Street Delivery : De la intentii bune la consum cultural urban

Posted by
|

– Un articol scris de „Anonima” –

Argument Street delivery a început în 2006 ca un manifest social pentru spațiul public, un spațiu care ar trebui sa fie deschis și spontan, destinat liberei exprimări și interacțiunii sociale. Motivul principal, invocat în misiunea evenimentului, este numărul prea mare de autoturisme ce invadează zilnic orașul și le îngrădește cetățenilor plăcerea de a se plimba și de a zăbovi. Pentru ei, strada nu mai există decât cu scopul de a ajunge dintr-un loc în altul iar Street Delivery, sub sloganul ”Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni”, își propune să redea cetățenilor bucureșteni plăcerea promenadei închizând timp de 3 zile strada Pictor Arthur Verona pentru circulația auto. Misiunea principală și originară a acestui eveniment era, de fapt, aceea de a convinge autoritățile să aprobe proiectul Ordinului Arhitecților din România de a transforma aceeași stradă în stradă pietonală care să lege Grădina Icoanei de Parcul Cișmigiu. Am ales acest obiect de studiu pentru că se pare că toate valorile și misiunile acestui festival urban au fost uitate atât de organizatori cât și de public. Ceea ce a început ca un manifest adevărat ce luptă pentru o cauză socială și de organizare urbană a ajuns să se transforme, an cu an, în ceea ce s-ar putea numi un festival de consum urban, cu nimic diferit în receptare față de un blockbuster sau un hit de vară, un festival care a ajuns să fie învins cu propriile arme, în care ”oricare loc devine la fel cu oricare alt loc. Comunitatea devine la rândul său un bun de consum – un sat de cumpărături, sedat și aflat sub permanentă supraveghere. Nevoia de comunitate ne este împlinită mai apoi în altă parte, prin spectacol, pe care televiziunile și mall-urile ni le vând sub forme simulate”1. Astfel, având plăcerea și onoarea să analizez pe pielea mea acest târg de cultură și practici urbane, pot spune că mă aflu în însăși descrierea de mai sus a unui loc ”la fel ca oricare altul”, cu nimic mai diferit de un mall, cu un public care nu cumpără neapărat, ci consumă gratuit spectacole, proiecte artistice și sociale superficiale, menite să spoiască acest festival într-unul de factură boemă. Nevoia de comunitate este împlinită prin miile de fotografii și check-in-uri de la eveniment, uploadate pe rețelele de socializare. Am să încep analiza cu o introducere a acestui eveniment ca produs popular culture după care voi continua cu trei mari capitole ce țin de sfera producției culturale, a consumului cultural și a receptării culturale (encoding/decoding) cu subcapitole aferente ce ilustrează în profunzime trăsăturile popular culture. 1 https://www.facebook.com/StreetDelivery/info 999250_10151667620547074_904048400_n Street Delivery – un produs popular culture ”cu de toate” Organizat de Cărturești și de Ordinul Arhitecților din România, Street Delivery are un public larg constituit din cetățeni din mediul urban, cu vârste variate, cu venit mediu-mare și educație mare,care sunt puternic implicați în mediul urban și în organizarea acestuia la nivel social și, pe alocuri, cultural. Dar tocmai acest public urban ”elitist” care mărșăluiește timp de trei zile pe strada Arthur Verona servește ca paravan pentru marcarea evenimentului ca fiind unul comercial. Dacă la început a pornit ca un manifest cinstit menit să atragă cetățeni încărcați cultural, dornici să militeze artistic pentru o lume urbană mai bună și mai organizată, pe parcurs, festivalul a început să capete popularite și în rândul celor mai puțin familiarizați cu adevărata misiune a evenimentului, care prin word of mouth și prin intermediul rețelelor de socializare au auzit cât de la modă este să mergi la un festival care promovează libera exprimare și cultura urbană. Și cum toți voiau să fie la modă, a început isteria generală a consumului de artă și practici urbane menite să distragă atenția publicului de la adevăratele probleme cu care se confruntă societatea. La Street Delivery se livrează o mare varietate de proiecte de artă urbană, ușoară, mulate pe marea varietate de preferințe ale publicului țintă. Fie că te pasionează arhitectura și urbanismul, fie lectura, fie artele vizuale, muzica, filmul, teatrul sau dansul, fie că vrei să înveți și tu, la rândul tău, să confecționezi diverse lucruri, Street Delivery te așteaptă să îi bați strada în căutarea hobby-ului potrivit. Proiectele și expunerile de la festival, pe cât de sofisticate par, analizate în profunzime, ilustrează de fapt practici cotidiene, chiar banale, ambalate frumos pentru a fi mai ușor digerate de către publicul care se vrea la fel de sofisticat ca și evenimentul cu care se identifică. De la experiențe culinare și decorațiuni până la lectură și mers pe bicicletă, Street Delivery este exemplul perfect de transformare a practicilor cotidiene în practici artistice. Dacă în anii ’60 sloganul ”Art is dead, long live everyday life ” desființa arta care s-a prostituat coborând la nivel de rutină, acum putem inversa situația, în condițiile în publicul acestui eveniment se vrea unul de elită artistică, un public ale cărui obiceiuri cotidiene să se ridice la rangul de artă. Asadar, conform misiunii Street Delivery de a transforma în artă fiecare interacțiune socială și fiecare obicei cotidian, putem forma noul slogan conteporan” Routine is dead, long live everyday art ”. Cu o structură similară, an de an Street Delivery este așteptat cu sufletul la gură de zeci de mii de participanți care abia așteaptă noile trenduri de cultură și artă urbană. Dacă la început festivalul avea loc numai în București, ulterior, datorită popularității s-a extins și la Timișoara și Iași, odată cu extinderea lanțului de librării Cărturești. Deși este un eveniment care, în fond, este bine intenționat prin dorința de a apropia un public deja alienat tehnologic de valori sociale, estetice și culturale care până nu demult reprezentau bucuria sinceră și banală de a trăi a fiecărui cetățean, nu-i putem nega caracterul de popular culture care pomovează atitudinea de ”easy life”. Street Delivery – producție popular culture și producător de cultură urbană Spunem despre un produs că aparține sferei popular culture când nu-l putem alătura culturii de elită, când îl putem lesne asocia cu practici și obiceiuri cotidiene și, în plus, când observăm în producția lui similitudini ce apar în producția altor obiecte. Organizat anual de Cărturești și produs chiar de oamenii care își înscriu proiectul în cadrul acestui eveniment, Street Delivery este o dovadă clară ca produsele popular culture nu sunt exclusiv instrumente de modelare a societății și mijloace de control ale unei elite cu interese financiare și/sau sociale, ci ele pot reprezenta și un tip de cultură, puternic nișată, realizată de oameni și pentru oameni, asigurând în acest fel un circuit al culturii și practicilor urbane. 998114_10151667620257074_956759853_n Bune intenții vs. interese Street Delivery este construit pe modelul mitului paradisiac, mai precis pe cel al paradisului urban. La o analiză atentă, evenimentul transmite ideea de rai cultural urban de-a lungul străzii Arthur Verona, un loc în care te poți exprima liber, unde poți gusta gratuit mostre de de artă și cultură urbană. Acest paradis cultural are scopul de a crește popularitate practicilor și culturii citadine în rândul oamenilor care asociază involuntar evenimentul și proiectele artistice din cadrul acestuia cu librăria Cărturești. Observăm o strategie foarte bună dar foarte ascunsă a celor de la Cărturești care au identificat în societatea urbană, stereotipul consumatorului de cultură, pe care îl hrănesc și îl modelează cultural prin intermediul acestui eveniment. Putem vorbi da, de generarea de tendințe culturale urbane, de o punere în circulație a acestei culturi cu interese atât în rândul organizatorilor cât și în rândul micilor artiști și marilor ”antreprenori” din cadrul festivalului. 1016116_10151666000302074_1814815933_n Intermedialitatea Orice festival sau eveniment este un prilej de promovare și de propagare a unor idei către un public larg. Nici Street Delivery nu este mai prejos la acest capitol, mai ales că avem de-a face cu mai multe tipuri de intermedialitate date pe rand de caracterul social, artistic, cultural, ecologic și urban al evenimentului. Proiectele diverse în desfășurare se înscriu cu brio în aceste paradigme. Acești mici antreprenori culturali, sunt sufletul a tot ceea ce înseamnă tendințe și direcții urbane. Ei se inspiră direct din aceeași cultură urbană internă pe care o reexploatează, generând noi și noi obiecte și obiceiuri de consum. Sub deviza ” artă pentru artă” ne confruntăm cu un tip de sistem de promovare contra promovare între organizatorii oficiali și fiecare expozant din cadrul evenimentului, fiecare trăgând foloase din cadrul acestui parteneriat. Un al doilea tip de intermedialitate este aceea de serviciu contra serviciu între organizatori și brandul Grolsch care se ocupă de muzică în cadrul Street Delivery. Prin genul său, muzica de la Street Delivery generează noi obiceiuri de consum pe care le voi aprofunda în capitolul următor.Apariția în cadrul festivalului a anumitor branduri ( Grolsch, fru fru, La Strada ) ,notorii sau nu, este o practică de product placement folosită de media în scopul influențării consumului brandului respectiv în rândul publicului care se identifică cu evenimentul. La rândul lui, festivalul este generator de artă urbană și de cultură urbană pentru că stimulează expozanții să-și prezinte proiectul în cadrul festivalului. Anual numărul publicului crește pe măsura proiectelor implicate. 1002790_10151666159107074_1279194166_n Neutralizarea Apare în cadrul Street Delivery odată cu recontextualizarea unor practici vechi ce țin de folclorul românesc ( olărit, brodat, țesut) și cu reprezentațiile de operă și balet. Reapariția elementelor de folclor este dată de curentul etno care începe să pătrundă treptat în cultura urbană. Subcarpați, una dintre trupele muzicale ale evenimentului, este cel mai bun exemplu de neutralizare a folclorului românesc prin intertextualitatea dintre pasaje de muzică populară și lăutărească pe beat-uri contemporane – ”rezultatul final conciliază lăudabil muzicile vechi cu cele noi, sârbele cu trip-hopul, doinele cu hip-hop, horele cu dubstepul”2. Evenimentul se promovează prin rețelele de socializare și prin word of mouth și anual atrage cât mai mulți oameni a căror atitudine și stil de viață corespund cu cea promovată de Street Delivery. Dacă ar fi să vorbim despre omogenitatea vs. individualitatea publicului, observăm că această omogenitate se manifestă doar prin aparteneța lor la nișa consumatorului de cultură, dar la rândul lui, publicul este puternic categorisit iar cea mai puternică dovadă o stă comportamentul variat de consum. 2 http://subcarpati.com/despre-subcarpati/ 988627_10151672524152074_1681139188_n Comportamente de consum cultural Am menționat mai sus despre comportamentul publicului și despre individualitatea lui și am să încep acest capitol cu o definire exactă a publicului. Pe parcursul celor trei zile o mare varietate de oameni trec pe strada Arthur Verona. Copii însoțiți de părinți, adulți implicați în activități artistice și culturale, adulți implicați în producții media, studenți și elevi puternic angrenați în lumea urbană, cu toții vin la acest eveniment să consume părticica de cultură care li se cuvine. Identificând acest public după stereotipul consumatorului de artă și cultură, dar știind cât de neomogen este, proiectele și expunerile din cadrul Street Delivery trebuie să fie dintre cele mai variate pentru a fi pe placul tuturor tuturor oamenilor care trec pragul festivalului. Majoritatea celor care vin la Street Delivery vin pentru în primul rând pentru socializare și pentru că găsesc un prilej de a-și vedea cât mai mulți prieteni la un loc. Observăm cum trecerea socializării din offline în online naște noi comportamente de consum în cadrul unui eveniment care în fond nu este cu nimic diferit față de un bar sau un club, unde publicul vine tot pentru socializare și distracție. Distracția sau plăcerea timpului liber este o altă practică de consum a publicului de la eveniment. Dacă în mediul urban timpul liber este asociat distracției în Centrul Vechi sau, mai nou, în cadrul altor evenimente ca Noaptea Muzeelor sau Noaptea Galeriilor, care la rândul lor au identificat nișa consumatorului de cultură și practici urbane, Street Delivery adună multe dintre aceste ramuri artistice și culturale preferate de public pe o străduță centrală a Bucureștiului. Fie înclinați spre domeniul artistic, fie spre cel civic și social, fie doar spre distracție și voie bună, ca în orice târg, publicul are ocazia să guste din toate și să se încarce cu spiritul urban. În acest fel Street Delivery devine direcționar de artă și cultura urbană, stabilind tendințe actuale de comportament urban. Brandul Grolsch, responsabil cu muzica din cadrul evenimentului atrage un alt tip de public, a cărui atitudine interferează parțial cu cea a consumatorului de artă. Întâlnim în cadrul Street Delivery un segment de public ce ajunge la eveniment pentru muzică. Majoritatea trupelor din cadrul festivalului sunt trupe de hip-hop românesc ce atrag tipul publicului de cartier care este direct asociat cu consumul de bere. Un alt obicei de consum întâlnit în cadrul evenimentului este nevoia de comunitate online, prin transpunerea acțiunilor în mediul online. Pe Facebook poți urmări ce se petrece la eveniment în timp real, cine se află la eveniment și ce se întâmplă acolo. Facebook-ul devine astfel noua televiziune a omului urban, care a renunțat demult să se mai informeze de pe canalele TV clasice și a început să dezvolte propriile canale de TV-online, în care un singur om este și producător și personaj și reporter. Interesant este faptul că, la fel ca în orice media, ceea ce este transmis și ceea ce se vede online este mult mai frumos și mai atrăgător decât ceea ce se întamplă de fapt în cadrul evenimentului. Marea problemă cu care se confruntă Street Delivery este aglomerația. Pe de-o parte se militează într-o manieră artistică pe organizare și aerisire urbană, pe de altă parte se crează spiritul de târg provincial care nu mai permite accesul la toate expunerile și proiectele din cadrul festivalului. 1002403_10151666001732074_1558989806_n Receptarea (encoding/decoding) Am menționat la început adevărata misiune a Street Delivery, și anume aceea de a transforma strada Arthur Verona în stradă pietonală care să lege Grădina Icoanei de Parcul Cișmigiu. Ulterior evenimentul a căpătat amploare iar misiunea aceasta rămâne necunoscută pentru mulți. Astfel, dintr-un eveniment cu o misiune bine intenționată, Street Delivery a devenit prilejul unei competiții artistice și culturale și o modalitate de a hrăni egoul stereotipului consumatorului de cultură urbană prin transpunerea lui într-un cadru încărcat cu artă urbană. Nostalgic după vremuri trecute ca anii hippie ce au reprezentat miscări sociale și culturale importante, publicul se regăseste și se simte bine în paradisul urban Street Delivery datorită zonei de confort artistic pe care acesta o oferă. Timp de 3 zile oaspeții evenimentului au ocazia să devină ”Adami” și ”Eve” boemi, a căror provocare o reprezintă gustarea fructului interzis reprezentat de nevoia de bunuri comerciale. Situându-se la granița dintre mainstream și underground, fără să știe, publicul Street Delivery devine la rândul lui o societate de consum, însă nu una de factură comercială despre care vorbește Baudrillard, ci una puternic nișată, o societate de consum de cultură urbană care-i împlinește dorința de individualitate prin artă.   1017233_10151665562297074_1921507146_n Bibliografie: 1. Adorno, Th., Horckheimer, Max, The Culture Industry : Enlightenment as Mass Deception in During, Simon (ed.), The Cultural Studies Reader, London, Routledge, 1993, pp. 405-416 2. Baudrillard, Jean, Societatea de consum. Mituri și structuri, București, Ed.Comunicare.ro, 2005 3. Bourdieu, Pierre. 1967. „Systems of Education and Systems of Thought.” International Social Science Journal 19:338-358. 4. Du Gay, Paul, ” Introduction”, Production of Cultures/ Cultures of Production, Ed. Paul du Gay, (London, Sage: 1997), pp. 1-25 5. Fiske, John ,« Cultural Studies and the Culture of Eveyday Life”, in Grossberg, Lawrence, Cary Neson, Paula Treichler eds. Cultural Studies, London and New York: Routledge, 1992, pp. 154-174. 6. Gans, Herbert J. 1999. Popular Culture and High Culture: An Analysis and Evaluation of Taste. New York: Basic Books. 7. Hall, Stuart. 1980. „Encoding/Decoding.” Pp. 128-138 in Culture, Media, Language: Working Papers in Cultural Studies 1972-79, edited by C. f. C. C. Studies. London: Hutchinson. 8. Kellner, Douglas, Media Culture: Cultural studies, identity and politics between the modern and the postmodern, London, Ed. Routledge, 1995  

 

(Nota bindiribli: As scrie si eu un articol despre ONG-urile care au monopolizat Street Delivery-ul pentru a-si face propaganda sau a-si exercita interesele in fata unei multimi ce s-a adunat din total alte motive, atrasi de „arta”, cum se atrag pestii la momeala) Sursa Foto: Street Delivery

Sari la bara de unelte

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos