Poetul Ioan Alexandru – Fondatorul Pro-Vita

Posted by
|

Iubirea

Partasi suntem multor iubiri Una singura e implinire Celelalte numai presimtiri Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui Dinspre inviere rasarinda Pe cat in lacrimile orisicui Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus Oceanul stingerii de sine Sa rodeasca-n cele care nu-s Rasaritul ce le apartine

  Ioan Alexandru s-a nascut pe data de 25 decembrie 1941in Topa Mică, județul Cluj si  a fost poet, publicist, eseist și un om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 si senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. După terminarea Liceului „G. Barițiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în 1968. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960). În cursul studenției a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Obține o bursă Humboldt în Germania, recomandată de filosoful Heidegger, de asemenea urmează cursuri de specializare în filosofie, teologie, filologie clasică (limba și literatura greacă și ebraică), istoria artei la Freiburg, Basel, Aachen și München. A întreprins călătorii de studii în Italia, Spania, Grecia, Israel. Și-a susținut teza de doctorat: “Patria la Pindar și Eminescu” în 1973. A ținut seminarii de poezie comparată și cursuri – de limba și civilizație ebraică veche la Universitatea din București și de spiritualitate bizantină la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”. Din 1964 Ioan Alexandru este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania iar din 1979 este membru al Uniunii Internaționale de scriitori Die Kogge. A fost premiat de societatea japoneză Soka Gakkai pentru promovarea valorilor morale. După revoluția din 1989 a fost om politic și parlamentar din partea PNȚCD. În noaptea de 21 Decembrie 1989 la București, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului Iisus Hristos printre soldați, răniți și participanți la Revoluție, din Piața Romană pâna în Piața Unirii. Pentru fapta sa unică din întreg lagărul comunist, pentru curajul, rezistența și mărturia creștină de care a dat dovadă în timpul regimului ateo-comunist și ca semn de recunoștință, poetul Ioan Alexandru a primit din partea Congresului Statelor Unite ale Americii, drapelul american „Old Glory”, ce a stat pe Clădirea Congresului SUA în data de 31 August 1993, în cinstea României. Ioan Alexandru este co-fondator al Grupul de Rugăciune din Parlamentul României și fondatorul Mișcării Pro Vita. Ioan-Alexandru Pe 15 mai 2013 s-au împlinit 23 de ani de la ziua în care Ioan Alexandru a fondat prima structură organizată provita în România (Asociația Pro-vita). Momentul și personalitatea lui Ioan Alexandru vor fi evocate marțea viitoare, în reuniunea Grupului de rugăciune din Parlamentul României, co-fondat de Ioan Alexandru. Vă invităm să citiți o scurtă rememorare aici (pe saitul filialei București a Asociației Pro Vita). “Se ştie la ora de faţă în această organizaţie mondială cam câţi copii sunt omorâţi în pântecele maicii lor anual, şi acest număr este în jur de 60.000.000; chiar se spunea că nici Hitler, nici Stalin, nici războaiele n-au făcut atâtea ravagii în ce priveşte viaţa, câte face această stare de întuneric care stăpâneşte omenirea. Aşadar este poate problemă cea mai importantă pe plan mondial. Nu este numai indiferenţa părinţilor şi a celor care acceptă avortul sau neştiinţa unor familii, ci o întreagă politică cu ideologii antiumane şi curente subterane de opinie care de fapt sunt împotriva vieţii şi implicit împotriva lui Dumnezeu. Este o întreagă medicină sinistră, diabolică, care merge a distruge fătul şi a găsi soluţii să stingă viaţa înainte de a veni pe lume.” Puteți viziona 2 minute relevante dintr-un documentar despre Ioan Alexandru, momente în care vorbește despre avort: Cateva imagini cu Ioan Alexandru de la mineriada si vorbind despre revolutie, credinta, poezie si Romania:

 “IOAN ALEXANDRU, CA POET CREŞTIN, AVEA HARUL SĂ SUSŢINĂ VALOAREA VIEŢII” 

Interviu cu dl. Silviu Despa, co-fondator, împreună cu poetul Ioan Alexandru, al primei organizaţii pro-vita din România, autor al documentarului „Mai presus de moarte, în Iubire” – Cum s-a format mişcarea pro-vita în România? – Tocmai lucrez la o carte despre misiunea creştină a lui Ioan Alexandru şi am găsit notiţele de la interviul ce mi l-a acordat imediat după ce s-a întors de la Oslo unde a participat la Congresul Mondial pentru Salvarea Vieţii între 9 şi 13 mai 1990. Aici s-a formulat o declaraţie care s-a trimis la O.N.U.: Declaraţia drepturilor copilului nenăscut. Ioan Alexandru la acest Congres a contribuit cu un referat care a avut un succes extraordinar. Temele abordate în referat au fost Sfânta Treime, castitatea şi Puterea rugăciunii. Tot atunci Ioan Alexandru a aflat că România se afla printre ţările cu cea mai ridicata rată a avorturilor din lume. Întors în ţară, m-a invitat acasă la el să-mi povestească impresiile lăsate de acest Congres. La sfârşitul convorbirii mi-a spus ca astăzi înfiinţăm o mişcare Pro Vita de salvare a vieţii în România şi am să-l citez: „Nu putem amâna nici cu o ora înfiinţarea pentru că poate într-o oră amânată mor nişte copii. O înfiinţăm imediat, imediat. Şi imediatul înseamnă acum. A salva viaţa cuiva imediat înseamnă să o salvezi acum ori niciodată.” Aceasta a fost scânteia care a aprins pasiunea pentru pruncul nenăscut dar şi compasiunea pentru femeile minţite în ce priveşte viaţa pe care o poartă în pântec. În aceeaşi săptămână, în data de 15 mai 1990, am purces la formarea unei structuri organizate a acestei mişcări, la sfârşitul unui curs de la Universitate, cu participarea studenţilor şi celor care frecventam cursul facultativ. S-a hotărât ca patron spiritual să fie Constantin Brancoveanu împreună cu cei 11 copii, „martir şi părinte al neamului”. – Care a fost contribuţia poetului si omului de cultura Ioan Alexandru? – Este evident că a fost fundamentală. El este rădăcina întregului arbore de organizaţii de tip pro viaţă din România. Ca poet creştin, avea harul să susţină valoarea vieţii cu darul poetic pe care i-l dăduse Dumnezeu. Ca om de cultura, a ştiut să racordeze spiritualitatea românească la cotidianul acelor timpuri. – De cine a fost susţinut în Parlament în poziţia sa pro-vita? De ce nu a fost susţinut? – Deşi încă de la constituirea organizaţiei pro vita am făcut cunoscut că aceasta se adresează tuturor partidelor şi confesiunilor, tuturor acelora ce vor să salveze viaţa, Ioan Alexandru nu a fost susţinut nici măcar de propriul partid care avea în titulatura sa „creştin-democrat” şi în care ne-am implicat după revoluţie. Aş vrea să menţionez că Ioan Alexandru a avut o contribuţie fundamentală la înfiinţarea PNTCD, făcând joncţiunea între primul partid născut din revoluţia din ’89, partid de factură creştin-democrată şi partidul istoric naţional-ţărănesc format de foşti deţinuţi politici. El a fost cel care în ’90 la Bruxelles, prin acest partid, a racordat România la internaţionala creştin-democrată. Dar să revin. Am organizat prima conferinţă pro vita publică la Universitate, urmată de un miting la care au participat alături de el, ca parlamentari, Matei Boilă şi, cred, Petre Dugulescu, iar din partea Bisericii Ortodoxe a fost pr.Constantin Galeriu şi, bineînţeles, studenţi şi tineret. Nu a fost susţinut de nici un partid din motive electorale şi de imagine, crezându-se că acest demers pro vita va fi asociat cu politica demografică din timpul dictaturii regimului ceauşist. De altfel, aşa s-a şi întâmplat mai târziu, când s-a propus o iniţiativă legislativă de interzicere a avorturilor din partea senatorului Ioan Moisin. În anul 1995 când Ioan Alexandru era bolnav în Bonn am făcut lobby în Parlamentul României pentru o lege în favoarea vieţii şi familiei care descuraja practica avortului iar de ziua de 1 iunie a acelui an am adunat semnături de adeziune de la parlamentari din diferite partide politice care au susţinut cauza copilului nenăscut. Aceştia făceau parte din grupul de rugăciune din Parlamentul României. Aş putea sa nominalizez pe Matei Boilă, Alexandru Paleologu, Petru Dugulescu, Ioan Roman, Tudor Duncă, Ion Berciu şi alţii. „Am văzut imagini de groază cu copii muribunzi uitaţi de lume în gările şi orfelinatele comuniste” -Care au fost organizaţiile pro-vita, în 1990, şi ce-şi propuneau? -Daca ţinem cont de cronologia apariţiei organizaţiilor care au militat pentru viaţă din ’90, aş dori să încep şi să menţionez contribuţia pe care a avut-o un britanic, Alfred Gregory Eagers, pentru salvarea vieţii copiilor nimănui, abandonaţi în orfelinatele comuniste. Pictor cu convingeri creştine şi pasionat de România ce reprezenta organizaţia Caring for Life International, a venit cu tiruri de ajutoare şi suport medical pentru salvarea vieţii copiilor pentru care şansa de supravieţuire era minimă. Am colaborat un timp cu el. L-am cunoscut în casa lui Ioan Alexandru. Atunci am văzut imagini de groază cu copii muribunzi uitaţi de lume în gările şi orfelinatele comuniste. Tot în acea perioada l-am cunoscut şi am colaborat cu Emanuel Cosmovici, care reprezenta organizaţia catolica Caritas. L-a invitat în ţară pe Jean Vanier, un canadian creştin, care şi-a dedicat viaţa celor cu handicap şi a creat Arca, o organizaţie de salvare a vieţii şi sufletelor acestor oameni marginalizaţi de societate. Asociaţia noastră Pro Vita iniţial a fost înscrisă cu sediu la casa parohială a Bisericii Sf. Gheorghe cel Nou iar mai apoi am primit un sediu într-un bloc de la poalele Patriarhiei, locul de rugăciune şi întâlnirile cu membri rămânând mormântul lui Brâncoveanu şi pridvorul Bisericii Sf. Gheorghe. Au venit apoi câţiva activişti pro life americani, din care s-a distins un cuplu de misionari, William şi Peggy Desloge, care s-au alăturat nouă. Au venit cu materiale şi am elaborat împreună o strategie de consiliere în camerele post- şi pre-avort ale spitalelor din Bucureşti. Mai târziu se vor stabili în Braşov, unde pun pe picioare o casă maternală şi un studio video. La puţin timp, după ce Ioan Alexandru s-a îmbolnăvit, controlul Asociatiei Pro Vita a fost preluat de către preotul Tanase Nicolae, care mai înfiinţase în zona Vălenii de Munte o asociaţie „Pro vita pentru născuti şi nenăscuţi”. Activitatea ei s-a limitat apoi la susţinerea celei din provincie. În această situaţie, am creat primul centru de consiliere pre- şi post-avort din ţară în care voluntarii informau despre stadiile de dezvoltare a copilului în pântecele matern, riscurile la care se supune femeia datorita avortului şi date despre planificarea naturală a familiei precum şi oferte de consiliere şi ajutor femeilor aflate în criză de sarcină. Tot atunci am început lobby-ul pentru a influenţa legislaţia ţării în favoarea vieţii şi familiei. În acest scop, am pus la dispoziţia membrilor Parlamentului şi mass-media materiale, respectiv proiecte de legi care pledează pentru viaţă şi familie. În acest demers, pe lângă Peggy şi Billy Desloge, am avut suportul şi experienţa organizaţiei Global Parteners, o altă iniţiativă americană. Într-o fază ulterioară m-am dedicat proiectelor media lăsând activităţile de consiliere în răspunderea Clinicii Pro Vita. -Cunoaşteţi vreun susţinător din acea perioada a ideilor pro-vita, pe lângă poetul Ioan Alexandru? -Erau desigur persoane particulare, în primul rând cei care am constituit mişcarea. Aceştia proveneau din diferite confesiuni creştine precum Dr. Mihai Oprescu, Victor Negară, Aurel Simionescu, preotul Tanase Nicolae, Matei Aurel, Nelu Marcu, Gabriel Klimovici şi mulţi alţii. Există o simţire comună în spiritul valorilor creştine care ne legau. Ştiam în numele cui vrem să salvăm viaţă şi sufletele acestor nevinovaţi. Am fost însufleţiţi de Ioan Alexandru prin harul cuvântului său şi rugăciunile ridicate la cer pentru pruncuţi. Mai erau şi cei din grupul de rugăciune din Parlamentul României pe care o parte din ei i-am pomenit. Părintele Constantin Galeriu, personalitate proeminenta a Biserici Ortodoxe, înainteşi după revoluţie, a fost de asemenea un susţinător ardent al vieţii nenăscuţilor, precum şi pr. Ilie Moldovan şi Pr. Vasile Mihoc din Sibiu. „Veneam dintr-o lume fără educaţie în ce priveşte respectul faţă de viaţă” – Cum explicaţi faptul că, după liberalizarea avortului în România, în 1989, situaţia a devenit explozivă, cu aproape 1 milion de avorturi pe an oficial (şi poate neoficial erau chiar mai multe), şi nici un partid politic sau nici un om politic nu a tras un semnal de alarmă, nu a reuşit să iniţieze vreun proiect de lege prin care stopeze măcar excesele? -Ştiţi foarte bine că prima lege care au dat-o politicienii după revoluţie a fost liberalizarea avorturilor. Democraţia şi libertatea a fost asociată, în rândul unui segment de populaţie fără credinţa, cu imoralitatea şi iresponsabilitatea faţă de viaţa celuilalt. Veneam dintr-o lume fără educaţie în ce priveşte respectul faţă de viaţă. O lume fără Dumnezeu, lipsită de sens spiritual. Dictatura comunista a interzis avorturile din motive demografice, de propăşire a forţei de muncă, nu din respect pentru sanctitatea vieţii. Oamenii erau constrânşi de o lege şi atât. Aşa ca aceasta situaţie explozivă se datorează liberalizării avorturilor la un moment când naţiunea română trăia, în marea ei majoritate, într-o lipsă totală de sens spiritual. Acest demers cu consecinţe nebănuite pentru România a primit girul dat de preşedintele ţării de atunci prin semnarea Decretului nr.1 punctul 8 din decembrie 89. Am recomandat printr-o intervenţie scrisă la Preşedinţia României căi de diminuare a ratei avorturilor efectuate la cerere, însă nu am primit nici un răspuns. Avortul putea fi limitat şi descurajat printr-o lege a consimţământului informat astfel încât să nu fi ajuns la situaţia ca România să fie prima ţară in lume la omorârea pruncilor. -Ce cunoaşteţi despre atitudinile şi practicile medicilor ginecologi români care s-au pronunţat public împotriva avortului? Există asemenea medici, care să fi creat o atitudine a breslei? -Sunt prea puţini şi neconvingători. Am cunoscut şi îndemnat pe dr. Cristina Valea la un asemenea demers public pe care l-a şi făcut. Nu ştiu să fi avut vreun rezultat practic. -Ce acţiuni, în mod concret, ar putea fi făcute de către susţinătorii pro-vita în prezent, în România, astfel încât efectele activităţii lor să se cunoască? – Sunt câteva domenii în care, în mod concret, organizaţiile non-guvernamentale de tip pro-vita pot fi eficiente: educaţia pentru viaţă în scoli, consilierea femeilor în criză de sarcină, oferirea de ajutor moral şi material femeilor însărcinate, case maternale, adopţia copiilor abandonaţi, livrarea de informaţii în mass-media despre realitatea şi consecinţele avortului, propunerea de proiecte legislative care pledează pentru viaţă şi familie şi bineînţeles înainte de toate misiunea pe care o are fiecare creştin, indiferent de biserica din care face parte, să facă cunoscut temeiul pentru care dorim să salvăm o viaţă de om, anume pentru eternitate şi pentru Hristos Domnul vieţii. — Interviu realizat de Larisa Iftime, Asociaţia Provita Media Surse: ZiaristiOnline – http://www.ziaristionline.ro/2013/05/16/23-de-ani-de-la-infiintarea-asociatiei-pro-vita-de-catre-poetul-ioan-alexandru-video/ AlterMedia: – http://ro.altermedia.info/cultura-vietii/ioan-alexandru-ca-poet-cretin-avea-harul-s-susin-valoarea-vieii_4145.html RomanianVoice: – http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/alexandru.php Wikipedia: – http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_(scriitor) Vezi si:  Blood Money – Documentar despre profitabilitatea clinicilor de avort (narat de Dr. Alveda King, nepoata lui Martin Luther King) – http://bindiribli.ro/2013/06/06/blood-money-documentar-despre-profitabilitatea-clinicilor-de-avort/  

Documentarul „Mai presus de moarte, in iubire”

  Ioan_alexandru

Cerul si pământul

Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n tarana seara Pamantului. Lampile vor orbi Si-n vazduh va amuti larma Cucuvailor. Vulturii se vor retrage In nevazut si taria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna in acea matca Usoara de nimic din care Smulse-au fost de Duh la inceputuri. Atunci te voi vedea pe Tine Cum ma vezi si ne-om cunoaste Indeaproape cuvant din cuvant Putere din putere. Dimineata fi-va, Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande -N vested vant aprinsele tulburatoarele zari Ce ne hraneau nadejdea altadata. Pamant si cer vor trece ca o facla Din umbra sfantului mormant Ramane-va lumina din vapaie Ramane-va uitarea din cuvant Ramane-va iubirea iubitoare Din saraciile ce sunt.

Parintele Cleopa si poetul Ioan:

Dumitru Staniloaie si poetul Ioan:

Sari la bara de unelte

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos