batute de soare, batute de vant umbrelele se desfac precum o cortina si ne feresc de ploi, ne feresc de gand dar tot ne trezim mereu uzi learca, visand picaturile ne prind unu cate unu, ne iau pe rand…

Inconjurat de …

Uneori imi doresc sa nu se fi inventat cuvintele, Fie indeajuns sa le citesti privirile, simte-le Cred ca am dezvelit prea multe ganduri, nu inteleg ce vor sa spuna Era soare cand cand am iesit afara, acum e luna Uneori gandesc si as vrea sa spun multe Dar cuvintele mi-s stele pe gat, nimeni nu vrea sa le infrunte Un om vorbeste de unul singur pe strada, Priveste-l in ochi sa asculti ce vrea sa vada Deja mi-a intrat soarele-n ochi de vreo patru,cinci ori Ajungi sa te cobori apusului din zori

 

Orasul alb

Un milion de ganduri pe secunda, Mii de intrebari, dar cine sa raspunda? Cugeta aflarea prin ale viselor imagini, asteptam pe muchie de cutit sau mai multe margini, Sacrificii sa traim in speranta si dorinta, Suspin rasuflu larg si ma intind in constiinta, Credem de cuviinta in cuvinte sonore, Tacerea e o virtute pastrata in onore, Campii ce bati in cautarile tale, Pamantul e rotund, iar apa este moale.

Apar deseori din primele clipe care vor urma culori ce contureaza presupusul si forma in frunze de nuc se rasucesc clar-vazator vin si se duc, beau sange de muritor

nici soarele nu mai lumineaza precum o facea odata luna apare devreme pe cer, ii sticloasa si curata privirea ei catre pamant deviaza intregul consens iarna intarzie, albine debusolate si ghiocei prea devreme ies

unde-i muntele alb si-acoperit de plapuma lucioasa ma intreb ce vor stelele sa spuna in ultima vreme ? poate-i o schimbare in aer, o intrebare curioasa o singura dorinta sa-mi indeplineasca caderea lor sub cerul superb sa nu mai existe atatea dileme

de unde vin intrebarile mele, oare sunt mai multi la care apar ? privesc inca o data nedumerit spre stele, pe geam, oglindit in imaginea viselor mai scot un abur usor si dispar.

Ce crezi? Pe-aceasta lume pana si moartea incearca sa stea in viata Te uiti toata noaptea dupa o stea anume, sa vezi Deodata, brusc realizezi ca s-a facut dimineata

Ce m-a facut sa ma nasc

Sunt facut din tarana si praf de stele, Simt asta. Simt asta in pamantul de sub picioarele mele, Simt asta din crestet Pana in varful degetelor Simt ca mor. Incetisor. In timp. In timpane auzeam vocea ta,  Inainte de-a ma naste, Poate asa a vrut soarta, Oricum, traim! Dar suntem pe moarte

Tu esti facuta din ce-mi lipseste mie, Din apa de mare si din lumina. Din stele, o mie. Sentimentul vietii mi-l inversezi, Vezi, tu…!? Simt din varf de deget Pana in crestet. Simt asta din pamant pana la cer, M-ai cucerit sau… te-am cucerit? Ideea este ca ma faci fericit. Asta am simtit, Simplu. M-am nascut din univers pentru ca spatiul sa ti-l umplu de fericire. Esti facuta pentru mine si sunt facut pentru tine, Suntem fericiti unul pentru celalalt, Suntem pietre de smalţ… sau de cuarţ.

Sari la bara de unelte

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos