@ Aiurart – Aprilie 22 – Facebook Event

Ecaterina Vrana | Disper, deci exist. Curator: Erwin Kessler 22 aprilie – 31 mai 2015 @Spațiul Aiurart, luni-sambătă 15-19h @Cărturești Carusel, luni-duminică, 10-24h O expoziție organizată de Aiurart şi MARe (Muzeul de Artă Recentă) Vernisaj @Spațiul Aiurart: miercuri 22 aprilie, ora 7pm. Vernisaj @Cărturești Carusel: joi 23 aprilie, ora 7pm. Noapte Albă a Galeriilor: Vineri 24 Aprilie, 19h00 – 04h00. *Please scroll down for the English version „Ecaterina Vrana are o problemă: pictura ei este înecată în viaţă. Incapabilă de distanţă, de concept, de reflecţie, de critică, de strategie sau de activism, de lucruri inteligente şi de bun simţ, pictura ei se complace în ea însăşi, în viaţa ei tumultos de accidentată. Pictura-i o lipitoare ce suge tot sîngele stricat, învineţit de loviturile primite ceas de ceas. Grasă şi lucioasă ca lipitoarea sătulă, pictura cade peste privitorul îngrozit de impudoarea stridentă: din tablouri se scurg toate ororile unui eu complet descoperit, peste care nu e aruncat nici măcar vălul subţire al culturii, lăsînd să se vadă, de aproape, poftele cele mai năstruşnice, dar şi cele mai amănunţite liste cu datorii. Arta Ecaterinei Vrana este primitivă, primordială, uitată în Lascaux. Pînzele sînt pentru ea doar un surogat al peretelui de peşteră, pe care îl mînjeşte mereu cu pigment, în speranţa că vaca, oaia, puiul, omul pictat acolo o să-i cadă în mrejele vrăjilor sale şi-o să-şi poată ospăta apoi pe săturate gloata de spaime ce-i dă ghes. De aceea tablourile sale nu sînt deloc „un joc secund, mai pur”, ci un joc primar, cel mai impur şi dur: jocul celui care disperă fără oprire, uluit că durerea nu ucide, ci dă dependenţă, existenţă.” Erwin Kessler Expoziția poate fi vizitată în perioada 22 aprilie – 31 mai 2015 în Spațiul Aiurart (Lirei, 21) în fiecare zi, de luni până sambată, între orele 15:00 – 19:00 şi la Cărtureşti Carusel (Lipscani, 55), în fiecare zi, de luni până duminică, între orele 10:00 – 24:00. A doua supantă a librăriei-manifest este un spaţiu dedicat artei contemporane, cu un program expoziţional propus de Aiurart alcătuit din selecţii curatoriale retrospective, deopotrivă adecvate amplasării în această agora şi relevante pentru istoria artei recente. * Ecaterina Vrana | I despair, therefore I exist. Curator: Erwin Kessler An exhibition powered by Aiurart and MARe (The Recent Art Museum) „Ecaterina Vrana appears to have o problem: all her paintings are soaked in the experience of being alive. Seemingly incapable of distancing herself – either conceptually, reflectively, critically or strategically – and unable (or maybe unwilling) to take a step back from her egotistic activism or from anything wise or otherwise, she indulges exclusively and autistically in her very own being, in her tumultuously abrupt life. Painting is a leech sucking up all the rotten blood on her face turned into a sore, after being incessantly struck. Fat and sleek as a leech that had had its fill, the painting tumbles down upon the beholder that had been seemingly overawed by the strident impudence: her paintings ooze the whole spectrum of horrors coming out of a stark-naked ego, which has not even been covered by the see-through veil of culture, letting out into the open her naughtiest instances of longing and her most detailed debt lists ever. Ecaterina Vrana’s art is primitive, primordial even, as if it’s coming down from Lascaux. Her canvases are merely a makeshift of the cave wall which she daubs ceaselessly in pigment, hoping that one day, the cow, the sheep, the chicken or the human that were painted there will get entangled in her spells so that she may go on to feed handsomely the orgy of fears that keep pushing her around. Hence the reason why her paintings cannot be further from their being “a secondary game and purer at that” as they are instead a primary game, the most ritually unclean and raw game that there ever was: the game that brings about ceaseless desperation, the shock and awe of finding out that pain doesn’t kill, it turns into addictive existence.” Erwin Kessler (translation: Bogdan Lepadatu)