Romania – Metode de Destramare a Tarii ( de Dinu C. Giurescu )

Posted by
|

Academician DINU C. GIURESCU

Dinu-C-Giurescu

Prof. dr. cons., istoric, membru de onoare n. 15 februarie 1927, Bucureşti

Licenţiat, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti, 1950 Doctor în istorie, de la aceeaşi Facultate, 1968 Profesor la aceeaşi Facultate (1990-1997); din 1997, în continuare, profesor consultant: curs opţional, seminar special masterat, doctoranzi. Membru titular al Academiei Române din 2001, (membru corespondent, din 1990). Preşedinte al părţii române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 şi din 1991, în continuare). Profesor la Universitatea Naţională de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei – Muzeografie (1968-1987).

Activitate didactică:

a) 21 ani la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti – cu teme diverse (curs şi seminarii), privind regimul comunist din România şi evoluţiile est-europene; conducerea lucrărilor de licenţă, de masterat şi de doctorat (din 1990, în continuare)

b) 19 ani titular al cursului de „Istorie şi Civilizaţie europeană“ 1968 (octombrie)–1987 (februarie) la Universitatea de Arte, Secţia de muzeografie, Bucureşti

c) Patru ani 1965-1969: cursul de istoria diplomaţiei româneşti în cadrul specializării post universitare organizată de M.A.E. În total, 44 ani de activitate didactică.

Cercetare ştiinţifică:

din 1959 (data primului studiu publicat) şi până în prezent, în total, 51 ani: 18 volume de autor; 14 volume în colaborare; 7 îngrijiri de ediţii; 12 prefeţe sau postfeţe; 86 articole (selecţie, a se vedea lista principalelor lucrări); 2 manuale didactice în colaborare; 1 atlas istoric.

Activitate muzeală:

a) directă: la Muzeul de Artă al R.P.R. ca: îndrumător, muzeograf, gestionar al patrimoniului de artă feudală, muzeograf specialist, 1956-1964: 8 ani.

b) managerială: Preşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (1992, 1997-2000); director general al Muzeului Ţăranului Român (2001-2005): 9 ani.

Experienţă tehnico-administrativă în construcţii de drumuri pe şantierele din Alexeni şi Căzăneşti (jud. Ialomiţa), Hârşova, Siut-Ghiol, Medg

Academicianul Dinu Giurescu despre Interesul… de ZiaristiOnlineTV

O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.

Este cazul României. După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie. În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării! Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine. Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică! * Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească? * Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României. * Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei. * Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică. * Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective. Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern. * Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă. * Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs. * Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene. * În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară? Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii. * Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin. Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut? Încotro ne îndreptăm, Doamne? 24 iunie 2013 Sursa: Roncea.ro  – http://roncea.ro/2013/07/05/incotro-ne-indreptam-doamne-strigatul-de-disperare-al-profesorului-dinu-giurescu-in-fata-operatiunii-de-distrugere-organizata-a-romaniei/  

Prof-Dinu-C-Giurescu-Vlad-Stanescu

  Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet 34 Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume. România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai mare parte. Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la loterie. Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la o fărâmiţare care o fac neproductivă. România nu mai produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane şi chiar din America de Sud Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu înseamnă bunăstare Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor este prea puţin semnificativă. Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% – băncilor străine De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde Urmările împrumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor; b) disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012 c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012 e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for „recomandă“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale Conducerea politica, degradare fara precedent Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989 Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate; compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ; există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român. Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto – economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil? Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale. Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului. Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de muncă Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire. Măsurile luate sub lozinca „reformei instituţionale“ erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită Sursa: Război întru Cuvânt – http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/05/academicianul-dinu-c-giurescu-cum-este-distrusa-in-mod-sistematic-romania-si-cum-ne-indreptam-catre-dictatura/

Sari la bara de unelte

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos