“Poezii de pe o zi” – Roncea Felix

Posted by
|





Primul volum de poezii se va numi: “Vorbe pe graiul tuturor”

Prozac

mereu mi-am dorit un suport pentru cap
ca nu mai suporta
se simte antic ca in grota
ascund oase ce-n pamant le sap
Macar de as fi un fluture
dar cine spune ca nu esti ?
florile doresc dans, petale sa-si scuture
cu piciorul gol pe nori pasesti
ai prin par fire de tranda
stai! incetineste, ca mi se rupe banda
nici bobocii precum ochii tai cand privesc
nu mai inforesc
respir, respir, innebunesc
Am vita nobila de vie
Si am uitat de “mie”
nu ma imbat cu ameteala
e necesara viata vitala
o cireada de vie imbie sonor
cu sunete joase si pline de color
ne-aduc libertate in sange
vita… prin iarba muge
Latina veche, fericire, pereche
pentru eternitate, paradoxal
nu ma bucur niciodata de esential
Constiinta ma mustra
cu gandire robusta
plutesc in ambiguu
inchis intr-un igloo
revin la brazii “mei”,
asculta barzii..
uneori orbirea ne e stearsa de cineva
trecandu-si mana prin mangaiere
deasupra ochior, adam si eva
In revedere

 

Teoria teoriei

Puterea florii,
Udata de picurii, norii
In ochii mei putrezeste
doar tristete,
Insa ma uit in privirile altora,
Si se oglindeste,
Dorinta doreste sa invete,
Agonia, Pitagora

 

Dezlegare

Simturile mi-s ratacite,
Pierdute, nefericite
Cresc frunze in copaci,
fara scop
Gandesc ganduri intre vraci,
timpul…sta in loc
Urc pe munte
Pentru o perspectiva in ansamblu
Si ma uit ce crunt e
Timpul… e amplu
In linistea strafundului apelor sed
Precum un peste-scafandru
Material? Nu posed.
Lumina ma observa din candelabru
Calda. Plimbare prin padure
Prin stufaris. Intuneric si umbre
Zgomot de ghiare din frunzis
Ochii. Ochii lucesc peste tot
Timpul, e pured
E timpul! Cred…

Dispar intr-o pata de culoare
O cladire veche, plina de culoare
Cuvantul inzestrat din vechime cu valoare
Are o putere mult mai mare, riscul, doare
Omului ii este frica sa fie liber cu adevarat
Stii ce senzatie placuta e cand te dezlegi de tot ce ai?
Ne mintim unii pe altii. Ne mintim unii pe altii
Ceea ce primesti trebuie sa si dai
Si cum nu esti cu tine, esti cu ceilalti

Vorbesc singur mereu dar oamenii au impresia ca vorbesc cu ei
Si se uita la tine, de parca stiu ce vrei

 

De numire

Ma prefac ca sunt eu,
Cel pe care-l stiti voi
Cu cateva straturi pe deasupra, in plus

Ne ascundem mereu
Din unu’ in unu’, din doi in doi
As putea purta creasta de cocos si blana de urs

Ne intrerup legaturile,
Panza de paianjen
Cablurile, firele, blestemele
Ploua gri, nu ne deranjam
Zambesc din dinti cu soare
Suflu forme circulare

Perseus? Zeus? Nexus? Universus
Noaptea nu este precum ziua
Ii invers. Ce mers are timpul inexistent
vrabiile ne canta, comuni-ca
Comuni-tate. Fii mai atent
Fiintele ni se strica.
Inteligenta de furnica

Deseori esti doar o imagine propusa
Insa uneori, esti si suflet
Exista oameni care pun preturi pe haine, lume dusa
Pamflet.

 

Cutit in suf

Sa inghiti cutite, este foarte greu
Vei simti o rana in suflet mereu
Sangerand amintiri, din trecut
Ghiocelul primaverii ce tocmai a crescut

Rana e deschisa, nu minte niciodata
Cu cat inghiti mai multe, cu atat mai tare
Te cuprinde, inchisa mintea toata
Pierdut in nestire, ratacit in uitare

Vezi maluri care trimit valuri inalte
ce agita marea, oceanul si-alte ape
fluturele peste lichide se pregateste sa salte
se transforma-n ridiche, si apoi in sarpe

se inconjoara de argint transformandu-se-n inel
sa te sufoce-n viata, legandu-te de el
alpha si omega, cutitul ascutit ne taie
intrebandu-te continuu “Oare cat mai e?”

Sa inghiti cutite, este foarte rau
Pentru timpul tau
timpul vietii tale, timpul viitor
timpul tau, nu timpul lor…

 

Sinergie

Trec prin spatii temporale
Multi-ganduri in forma de fractale
Puricii universului fac reparatii generale
Sunt in norma, revenire in sinapsele tale

Dorinta strapunge zidurile negre si uscate
Scorpionii incepe sa-i alunge, miraj
Oglinda defineste umbre si lumini create
de muzica, urechi in sevraj

Din munte ne apropiem spre cer
Locul in care pot linistit sa sper
Iar puterea florii…ssSBm
Ma trec fiorii

Viespile curg miere poliflora
Scap cuvinte in metafora
Ne vedem sus, in rai,
La sfarsitul lunii mai

 

gunoi

Viata este plina de povesti,
Pe unele le-auzi, pe altele le traiesti
se tot aduna amintiri peste maldar
bagajul umplut atarna de umar

un sac plin cu spatiu si timp, greoi,
il simt in spate, dar il vad si la voi
parca misca, e viu, oare daca-l scap
se varsa si uit tot ce am in cap?

 

Linistea libertatii

Dupa ce ca lumea libera-i o puscarie,
Iar noi din start suspecti si infractori,
Ma duc sa-mi platesc taxele la trezorerie
Pentru ai nostrii… “Domnitori”
Care stau in fundul lor de scaun
Si dau ordine, si dau ordine, si asteapta
Ca lucrurile de la sine sa mearga
Sa nu faci paguba, sa nu faci down-e
Dar nici sa nu pasesti in sus o treapta
Sezi-culcat! Trei flotari! Sus soldat! Fara targa!
Nimeni niciodata nu te-ntreaba:
“Ai un pat pe care sa dormi? Ai o perna moale?
Esti bine? Ce te doare?” Toti suntem pe graba
“Nu,domnule,nu am! Nu am timp sa ti raspund!
Si mi-e jena, am, am demnitate umana in picioarele goale.”
Dar nu stau pe scaune, te tund si-n mintea ta patrund
nu ma intreb niciodata De ce
Cine conduce, cine are, cine poate, putergi magice
Senzatii sonore, fonice, ganduri puternice
Mentin gratiile stabile
Si lasa lumina sa patrunda prin ele
E praf, liniste totala si praf,
Aroma puturoasa, ani de zile
Praf si pulbere, pentru libertate un jaf
Jaful libertatii intins pe kilometri, mile
Intins pe ani de zile, timp din viata
E un vis, un cosmar, te vei trezi,dar nu de dimineata
Fara lumina si soare,
fara pasari cantatoare
Doar intuneric si demoni, semeni
Intra, iesi, dar nu mai veni!

 

Poezia nu e de vanzare

Si cand ma doare… tac
Nu sunt prea vorbaret de fel
le fac tuturor pe plac
oamenilor ce pe cuvinte pun pret
Lasa-te condus de suflet, nu de minte

spatii nevazute

ce ne spun copiii despre viitor
Acopar cu nori mirosul de flori
ce vibratii, ce sunete si invariatii
unde peste paduri, peste munti
dulce-amarui, rasete, distractii
suntem intoxicati, furnici, marunti
vor ramane doar pietre, nu! nici pietre
doar nisip, fara mare, vom trai in satre
nomazi, ne-statici, ne-adaptati
fara parinti, fara mame fara tati
trecuti prin viu-grai
in gand, vitralii colorate in trai
sperand in suflete haiducesti
la o liniste ce departe ne duce…
tu unde traiesti ?

respiro

Voi face parte din mecanism
pentru a putea practica samanism
ma voi infiltra
precum corbul si cioara
comunicand din cand in cand
cu stelele, seara
se aud cateva voci pe fundal
si dispar din peisaj
funtionez pe sistem letal
sunt in adio. Bon voyage!
Contraatac
cu zodie de rac
Shh! Tac
Ce ritual ciudat de imperechere
Ma orbesc lumini furtuniose de cristal
reflectate din lumina ochilor tai
Nu se spune “La revedere”, ci “Cu placere!”
Din ideea gandirii prin astral
Pana peste mii de vai
Picioare pe pamant
Crede. Ia-ti avant
Prind rasaritul
El e grabitul
Ne legam strans de anumite elemente
Pentru a ne putea reaminti momente
Iti construiesc o Moschee
Si iti dau doar tie cheie…
Ca sa te poti uita in interior
Trebuie sa te vezi din exterior
Am vrut sa-ti arat o masca
pe care nu o cunosc

Reverie

Ora tarzie
Cine vrea sa invie
pastorul oii stie
sub a cui existenta-i aceasta domnie
ata de care stam atarnati
sta in aer, suntem ghidati
coordonati, aranjati, stati!
Respirati!
Da, trageti aer in piept
Cat timp astept…
Sa treaca cu rabdare
Printre gratii, printre zebre
Vrem imagini clare
Suntem mamifere cu vertebre
coloane ale infinitului pustiu
Brancusi ne confirma
Ce nu cunoastem, ce nu stiu
negandind producem crima
nesimtind creem ne-noima
privind ageri precum ochi-de-soim
Ma-nchin! Revin.Ingeri Meschini.
rani si cruci, ce chin!
in spate sa le duci
aproprie-te de aproape
fara sa inchizi din pleoape
trepte treptate
fa dreptate!
Citeste ce pe frunte-ti scrie
Traieste printre stele,
Tele-em-patie.

Invocatie

Toti isi urmaresc interesul, e ca o cursa
Trebuie sa fii captiv ca sa ajungi la sursa
Mergi pe burta
Ca-n armata
Camuflat, cameleon, nimeni sa nu te vada
Bombele cu vise din cer vor sa cada
Dusmanu’ e oriunde, oricand poa’ sa traga
Vezi pe unde treci
Precautie, si pe unde vrea sa mearga
Extreme reci
Capcane, am fost ochit
Persecutat, executie
Ceausescu n-a murit!
Revolutie, sange albastru inchegat
In mentalitatea colectiva s-a reincarnat
Printre oase,
Prin ale noastre case
Viermi de matase…
Floare
Doare
Gloante trase
Vrei nu vrei,
Cadavre-i…

 

Comunicare

Sufletul acesta-i viu
Chiar de traieste intr-un sicriu
Vad cum infloreste viata in capatul bolii
Apar fluturi inconjurati de molii
Innegresc singurul fir narativ din destin
In hipnoza ametitoare,prin sange cu vin
Amintiri decad in energie
Norii nostri dragi ne-acopera
Plansul ploii, dansul florilor reinvie
…………………………descopera
Au innoptat duhurile lumii de apoi
Sunt aici, le simt printre noi
Sar din corp in corp precum albinele dupa polen
Ne sorb din priviri, fum, flacari si foc
Canta solemn o soprana al fundalului refren
Timpul e incert, nu sta pe loc
Trecutul trimite mesaje in viitor si invers
Pasind inainte, prima traire pare a se fi sters

tic-tac-tic-tac-reactii la minut

am inceput sa nu mai am sentimente
dar sa simt foarte intens momente
fiecare gest are personal al sau gest
nici o fractie, in realitate, nu da cu rest
Telepatia pentru minte-i o frectie
Pana constientizezi sa ai reactie
intamplarea in sine s-a petrecut
esti cu o secunda in urma, in trecut
traim in viitor prin fiecare miscare
ne hranim moartea, pentru ea e mancare
firimituri secundare, in secunda
Cate ore secunda are, fiecare unda
Asternuta strat peste strat, timpu-i compact
totul e codat printr-un singur act
un gand o viziune fictiune si mult tact
Moleculele prind viata cand iau contact
cu imaginatia, realmente se unesc
Traiasca reactia! Supra-Vietuiesc.

 

Sap secrete ce ascund

Timpul parca sparge clepsidra cu nisip
Ai plecat in lume sa te cunosti, ce risipa
Voci se-aud cu ecou in ganduri sterse
Asupra-ti vor durerile sa si le verse
Sentimente, vin in valuri de furtuna
Dar sunt moarte,
Privind in iaz la imagine, sunt orbit de luna
Cat de departe
Vad stelele in reflexia apei ce caii imi adapa
Ma intind pe spate, pamantul incet ma sapa
mangaierea sa de plante,
firu’ ierbii, vad constelatii interesante
planete rotunde si vii
nu tu, viitorul e incert
am renuntat sa mai incerc a-l descifra
Cifrele au codul lor ascuns, nu sunt expert
insa-n misterul vietii nu am patruns
inca
mai am mult de munca…
sunt scund
secretele mi le ascund
groapa de langa malul apei ma inghite
prefer asta decat sa-i las pe altii sa profite
duhul padurii insusi mi-a soptit in vise
multe… pacat ca realitatea ma trezise
nu-mi amintesc
de trecut ma tot feresc
lasa serpii sa danseze
inconjurandu-ne cu dungi
in nisip sa deseneze
unde fugi?
nu vreau sa aud
iluzii, confund
ma… scufund

Schimb de rime

cercurile par patrunde
inima ti-o rotunde
cine stie cand pe ascunde
privirea in gol si-o unde

refuz parul sa mareasca
spiritul sa il creasca
ma infrupt din coroana florilor, citeasca
in cafea viitorul sa ne cereasca

restul prin aer ne respira
regina noptii e vie, inspira
toate stelele o martira
pentru noi, e o admira

greierii parca se-aud in sferic
un strigat de lup, ochiul sau intuneric
Doresc totul pe ferit
de vrajitoare m-am merit

la final aflam raspunsul eternei fiori
asculta acest cantec, te trec intrebari
sunete culese precum fructe din sute de mori
viata te iubeste dar te trimite sa viori

detasare

unora le cresc degete si astfel pot atinge orice
altora le cresc aripi, plecand in zbor
diferenta dintre ei este ca de la cald la rece
asemanarea? tuturor la un moment dat li se face dor

Printre spirite exista si oameni

Oamenii sunt dependenti
de fericire
De ce trebuie sa fie totul verde
roz, cu flori si luminite?
Ochii devin neatenti
ce traire
Orbul nu vrea sa auda, dar vede
Existenta prin fiinte
Complexitatea sa de a viziona
umanitatea depaseste cu mult
nivelul gandirii oricarui om
De aceea soarele si luna
ne ghideaza, stau, ascult
graiul telepatic, radacini de pom
Ce vor sa spuna?
Cateva pene de corb zac atarnate
de perete, spirite avansate
ne inconjoara aura luminoasa
Viata se termina in intuneric
Cand moartea apare,
pe nici unul nu lasa
calculul matematic
vrea sa ne separe
Viziunea mea despre viata este atat de vizionara
Incat uneori si pe mine ma sperie
Aud greieri uscati,al tarantulei fire ma perie
Inspir in piept tot aerul de primavara

Capcana de principe

Sufletul meu a innebunit
Face echilibristica pe-o sfoara
legata din muntii himalaya, unde tocmai a brumarit,
peste mari si tari, pana in vremuri de odinioara
Timp am destul, dar viata… am ramas doar cu putina
Ii aud pe toti cum ma striga sa vin inapoi, din surdina
dar nepasarea… e o domnisoara atat de fina, sublima
trece calcand cu tocurile peste orice respect de stima
O criminala, a ucis zeci de inimi deja sfaramate
Frante, obosite, nici murdare, nici curate
Apare din nori o mana de aur ce tine intre degete o cruce
Papusarul. Trage sforile. Trairile ni le reduce
Fidelitate. Ce pacaleala ieftina si fara umor
Alegerile sunt impartite, nu exista salvator
Viata iti ordoneaza o jumatate
Iar cealalta o controlezi tu cu tine
Fericirea se mananca in bucate
Ramai cu bine!

Pe aici e interzis

Tristetea mea le cuprinde
pe toate ale voastre si le imbratiseaza
le cumpara, le detoneaza si le vinde
constiintei comune ce de sus ne vegheaza
multi incearca sa ma minta, sa ascunda
dar ochii mei sunt mai puternici si vor sa patrunda
observa din iris in iris
promisiuni…si ultimul vis
adulmeca mireasma florii violet
incerc din rasputeri sa nu ma repet
in sfaturile vindecatoare pentru suflet
nici greselile n-ar trebui
nu sunt ale mele, insa ale cui?
comunic telepatic prin somn cu demonii
inconjurat de ape inghetate si iasomnii
poarta pe fete masti perfide
nu ca oamenii, cu trasaturi adormite
si triste
Cristaluri vin in valurile marii transformate-n perle
magice, cuvinte acide
gesturi sodomite
cristaline, canta din frunzisul padurii cateva mierle
persoane altruiste
urla in interiorul lor
dupa ajutor

E patru noaptea
Am banii ascunsi la saltea
Joc poker cu moartea
Vrea sa-mi ghiceasca cartea

Pierderea unei flori

Am primit de la viata insasi o floare 
mimosa pudica se numeste, 
cand o ating o doare
Desi ma iubeste 
E sensibilia, firava, se inchide la cel mai mic gest
Nu-mi permite, imi interzice s-o iubesc 
incarcata cu lumina pura, din raze de soare 
insa cand imi aude vocea trasare 
la culoare e verde, minunata,
ofera sentimente unice de iubire
rareori ce simte arata
neglijenta mea a uscat-o 
peste frunzele-i fine masti au mascat-o 
acum nu mai primesc nici un gram de afectiune
povestea noastra a trecut, a devenit fictiune 
neglijenta mea…ce prost am fost 
pentru ce? n-a avut nici un rost! 
nu i-am umezit pamantul destul
n-am avut grija, ca prostul!
tot ce mi-a ramas este speranta ca-si va reveni 
am constiinta impacata pentru a ma preveni
imi amintesc cum trezea
simturile dimineata acoperindu-mi pielea
cu saruturi, vise , mangaieri, ce bine era!
sper sa-si revina
Stiu ca numai eu sunt de vina! 
mireasma florii ei imi imbie creatia 
ea pentru mine: este viata!
eu pentru ea sunt un smochin
la poalele radacinilor mele sade 
dragostea noastra nu s-a stins, inca arde
umbra mea o protejeaza de tot ce pare un chin

 

Mancare de peste

inima mea mica e aruncata-n mare
pe valuri pluteste, de pasari vanata
Sangele ei il simt si rechinii din departare
Desi pierduta, slabiciunea nu o arata

Marea sarata ii suge din viata
Iar miscarea ametitoare ii provoaca greata
Are rau de mare, tocmai de aceea-i mica
Nu se indeparteaza de mal, ii este frica

De alte inimi e ocolita
Sta linistita intr-un colt, ferita
Pluteste-n zadar, se vede din nori
Un albastru urias de-un punct rosu patat 
Nu-i greu sa discerni diferenta dintre doua culori
Insa pata cea mica-i mai usor de spalat, de uitat

Pasarile pradatoare o urmaresc din zbor
Se-nvart agale, asteptand momentul pentru omor
Rechinii sub apa inoata in cerc adulmecand
Privirea rece de ucigasi ma intreaba doar: “Cand?”

Mai asteptati putin, simt ca se-apropie un tarm
Pana atunci ma intind pe valuri,plutesc in deriva si dorm…

 

Curcubeu negru

Cum inchid ochii, apar demonii
Sunt uratanii negre, monstruozitati
arata ca dragonii, plini de curiozitati
Ataca din toate partile ca niste ostasi
Eu ma protejez, am ganduri bune, arcasi
Dar mintea mi-e tulbure
Sufletul praf si pulbere
Imi doboara orice glas
Sparg oglinzile, sunt in impas
Sa nu ma vad in imagine
Si-asa-i in paragina
Ma despart de ganduri pe-o pagina
Si-ncepe sa fie ordine pe margine
Ordinul dragonului, asezamant
Am ochit un loc linistit pe acest pamant
Se trage cu tunul incarcat de spaima
Cand vom deslusi a acestei vieti taina?
Vreau sa uit de piele, sa ma-mbib in haina
Sa mi spal pacatele, sa fiu fara patima
Dar blestemu-i greu de dat jos
Cicatricea taiata provoaca alte cicatrici
Iar rugaciunea inca nu stiu daca-i de folos
Cand esti inconjurat de frici
“Trece-un nouras pe sus”
Culorile nu mai au sens, au innegrit
S-au sters filele povestilor cu Perseus
Negrul e dens, iar fiinta mea a innebunit

 

Ai vrea

Ma doare inima atat de tare incat n-o mai simt
A amortit. Suieratul vantului soptind e un alint.
Frig. Lacrimile ingheata si nu mai curg pe obraz
Alcatraz. Gratii in jurul gandurilor. Gulliver, ce viteaz.
Beau apa din Bicaz. Barajul imi pastreaza somnii
Ciudat. Dintr-o oglinda mare apar la costum si domnii
Copilarie? Nu mai exista din momentul in care-ai crescut
Cireada de oi. Ma asez linistit in ograda la pascut
Pesti. Las undita sa ma prinda, acul nu doare
Subacvatic. Ne pastram credinta, dar fara valoare
Simturi. Nici nasul nu mai respira aerul de oras
Se deschide doar la padure. Fluiera un ciobanas
Cantec dulce. Doina. Parca viata prinde rost
Alearga. Stapanul ma vinde. Caut adapost
Ai vrea sa spui adevarul, dar iti sta in gat
Porcule. Ti-a crescut pe fata un rat
Tacut. Scuze, n-am vrut!
Ce-ai patit? Ti-e rau? Ti-e bine?
Stai linistit si taci in tine.
Ai cea mai placuta tacere din lume

Vast

Am simtit un topor in picior, 
Ma uit pe jos, nu tu urma de dor
Sez bland pe-un covor zburator
Intreb prea multe, ajung la doctor
Injecteaza serul vindecator
Insa ilegal, proces, tribunal, judecator
Sentinta indelungata, sunt navigator
Vasul acesta duce departe-n viitor
Trecand pe langa diferite nuante de valori
Ajungi la final sa alegi: Mori sau zbori
Din spate latra labradori
Se vaneaza
Femeia ti-o cunosti dupa cum danseaza
Pescarus calator
Deseneaza 
Pe nisip, in culori
Galbene flori
Cuvintele nu-si au rostul
Faptele spun totul

Fara final

Am vorbit cu luna, mi-a dezvaluit 
misterele vietii ce nu le-am trait
In aer ramane un sentiment unic
voi scoate raze pe gura cand comunic
M-a desemnat sa fiu reprezentantul ei…
Oamenii se-ntreaba mereu de ce sunt grei
De ce nu zboara si ce-i tine pe pamant
Sa simti e usor, doar noi ne ingreunam
Altfel am merge ghidati de vant
Fara sa mintim, fara sa tradam, fara sa furam
Luna este singura care asculta
Iar privirea ei are o tenta oculta 
Ea va fi mereu pe cer, niciodata nu te-nseala
Nu dispare,
Ofera sentimente si ganduri de latura spirituala
Culoare nu are
Albul mat si stralucitor 
Imi intra in inima 
ma indragostesc de decor
Norii prevestesc o crima
Luna, te plac fie cum oi fi, mai goala, mai plina
Acoperita de umbra pamantului in perioade
Luna, dansezi hoola cu cercul de lumina
Pe cerul instelat cat de bine iti sade

Globul ocular

Am nevoie de aer ca de apa curata
Plantele-mi dau viata si nu cer nimic in schimb
Am nevoie in padurea plina de verde sa ma plimb
Oare cine vrea din oras sufletul sa-si scoata?

De ce omoram plante ca niste animale?
De ce coboram cu tehnologia la vale
Norii ne umezesc mintea sa fie limpede
Ochii se incarca, inima oarba prin culori vede

si ce vrea sa spuna aceasta luna plina,
si soarele cand ne ofera lumina?
De ce se invarte pamantul ametitor
Cum pot scapa de aceste mii de intrebari?

Am uitat de ce ne-am nascut
Am creat in jurul nostru un scut
Suntem firavi precum ciupercile mici
Ne protejam de orice ca acii de arici

Am nevoie de apa ca de aer curat
Am nevoie de raspunsuri, sunt in sah-mat
Simt ca cineva ne-a pacalit si controlat
Vreau sa stiu ca la final copilul din mine a scapat

Am nevoie de tine ca de dragoste
Ca de vocea ce-mi spune inainte de somn o poveste
Sufletul mi-e deschis… la culoare
Acum nu mai trebuie decat sa am rabdare

Cununi de stele

ma indrept spre altar
o decizie amorfa, total involuntar
Sunt precum un zidar,am pus piatra cu piatra
Intr-un zid ce nu permite, iubirea nu-mi arata
Nu mai cred demult in ingeri cazuti
Insa oamenii ar putea merge mai des desculti
Prin ploaie, prin zapada, sa simta sub picioare
Natura in sinea ei, pe cele vaste culoare
Ma indrept in zbor cu aripi de barza catre India
Abia ce am ajuns si vantului ii simt adierea
Patruns de suflul vocii unei zeite fascinante
Cu ochii de cristal si priviri mirobolante
Iar salul ei mi-acopera si ochii, mintea, dar inima
Incepe a visa putin inaintea mea, rima
Versurilor mele se indreapta catre ea
Sunt dedicatii de dragoste in speranta desarta
Ca poate daca nu-i indragostita de mine, e indragostita de arta
De creatia compusa dinlauntrul sufletului meu pierdut
n-am stiut niciodata ce si-a dorit, ce-a vrut
Ce pacat! Ca el fiind pierdut, ramane pierzator
Si nu tine aproape nimic uman si muritor
De aceea o privesc ca pe-o zeita minunata
Ce-n viata mea ratacita de putine ori se arata
Nu-i pot schimba perceptia asupra lumii si felul ei de-a simti
Asadar simt cum mi se taie rasuflarea prin zimtii
Fierestraului ucigas, magie, se taie-n doua
Inima mea si viata, acum va destainuiesc si voua
Atunci cand iubirea o zaresti, profita!
Si invata s-o iubesti, iubita, ocrotita
E sora cu moartea si verisoara indepartata a caldurii
Dar te-ncalzeste-n suflet si nu te lasa a muri
Eu acum plec mai departe, la fel de ratacit
Si sper din suflet sa-mi treaca de iubit

Omul cu cap de perna

Vreau sa dorm sa treaca timpul
Sa treaca iarna, sa treaca frigul
Sa le pot pe toate amesteca intr-un bol
Unde trec la trecut pana ramane gol

Sa nu am amintiri, sa nu stiu cine sunt
Mergand nepasator, voi incepe sa cant
Si-am dormit ca sa nu mai pot gandi
Am dormit pana mi-a aparut in vis Gandhi

M-a pus sa fac o promisiune cu sange, pe viata
“Gandhi, mi-e greu cu mine, lasa-ma in pace”
“Omule, fiecare fiinta are o misiune mareata!”
“Cine m-a pus sa vorbesc cu tine, drace?!”

Of, gandul asta m-acopera, e dibaci
Eu vreau sa dorm si sa uit de toate
Insa mereu de sub pat ies sute de draci
Am perne albe si moi, cearsafuri curate

Iar patul e tot ce conteaza,
in acest univers paralel
Nimeni nu se jeneaza
aici nu esti chemat la apel

Somnul dulce, pica-n cosmos
Tot ce-i falnic si frumos
poti visa, in dulce-amar
Ori ii vis, ori ii cosmar

Scrise

Scriu ca sa nu mor, de suflet, de jale
Inecat intr-un maldar de dor, curge, e moale
Scriu ca sa-mi tin mintea treaza
Curata, inima breaza, vibreaza
Scriu pentru a-mi mentine mana vie
Imaginatia sclipind, ochii mi-i stie
Scriu ca sa uit ce ma inconjoara
Pun cuvinte pe hartie, ca sa nu doara
Hartia mi se misca sub creion mereu
Scriu despre mine, despre tine
Constiinta, vise, ego, eu
Scriu cuvinte scrise ca sa nu le rostesc
Pica mult mai greu, mai intens
Scrie poezia prin corpu-mi, ametesc
Se amesteca crezuri
Se regasesc, lichidul dens
Priveste-n alte vremuri
Stai linistit, la final, toti murim
Pe parcurs fericiti sa fim
Sunt eu in cerneala, parte din suflete
Ascultate cu urechea pe perete
Sunteti voi, parte din mine, pe coala
Infig scrisul ca sabia faurita pe nicovala
Sunt tatuajele mintilor noastre, laolalta
Ganduri prinse dintr-o constiinta mult mai inalta
Suntem noi, toti, aici si acum
Credeti-ma pe cuvant scris cand va spun….

Fata nevazuta a cearsafului

Nu prea mi-e foame, dar omorati-mi mancare
Vreau sa vad cum curg lacrimi de sange, 
nu mai am rabdare,
e indeajuns dar niciodata nu ajunge

Pune pe masa, arata ofranda
poate as manca doar bambus
de-as fi un urs panda
n-as zice nu, nu refuz

S-ar putea sa simti un gol in stomac
Dar oamenii inca nu au descoperit
unde se afla sufletul de-un veac
cine l-a pus de corp sa fie acoperit?

De ce se ascunde in sine, in noi?
Suntem chiar atat de lacomi…
Inchide gura, inchide ochii, iar apoi
inchide-te-n tine, stai linistit si dormi…

Acorda-mi incredere, nu-ti voi sfasia
Marginea drumului ori fasia
muchiei de cutit
poate doar putin, in spate merge infipt…
Ai inviat, ori ai murit?

 

Am ajuns caine, desi eram lup
Dar am vrut sa fiu trantor si am iesit din stup
Astia’s nori de ploaie,
Se-apropie razboaie
Nu eram prea mandru de mine si sper
Ca am invatat sa nu mai cer
Sunt prea multe cuvinte nu mai discern
Ce-i adevarat si ce-i infern

Tandem

Trebuie sa stii sa faci diferenta dintre corp, minte si suflet
sa stii sa le controlezi printr-o concentrare de atlet
din fericire nu lacrimez, doar trec
prin “prezentul ce-i viitorul trecutului”
de rele sa te scuturi, amestec
cuvinte cu vanturi, cuvantului
adresez stampile cu locatii invizibile
iar plicul plin cu scrieri zboara printre ganduri
printre crengile copacilor, printre paduri
se-aud ramurile frunzelor cum crapa trosc trosc
alt drum mai scurt nici nu stiu, nici nu cunosc
te-a inlocuit cateva zile dar nu te mai poate inlocui niciodata acum
ramane prin privire alt simt, anume mirosul din urma, de parfum
soarele ramane-n ceata si apune in amurg
este o imagine totala, plina de cascade care curg
mintea-i apa imbolburata, ce de deasupra stancilor cade
corpul face parte din stancile grele ce nu pot arde
sufletul este aceasta imagine vazuta de sus din ceruri
privind din departare spre diferite alte vremuri….
de parca nu ar fi prezent, ce ironie?!
pamantul sufera de insomnie
si deja vu
fiecare particula facu’ cum vru’
amnezie

Bizar Zar

Am inceput sa vorbesc iar cu stelele,
Le era dor de gandurile mele,
Ma scapa de greutati, de rele
Filosofam pe la colt de strada,
Pititi in soapte, nimeni sa nu ne vada
Luminite cristaline palpaie in bezna noptii
Nu mai circula nici dracul, nici spiritele, mortii
Pantecul trairii naste, infloreste o samanta
Din pamant creste mare o speranta
Si spre cer in rai se-nalta
Sufla-n lumanare, e ziua ta, pune-ti o dorinta
In albastrul cerului zboara si luna si soarele
Ne-nconjoara din priviri, ne masoara 
Incarcandu-se cu amintiri, 
Ei stiu si ce a existat prima oara
Au raspunsurile la toate intrebarile existentiale,
Ce pica-ncet, spre pamant,curgand precum petale
Prin mintile noastre, prin vise, prin suflete
Absorbind cu tarie, foame si sete
Doar intrebari fara raspunsuri, semne de punctuatie
Logica, fizica cuantica, religie, matematica – ecuatie
Ma simt de parca as fi trait 46 de ani in salbaticie
Cu o parere dezamagita despre oameni, omenie
Simte vapaia din adancul tau cum rage precum un animal
Poate o viata mai intensa, nu cursiva spre banal
La ce punct in spatiu te-ai oprit?
De ce zid te-ai si proptit?
Am ramas toti blocati in cercul gandirii colective
Cu teorii, idei comune, scenarii fictive
Ce poti face cand n-ai alternative?

Pe un fir de par canta o pasare

Blestemat sa duc o viata in tacere
Sa nu simt nici o bucurie, nici o durere
M-am indepartat putin de oras
Sa arunc tot praful adunat in faras

Pe drum m-a acompaniat un cantecel subtire si voios
Al unei cotofane fara somn de semi-luna
I-am inteles graiul, raspunzand cu voie buna
Ma mir ca m-auzi, fata de cuib eram atat,atat de jos

Ne-am spus unele, altele, fiecare despre a sa specie
Am aflat de la sursa ca timpul inseamna o vesnicie
Si n-ar trebui sa ne speriem de trai josnic si saracie
Iar relatia noastra cu viata sa fie precum o casnicie

Inteleapciunea pasarii m-a fermecat 
In timp ce canta ma vedeam intr-un lan galben de grau
Din singuratate suferinta mi-a curmat
Apoi agale-am coborat pe marginea firului rece de rau

Numai munti, paduri, ciuperci, fragi, fauna
Ne pot pune pe cap a Dumnezeului mana
Iar Dracul va incerca prin orice mijloace
Sa-ti puna piedici, sa nu te lase-n pace,
Sa te-ncerce…
Sa te inece…

Bataia vantului.

Compun. Prin cercuri de fum
Scap de trecut, de viitor, sunt aici, acum
Merg descult printr-o padure, pe drum
E namol peste tot si pietricele, raman

Fara camasa, fara pantaloni, fara haine
E frig si ploua torential, cu vant venind din fata
Ma impinge in spate, povesteste vechi taine
Un cantec strain dar dulce de vioara dintre frunze, ma agata

Neputinta-mi acomodeaza desertaciunea, alunec si cad
Ma trag din rasputeri de sunetul viorii, ca de-o sfoara
Un fulger ma loveste, dar tac, trec peste si rabd
Piciorul e ranit, se usuca, incepe sa moara

Mai am unul si doua maini, iar vantul se inteteste
Acum flutur ca un steag, tinandu-ma de sunet
Doar cantecul rabdarii ma poate salva, cantecul viorii
Innoptez asteptand sa treaca furtuna, privesc drept
Nu pot inchide ochii din pricina frigului ce ma raceste

Dar nu poate dura o vesnicie, nici urma de timp
Fluturii vor aparea din lumina lunii, incep sa ma schimb
Rabdare, Rabdare si credinta, urmare, dorinta
Zorii vor aparea, peste gri se va topi culoare, 
Ai rabdare si o dorinta…

Zapezi miscatoare

Nametii apar, e frig, dar eu nu simt
Pentru mine gerul rece e un alint
Imi arata ce-nseamna viata, ce inseamna moarte
Ma trezeste, sunt viu, in realitate

Ingheata sangele-n vene, se face albastru
Se daramana norii, nu-i nici un dezastru
In plamani imi intra, respir, precum cerul alb
Zbor printre nori, inauntru, sunt un codalb

Privirea-mi ingheata orice turture ce-atarna
Si vrea sa cada, sa-si imprime scrisul pe ciorna
Matul zapezii albe de sub picioare, o coala
Giganta pentru clar-vazatorii cu boala

Am racit si ratacit mii de locuri ce raman
In amintirile labirintului din imaginatia proprie
Acestui imperiu vad ca nu doreste stapan
Incep sa se inchida drumuri, am claustrofobie

Iar pasarile rapitoare curg in laturi,
Vad cu coada ochiului, bufnite, vulturi
Nu le deranjeaza nici vantul, nici frigul geros
Doar prada sa fie, cu un suflet generos

Urlu in liniste

Ingerul meu, vino de ia-ma
m-ai uitat pe pamant, intinde-mi o palma
cugetarile mele naive au dat gres
in aista viata credeam ca sunt dintre cei alesi
ti-am dezamagit faptele pentru care m-ai trimis
iar diavolul m-a mintit ca totu-i un vis
ingerul meu, vino de m-ajuta
da-mi palma ceruta
ridica-ma inapoi spre cer, aici
e totul tragic, peste tot lovituri de bici
am rupt legatura cu raiul, am uitat
pentru ce m-ati trimis, pentru ce am plecat
ingerul meu, coboara lumina
in intunericul din beciul in care-am picat
scoate-ma din bezna, nu ma lasa uitat
ingerul meu astept sa vina
o simpla atingere si ma ridica
fa-ma sa uit de durere si frica
te strig acum din rasputeri
da-mi aripi de ingeri pe umeri
iti cer rar, dar cand iti cer o fac plangand
o fac prin strigat sufleteste, in gand
ingerul meu, te vad venind
te-aud si urc, totu-i usor
imbratisez iubire cat cuprind
ingerul meu, ce dor mi-era de tine
acum e bine. acum e bine.

Simfonia izolarii

Cand ma uit in jur si vad pe ce lume traiesc,
imi vine sa nu ma mai uit, sa nu mai privesc
sa nu mai respir, de-as putea fi orb
sau poate sa plec in zbor, de-as putea fi corb
sa le fur tuturor obiecte stralucitoare si valoroase
da-si-ar seama la ce sunt bune, la ce foloase
spune-i indianului care poarta pene pe coroana-i
c-a sosit timpul varanului, dragonul cu venin in gura
ce-si plesneste dusmanii cu coada cea sigura
nu-i mai pasa, cea de langa persoana
e prada, intotdeauna, in negru se-afunda
chiar de globulara-i la baza luminoasa si rotunda
sange. curge sange peste strazi
merg in picioarele goale, curge sange in livezi
fructele le musti si sangereaza rosu intens
nimic pe lume nu pare a mai avea vreun sens
e un sange mai mult decat rosu, e negru rosiatic
vrabiile de aista culoare se feresc, timpul e static
cantecele lor au ramas impotmolite-n balta rosie de sange
ma dor mainile, sunt greu, hainele mi-s umede de la ploaia ce curge
ma scurg ca un lichid in juru-mi iau forma sangelui predominant
ne contopim, ajunsem in punctul culminant, apogeu
vad deasupra-mi alte picioare desculte cum calca in sangele meu
sper sa le ramana pe talpi din urma de suflet un imprimeu
Zeus a dat porunca, e anul dragonului de komodo in zodiacul chinezesc
vremuri tulburi ne asteapta, curge sange valuri, mari, uragane primejduiesc
Nici Noe nu ne poate salva, nici zidul chinezesc, pe cele mai inalte culmi
de urci, rosul se va ridica. singura speranta: cand varanul va adormi
Curge sange, sangerez
Astept ingeri si visez

Viata pururea

Cad pe ganduri, sunt moi precum puful stejarilor din primavara
cand samanta lor se asterne precum o pala de zapada si peste tot zboara
prin aer, pe pamant, in apa, procreandu-si dorinta
supravieturii, darii de oxigen omenirii, priviti ambitia
naturii de-a face un bine neconditionat, pur si etern
desi rasa umana cade din ce in ce mai mult in al raului infern
Iubirea nu se discuta, nu se targuieste
nu poti indica cine cu cine se iubeste
asemeni albinelor ce ajuta la inmultirea florilor frumos mirositoare
cu parfumurile lor, fluturand din petale prin vant, oferind culoare
incarcandu-se din soare pentru a ne oferi rafale de imagini frumoase
dar iaca-ta cum vine omul si pentru mancare cu coasa le coase
ar trebui arat pamantul, dar apoi cine-i coase ranile mamei noastre
traim intr-o lume noua, cu scopuri tragice si vaste
ce ma doare, este o durere acuta, ascutita si ascunsa
care din crestetul mintii pana-n inima-i patrunsa
deasupra norilor trec visele noastre
dupa cum privim cerul se pare ca au culorile albastre
uneori mai inchise, negricioase, alteori pure, bleo senine
soarta nu se discuta, nu se targuieste
cine stie si poate, iubeste
Am nevoie de apa
dar lichidul din gura imi scapa
plutim cu totii in spatiu pe un maldar de cadavre si metale neferoase
dar stai putin, am impresia vaga ca animalele’s fioroase
diamantele sunt importante, diamantele valoroase
si ne mai intrebam de ce vocile din cap ni sunt scoase, pe gura
Gandurile pe puful moale al stejarilor cazura
Nu au nici o sansa sa-mi intre in inima
decat sa fiu in transa, iar asta-ar insemna o crima

Fulger

Vin din depărtare sunete de floare
Se-aud dansând, se-aud in zare
Litere de fluier, încet…apropiindu-se
De-a lungul râului din vârf de munte, curse

Trecând atât de suav deasupra firelor de iarbă
Mângâiindu-le fin precum părul de fată oarbă
Așteptând oglinda din față să se spargă scrașnind ca dinții
Nici capcanele de șobolani nu le-ar simți

Aripile cântecului nu îmbatrânesc niciodată
Șapte ani de ghinion, și tot nu-i pasă
Poate gustul lor ar fi de ciocolată
I-am pus mâna pe ochi să-mi mai ofere o șansă

Nu-i nici măcar curioasă de ce transmite acest cântec
Ce vuiet transmite prin poezii si cuvinte
Iar eu gustul pielii în liniste-l adulmec
Șapte ani de ghinion, și tot nu simte

Ce fel de făptură ești, de nu știi să te joci?
Și ce șoapte graiești, ce moment invoci?
Ce trăiri avut-ai în trecutul dureros,
De-mi aduci cu întarziere anotimpul tumultos?

Mi s-o albit părul în albia ce mă scald,
Iar urechea solidifică tot ce e cald,
Dorul să-l rabd încerc din răsputeri,
A trecut o secundă, mie-mi par două, trei veri

Și tot mai speri, sunetul de fluier să revină
Insă viața-i incorecta, iar mintea meschină
Odată ce-n chinuri a pătruns, cu greu se mai iese
Sala e goală, privesc în gol printre scaune și mese

Momente culese s-au scurs și confund
Trăirea divină cu momentul oportun
În inima neagră tot mai mult mă scufund
Te aud, deasupra mării lumineaza un fulger cu tunet

Sunt în largul mării, furtună, rătacesc printre valuri
Norii tulburi răsar și ma pierd de soare
Gândurile se balanseaza, suflet nu muri!
Așa este in viață, cand malul nu mai apare…

Loial pamantului

istoria fiintei mele se aduna, e un cumul
dar nu ajung niciunde, asta-i drumul
multumita tie, ce te afli in cer, iti simt parfumul
ce mi imbie narile infundate, la mana da-mi drumul

istoria fiintei mele se aduna, fapte, vorbe, idei
sute, mii de oameni, trec pe langa ei
etape ale vietii, urc pe trepte 
sunt inalte, lungi si drepte

corpul calatoreste prin timp,iar sufletul prin spatiu atemporal
ochii-mi priveste si simt, inclestate degetele-n gol, incordate
asezatu-mi genunchii pe pamant cu capul ce-mi e plecat spre mal
mainile-ncep incet sa sape, ma cobor sa-mbratisez, stau in coate

intins pe acest magnet viu si rotund ce-mi invarte universul de mic
niciodata nu m-am gandit ca vertical stau doar intins, pe orizontal
raportat la calea lactee, sa fii una cu pamantul, sentiment mirific
poate privi prin ochii mei spatiul, norii-mi sunt retina, vad fractal

istoria corpului meu se-aduna 
zi de zi, luna de luna
an de an, dar nu ajung niciunde
ma pierd zilnic prin ganduri marunte

istoria corpurilor noastre trece dincolo de noi
doar mintea treaza observa trecand peste temeri
ca trecem din corp in corp ca prin multe incaperi
ati fost si voi in mine, am fost si eu in voi

Istoria fiintelor noastre se-aduna zi de zi
iar calmul linistii apasatoare cand e confuz
rabufnesc dinlauntrul sufletului frenezii
pe care cu greu pot sa le refuz

cadavre peste cadavre, asta ni-i pamantul
uscate, dizolvate, batute ca frunzele vantul
ce corp frumos te poarta in suflet de mi-l vezi
creste prin copaci, coroanele lor verzi

cand capul infloreste precum magnolia
iar visul neindeplinit realitate devine
parasesti trecutul si viitorul, aceasta-i istoria
ce-ai simtit, ai renascut si crezi in sine
Invinge moartea cu viata si gusta victoria!

Se scurg lacrimi sarate, 
cristalizate in diamante
cu o floare nu se face primavara
Dar zambetul larg ti-l invioara

atingerea ei poate sterge din greseli
pacatele negre din adancuri le speli
Ochii incetinesc pargurgerea vremii
As vrea sa-ti simt la piept caldura inimii

Văz umed

În zorii dimineții,
M-oi trezit năuc în planul vieții.
Sunt captiv și merg între două culoare
pictate cu gri, doar sa am răbdare
O faptă bună dusă până la capăt
mai deschide din urmă incă un lacăt
Mi-am transformat moleculele in sticlă transparentă
Ca sa poți vedea prin mine, insă tot nu ești atentă…

Opti(c)mistic

Am cantat cobrei sa se linisteasca
Dansul ei ametitor incepu sa m-ameteasca
Isi desfacu pielea cu ochi ageri pe spate
Pielea ei de solzi imi inspira frica si moarte
venin letal in doza mica se afla in gura ei
e periculos sa afli ce gandeste, de vrei
graieste doar prin coltii ascutiti
ce te poti trezi oricand, cu ei in tine infipti
se simte in aer mistic si tensiune
hipnoza incepe prin gand, ma desprinde de ratiune
un cantec de flaut i-am oferit ofranda
in speranta ca-mi va cruta viata
de gat mi-e agatata o ghirlanda
facuta din mac, trandafiri si floarea soarelui
cobra-mi sopteste la ureche “suntem ai nimanui”
Insa cantecul curge prin urechi ca raurile pe munti
serpuind fiecare nota compunand in jur o energie
protectoare ce-ti ofera curaj pe toate sa le infrunti
sunetele acestea fine se imbina-n ganduri, ce orgie
cobra simte prin aer cand scoate limba de stii
cum sa-i canti majestatii te va confunda cu maestrii
magiei, vrajitorie se intampla in tamplele tale
din ghirlanda de pe gat au cazut una cate una petalele
cobra hopnoza ti-a intrat adanc in suflet si-ti cunoaste visele
pe un coridor colorat in viteza aluneci precum pe tobogan
posibil sa fi trimis un strop de venin, calul troian
insa increderea-i totul sau nimic, odata ce dansezi alaturi de cobra
echilibrul se-aseaza poti merge pe firul vietii, sunetul de flaut vibra
ce sa mai astepti ? inainteaza catre constiinta comuna a celor intelepti
doar un artist desavarsit poate controla sarpele spiritual
ametit dupa cateva pahare de ambrozie baute din Sfantul Graal
am amestecat in teorii, am pictat un tablou cu senimente
Dinlauntru sperat-am sa scot demonii, negrul cu albul e inegal
Doar vibratia cantecului ne domoleste, prin momente grele, lente

Sunt atatea…

pacat ca… sunt suflete pereche
ce s-au ratacit de datina veche
picaturi pline de rechini curg din strasina
ce-astepta sa cada vina pe cineva
Ranile nu dor,sunt crestate de sange
e rosu intens, prin vene ne curge
aievea se unesc intr-o bula protectiva
dar lumea lor este doar una fictiva
iluzii optice inconjoara inima
prin gesturi telepatice incep a mima
schita viitorului impreunat
nu duce departe, globul ne-a curmat
suferinta ce taie rasuflarea dintre cei
ce isi pun mainile degete peste degete
si poate vei regreta intr-o zi, de vrei
spicele de grau galbene cu varfuri negre de regrete
un gand adie usor si ma intreba “tu cum te mai simti?”
grilajul custii se rupe greu, nu am in gura destui dinti
sa musc din suspiciune prin lumi straine
nu mi-as dori sa primesti ce ti se cuvine
printre aceste cuvinte stiu ca respiri
viata ofranda oferita alaturi de spice, trandafiri
rosii se ofilesc si mi-e dor
de un zambet firav, putin ras, un pic de umor
alaturi de cea care-ti alinta mereu
parul balai, chiar si cand iti e greu
Indeparteaza chinul ce in strafunduri prinde radacina
Iti creste coroana cea verde si trece in sus de tulpina
esti mai mult decat o printesa, esti o regina
insa din zbor iti pot zari acul ascutit de albina

Drum Croit

Merg pe scari rulante,
toate colorate, fiecare treapta
la finalul lor nu stiu ce m-asteapta
vad marcaje pe drum, semne marcante

am trecut de primul nivel, coroana imparatiei padurii
oare peste cate etape voi ajunge la El? se rup aschiile scandurii
ce nu sar niciodata departe de pom,
sunt curios ce-ar fi gandit despre asta primul om!

Frunzisul inverzit se vede din ce in ce mai mic, urcam
Dealurile in departare, dar si mai in zare muntii ii vedeam
Coloanele infinitului pe orizontal, ridurile acestui glob pamantesc
cu raurile lacrimilor lui, ce se scurg sa invie tot ce-i omenesc

Cu cat ajunsem mai sus incep si realizez cat de mica-i lumea si firava
nu cu mult timp in urma eram jos, printre elementele ei, si ma speria
sentimentul ca fiinta mea e minuscula, ma simteam pierdut si ruginit ca o epava
insa incetul cu incetul ochiul global rotund imi arata ce din cer usor venea

m-am trezit printre nori deodata, iar pamantul parca disparuse fara urma
Aerul rece intrandu-mi in vene-mi facea inima curata, toate acestea calculate
imi oferi cugetul necesar, corpul forma mi-o uitai, gandul din cap mi-l scoate
la plimbare, am gasit fluturi in stomac ce-mi ieseau prin scrisul ce-l consuma

printre nori totul e mai usor, simt picurii ploii cum in juru-mi se formeaza
temperatura ridicata-mi ridica moralul, vad in fata ochilor creatia divina
formele octagonice simetrice si perfecte ale primilor fulgi de zapada ce leviteaza
incep simturile sa-mi abdice, diferite aspecte si perspective curg prin retina

scarile demult s-au terminat, nici nu am constientizat
intre timp si timpuri am aterizat, dupa un zbor lung si indepartat
inca-i simt rezultul prin corp, incep simturile sa-si revina
Merg precum trenul inainte, cu zgomotul sau ruginit si subtire de sina

Citind printre randuri

M-a acoperit tristetea,
Vocea ei ma ametea,
O aud in gand adesea,
Nu stia niciodata ce-si dorea,
Durerea, m-a surprins o energie cuprinzatoare,
Sunt cuprins de soare,
Raze calduroase ce palpaie intre gene
Emanand suflu din inima in vene,
Viata comunica cu noi prin semne,
Urmele mele lasate-n spate
Sunt cicatrici infiripate-n drum
Norul din apa se transforma-n abur si fum,
Foc de tabArA tAbarA pe mine,
Intrand adanc in sine
Cuvintele in continuare se lasa pe jos in jur,
Uscate precum frunzele toamnei si fara contur,
Incantate si incantate, 
cantarite in grade absolut toate,
Incantatoare
Incarcate cu rime din sufletul gol,
Simt cum mor,
Pierdut, ratacind in momentele de amor,
Vrabii ciripind in jurul capului, imi canta toate
Din amintiri demult asteptate,
As bea un strop de apa rece de izvor,
Insa raurile au secat,
Iar marea cu valurile ei m-a uitat,
Le voi uita si eu la randu-mi,
Nu are rost sa calc pe crengi si franturi
Cred ca am scris destul in aceste randuri
Prea vie si colorata,
Desi pare natura moarta

oameni, numere

mii de oameni trec pe langa tine, 
umbre, negrul trage din spate, te tine
mii de oameni cu fete triste, 
ochii sperand ca sufletul sa le reziste, 
mii de suflete se scurg pe drum
ce mai conteaza daca au ramas in strada
de ieri,alaltaieri, maine sau acum
mii de oameni incep sa cada
in abisul intunecat al desertaciunii
asta-i apocalipsa, spun unii
nu i-am numarat, insa i-am simtit, sunt mii
mii de oameni vorbesc singuri in gand
avand privirea in prapastie
oamenii sperand ca oamenii
de tine, din mine, de langa, 
tine-ma, te tin, privire pustie
mii de oameni simt cum m-alunga
cararea e lunga
si sigur nimeni nu ma confunda
privirea e crunta
viata marunta
ochii-i infrunta
dar inima-i franta

nu-mi gasesc perechea

am cautat toata dimineata prin sertare
am deschis amintiri vechi si goale
nu-mi dau seama ce fel de culoare
mi se potriveste, dar as vrea sa fie moale

e dezordine mare in toata incaperea
insa simteam cat de cat apropierea
venea spre mine o parte din ea
cealalta o tineam in mana, se putea?

Culmea, intamplator mi-am amintit
de ultima ipostaza in care-am zambit
lasand-o amestecata in alte haine
cand latram spre luna precum un caine

printre sute de lucruri s-a zarit
a iesit, nu s-a mai ascuns
moment oportun si ne-am privit
ne-am lasat dusi de valu-n in care-am patruns

era seara, tarziu, si ni s-au intersectat
dorintele, asadar m-a luat de mana si a zburat
Punandu-mi-le-n picioare pentru un drum
ce urmeaza sa fie lung, incepand de acum

Soseta, perechea perfecta, am gasit-o
aceesi senzatie la atingere, aceeasi culoare
Se potrivesc? arata la fel? asa se pare!
iar la final fericit am privit-o!

Merg seara de seara pe langa gara
pe langa lume murdara ce ma-infioara
simt cum sila ma-nconjoara 
dar nu pot lovi din fire 
deci ma cuprinde mila
pe aici nu rasare nici un gram de iubire
asa ceva nu se vinde si-s multi care fac gargara
cum ajuta ei sarmanii si totusi uite oamenii dorm p-afara
n-au casa, n-au masa, n-au scaun sau rochie de mireasa
inima le e scoasa iar mintea jegoasa pe ochi o orbire neagra au trasa
cui ii mai pasa? 
caut o raza sa-i vaza 
ca aceste fiinte nu mai viseaza
pentru noi ei nu mai conteaza,
nu se mai gandesc la viitorul ce urmeaza

o energie mare cuprinzatoare
ce rost are sa fii spiritual cand ei n-au mancare?
da-le hainele tale
sa ramai in picioarele goale
in lumea lor doare dar poate 
se imbraca cu ea de parca-r fi o mantie protectoare
ajutatoare, mangaietoare precum cantecele de vrabii incantatoare
precum povestea unei mame spuse la culcare
sau mangaiere de tata cu inima curata
ei se intreaba zilnic parintii lor cum arata?

noi ii stim de-o viata si ne certam in familie
cand ei ne-au crescut si invatat caligrafie
ne-au pus in fata prima coala de hartie
pe care am scris vise, desene ca viata sa ne stie
sa ne cunoasca gandurile sa ne creeze un viitor
in speranta ca vom duce omenirea la nivelul urmator
si eu sper la o schimbare ca daca nu ma omor
cu zile multe amare uitandu-ma cu frica pe vizor
suntem multi care trecem unul pe langa altul in acest coridor
al vietii desarte, vietii de noapte
lumina lunii de pe cer sa ne arate
mai putine cuvinte si mai multe fapte
hai noapte buna,sa ai vise curate

(merge de-o melodie)

Fluturi flori

merg demult pe drumuri si-aceste ziduri
imi zgarie pielea si-mi provoaca riduri
am randuri scrise pe file subtiri
amintiri cuprinse, de ganduri atinse
firimituri de iubiri pierdute printre daramaturi
doar vulturii de sus le pot privi
iar taurii calcand pe ele, le vor strivi
ce-or face lautarii, muzica fara versuri
ritmul desenat cu creta pe peretii ce vor muri
da-mi si mie o inima, doua, de-ale gurii
sa-mi inclesteze dintii din pricina caldurii
imi asum vina, alteta, iertare de mi-oi oferi
astept toata viata, pan’ la sfarsitu verii
ca’s un fluture indragostit si mult nu mai traiesc
dar stiu ca-n zborul meu tot ce pot face-i sa te iubesc
si-orice dorinte vei avea sa-ti indeplinesc
deseori ma pierd, ma zbat si gresesc,
zburd printre flori in campiile verzi asteptand
un semn sa-mi dai, oricum, oricand
de-oi bate vant din evantai, tu vezi,
intre noi milioane de ani lumina de-or fi sa fie
eu voi simti, iubirea din serai
bateai din gene priviri amoroase
o mie de batai din aripi, fluturele urmase
calea imniresmata cu parfumul de la singura floare
ce-l va hrani pentru urmatoarea-i viata, in curand moare…
de-oi avea ragaz sa-mi sufli-n aura
vei vedea cum mii de flori ma inconjoara
la auzul tau ceresc, voce angelica
evapora orice temere, orice frica
iar cand ma cuprind bratele tale fine si pline de tandrete
nu-mi pot abtine cronologia, ma umpli de tinerete
dar in lipsa acestora, ma las intins in voia sortii
incet, incet, teama a invins si m-apropii de ceasul mortii
Sentimentul sarutului tau curge ca un sirop
Gata, nu mai aud nimic, in urechi am cate un dop!

Sinceritate acuzata de crima
Se-aud cu ecou batai de inimi
Incep sa doara incet spinii
In lume se afla un dezastru pulmonar
Am acoperit mintea cu pereti de var
Multe ganduri slabe din crestet imi sar
Imi simt sufletul pe zi ce trece tot mai murdar
totul tine de respiratie si cum trag aer
invaluit in masele de oameni cazati in mister
mizerabil oras, miros jegos si plin de ceata
deseori ma intreb daca oamenii astia mai au viata
durerea peste suflete a putrezit si s-a asezat
nici nu incerca sa schimbi, ceasul nu mai are limbi
nimeni nu s-a mai trezit, glasul tau m-a speriat
ce luna rosie, curma fiorii
infloresc fructiferii, se dau la o parte norii
clantane dintii mi-e frig si am frisoane
raman in izolare pe vecie, aici avem si ecusoane
sunt un fir din toata panza de paianjen lunga si intinsa
mi-as dori un strop de libertate, caci mintea mi-este prinsa
vibratia noastra tine de starea sufleteasca, nu a mintii
tine-ma de mana, iar mi-e frig si-mi clantane dintii
parintii ne-au creat intr-o fapta plina de minune
iar noi stam acum si plangem de mila-n lume
suntem prapaditi ca zimtii de bomfaier ruginit
nu-mi taia craca de sub picioare, sa ma simt neimplinit
dorintele mi-au cazut odata cu stelele din cerul negru mat
erau vii si arzatoare, insa eu le-am mintit si inselat
ce poezie proasta, o incercare nelamurita de cuvantare
alte mizerii nasoale exprimate-n cuvinte murdare
nu-i decat o sinceritate acuzata de crima
ma retrag in intuneric pricopsit de respect si stima!

Negru si mat,sah

tezeste-te, nu le mai hrani egoul
altfel vei incepe sa vorbesti doar cu ecoul
in cavoul acesta nu putrezeste carnea 
dar simti in aer cum pluteste o mireasma
de mireasa malefica si rea
stropeste-o cu aghiasma
si tot nu se va opri curand
alunecand in intuneric te vei regasi instant
te va lovi din spate cineva cu un hidrant
ce grandios, te-ai lasat invins, ai cazut pe jos
flacarile lumanarilor din incapere s-au stins
incepe o durere ce-ti trece prin spinare
catre suflet, te macina pan-te doare
nu mai exista luna, nu mai exista soare
nici lumina nu mai vezi, doar bezna si frig
migalos, te tarasti pe cuburi de piatra inghetate
cucurigu, canta de undeva cocosi, ii auzi departe
umezeala beciului si linistea te-acopera precum o mantie
vezi amintiri in imagini,iluzii, 
fantome ale trecutului te bantuie
poate erai intr-o alta realitate in coma,in perfuzii
iar curba drumului simtit nu te lasa sa vezi lumina din capat
ai putea gandi intr-o parte,dar grilajul are lacat
iar cheile-s la caraus, nu trece nimeni de el
din egipt se trage, e un carabus fidel
lumii de apoi, portilor inchise, gratilor negre si ruginite
“vei ramane aici pentru eterninate”,graise in cuvinte
Strigate de frica urla de sub pamant
nu mai cred nici o raie, nici un vant ce adie
nu se mai simte duhoarea sau mana ce ti-o-ntinde
“Iti dau si sufletul, sau inima, spune-mi cui o pot vinde?”
O dorinta de scapare te cuprinde dinadins
Evadare, sau vei ramane in abis!
Te vei trezi in jurul tau cu parfum de trandafir din paradis
Jura-ti pe mormant ca treci printr-un vis

Ultima poezie

Nu vreau sa te sperii
Insa cred ca au inflorit merii
Pe merit devii ceea ce esti
In timp, iubire de traiesti
Cresti samburii de mici
Pan-ajung faguri falnici
Inconjurati de mierle ce canta
In cuiburi cu puii care se pregatesc sa simta
Fiecare clipa a viitorului zburand
Mai departe generatiile urmatoare ducand
Zborul lor magic il vezi imprejur
Formand in ceara si lemn dur
Creatia alaturi de vise,gustul mierii,
Mirosul florilor, nu vreau sa te sperii.
Drumul se sfarama in mii de particule
Ne-au ocolit pe parcurs mai toate minunile
Cine ne indruma? Cu putere sa speri
Sterg orice lacrima, las in suflet averi
Mierile au curs pe toata vitrina
In borcanele lor am ascuns a cui e vina
Vor ramane sigilate in eter
In eternitate, sper
La orizont apar primele semne-ale verii
Nu, nu vreau sa te sperii!
Incepand de astazi nu-mi mai pasa
Am o masca peste fata, trasa…

Dansul Ploii

Ador carnea-s carnivor,Noaptea is un pradator
Cu lumina lunii ma cobor 
printre perdele, printre muritori
si sunt sigur ca oasele tale de zeita
imi vor transforma oglinzile-n imagini
ma voi imbata din gura ta, beat crita
trecand ceea ce simt intr-un infinit de pagini
curg ca vinul prin venele tale
n-are vreunul dintre noi nici o vina
numai gandul ca-ti simt pielea cu finete de petale
ma bate, si simt durere, vad in ochii tai lumina, 
stele, cerul mi s-a aratat intr-o singura privire
e un spatiu contopit in plina iubire
culorile pufoase si vii ne patrund in suflet
ne-am lipit unul de altul intr-un perfect
stai, de ce esti trista?
curge-o lacrima sarata de artista
se lungeste de pe obraz spre gat si san
forma ei m-atrage si o voi urma curand
cu buzele sarutand tot ce-a lasat in urma
iar pasiunea sarutului suferinta ei o curma
a trecut printre decedati si a vazut moarte
insa au trecut acum, au trecut toate
fire rece, fire calda, suflet umed
ce-mi place cand vrea sa vada, orice sunet
orice aspect. ne bat umbre-n intelect
spiritele ne-au parasit, au iesit incet,in sus zburand
si danseaza intre ele precum cobrele,sau vara randunelele, 
ne atragem arzator si facem amor numai in gand,
apa rece, inghetata intr-un cub.
sanii tai cu sfarc rotund
forma lor de pere zemoase
musc cu pofta ca mi-i sete
penele din perne scoase
ies dorintele sa se-mbete
printre degete te strang 
apoi usor in sus la gat ajung
si te strang.privesc adanc
parul moale se-ncreteste
mana mea-l mangaie
pielea de gaina mi-este
zgomote si zgarie
lovituri, placere
corpul tau o cere

Suntem singuri

Eu cu tine completam un intreg
Dar eu pe un alt drum merg
Caprioarele traiesc in paduri de fag
Iar drumul ce ne asteapta in fata e vag

cerbii cu coarnele lor falnice
miros floarea de lotus, din ea curge mir
apare ca obstacol pe poteca un satyr
dorinta sa fiind de-a ne scoate din matrice

se repeta multe momente 
deja-vu, semne ale vietii absente
Primesc complimente de la flori de camp
ma schimb de parca as fi un an cu anotimpuri

simt mirosul copilariei, trece prin fata narilor infundate
bate vantul deasupra viei, strugurii sunt stricati, aproape
si ce-am inteles pana acum? cuvintele sunt ceva aparte
Din viata cine reuseste, are noroc sa scape

Copiii soarelui

Au sarit scantei din soare, de sus
Si-astfel s-au compus
Privirile oamenilor, tresar
M-a rapus un sunet singur de sitar

S-au risipit semenii nostri ca-n insectar
Nu mai seamana nimeni cu feericul astral
Siluetele suple se distrug de fractal
Simt undele ce ma strapung dintr-un sonar

Balenele ucigase ce din apa sar saliveaza 
Insectele bazaie cu serpii din sertar
Nimeni nu mai seamana, nu te salveaza
Am semanat cateva rasaduri, cresc in solar

Nici soarele nu ne mai acompaniaza
Mansardele sunt calde, in crestet serotonina
Apele respira in sacrul zeilor, luna sus in plina amiaza
O rasa superioara, sacral! Satana e de vina!

In surdina se scurg suflete stricate
Sparge smaltul zmeilor din antichitate
Asimilam speranta cu stricaciunea
Stai linistit! Semnat: Lumea din sanctuar

Pot fi ce ajunge

Sunt invizibil și în viață
Stau cu capul lipit de faianță
Și contemplu, în jurul meu nu văd nimic
Sunt singur în templu, negru, într-o încăpere mare
Ce mă face să mă simt mic
Un cal sălbatic apare, alergând liber pe câmpia verde
Îmi fac curaj și plec în călătorie, călare, calul mă crede
Sunt îmbracat tot în verde, maro, negru, am camuflaj
Nu se vede pe drum decât calul alergând
Eu călătoresc cu aerul, visând,
Nimeni nu mă vede, lumea e goală și pustie
Am o carapace grea în spate din care cu greu ies
E invizibilă și ea, ma protejează de gălăgie
Am mers ani întregi, uneori cu jumătăti de masură.
Iar visez.
Alerg neîncetat după lumina lunii, pe drumul înstelat
Mi-am croșetat un țel, o haină cu groasă cusatură
Nu mai călătoresc pe cal, am ajuns… sunt cățel
Orice copac privirea mi-o fură, orice fluierat, orice jucărie
Timpu-i de umplutură. Am trecut, viitor și prezent, 
dar am trecut și am ajuns câine de preerie
Tot invizibil, voi ramane în acest corp, permanent
M-am hotărât, sau poate melc? 
În sfârșit, de pe cal descalec
Ori aș putea deveni fluture, ori un vultur
Aripile-n zbor privirea rece, ageră, să mi-o scutur
Nu știu, înca nu-i nimic sigur
Poate voi ajunge iarăși singur
Și invizibil, în lumea mea goală
Aș vrea să scriu poezii, dă-mi te rog un creion și-o coală!
Dar coala-i la fel de invizibilă ca și lumea, ca și mine
Mai bine ține-o tu, nu am chef de crime
Mă întorc înapoi în templu, faianța era rece
Îmi facea bine la cap, simțeam cum boala singurătății trece
Tu uită-te pe dealuri și munți pan’ ce vei vedea un cal
Vei ști că trecui p-acolo, dar pentru mine-i prea brutal
Prefer să stau invizibil și în viață , să privesc in gol
Eram beat de melancolie, acum am ajuns matol

Visinile’s acre

Padurea verde-ti ramane-n minte
Cum nu se pot trezi sentimente adormite
Seara, regina noptii se desface
Impreuna cu luna poftele-si satisface
Beau din ast pahar rosu, dulce-acrisor
Sezand cu linistea in pridvor
Cantecul noptii se-aude prin greieri
As face orice sa uit ziua de ieri
Timpul, iluzia vietii muritoare
Taci acum. Priveste catre luna
Priveste catre soare.
Asteapta urmatoarea mutare 
Noapte buna!

Fara rost

Am fost mintit, inselat, uitat
Si iar inselat, si uitat, si mintit
Inima, cutitul a primit in dar
Nu stia de taisul sau atat de ascutit
Am deschis ochii fara sa vreau
Si m-am trezit in costiug
Era intuneric, se vedea clar
Culorile, frumosul, florile, visele mureau
As fi preferat sa ard pe rug

S-a varsat sangele pe jos
Si mi-a patat sufletul pentru eternitate
Sufletul meu cazut, mancat, de sobolani ros

In auzul urechii adie si bazaie un alint
Trairile, sentimentele, s-au rupt toate, 
De ce sa ma mint?

Rage cerul

Cu vocea sa groasa, ne cearta si ne ploua
Cu picuri grei, de reverie, nu ca cei de roua
Ajung din departare, vin sa ne aduca
Intelepciune-n spirit si energie de lunca

O stare de nostalgie curge din ceruri deasupra
Nu ne mai poate feri nici frica, nici umbra
Rage cerul, rage, din toata gura striga
Ne cearta totdeauna cu putere apriga

Ce am facut noi, oamenii, de tipa?
Pica pedeapsa ploii, pentru a noastra risipa?
Poate o vrea sa apreciem apa in toata splendoarea ei
Si astfel Dumnezeu i-a zis Cerului: “Du-te si sperie-i!”

Imi amintesc de viata, de iubiri neindeplinite
De oameni neglijati, raniti si speriati
Pe cine am tradat, lucruri neduse la capat
Am picat in pacat si-mi doresc liniste

Ma cearta cerul, ma cearta
Prin ploaia sa glorioasa
Natura este arta
Cu apa ei frumoasa

Simt

Astazi sunt nul,
Eul meu sta la distanta,
Creierul se simte mahmur,
Din mine curge o substanta…

Este durerea si dorul,
Rasul si umorul;
E raul, e credinta
Binele si suferinta…

Arunca-te!Nu-ti fie frica…
Cat e ea de mare, lumea este mica

Zona lombo-sacrala

Am craniul si cutitul din argint
Dinlauntru rasare lumina, straluceste
Situatia neasteptata ma depaseste
Vesminte noi pentru femei, e un alint

Surpinde-ti fata cand nu te astepti
Intre oglinzi, intre vieti, intre pereti
Momentul critic in care nimeni nu te vede
Nici macar tu, clipa unica de sinceritate
Cucuvele canta-n glasul raspicat la geam si lemnul arde
Spune adevarul, esti cu necuratu’? Poate da, poate nu…

E ora 3:00 si luna-i asemeni unui bumerang 
Zboara printre stele pe un cer senin ca apa limpede
Cine-o fi aruncat-o? nu cred ca o mai ajung
Deodata vezi cum se-ntoarce si nu-ti vine a crede

De-un galben cules din campul de grau
Te duce mintea in crang, printre spice
Ti-e sete si curgi ca un rau
Iar apa de munte e rece

Doamne Fereste! Ce apucaturi!
De umezeala ploii incepi sa te scuturi
Timpul trece precum omizile devin fluturi
Asculta multe urechi, dar si mai multe guri!

Destin De Stins

au scos demult din mine sufletul, 
tot ce a rămas e vuietul 
aripilor desfăcute de corali, 
ce zboară-n formă de păsări, de pelicani,
Plantele se dezlănţuie, cresc virtutea în frunză
din ochi prin gând şi inima te păntrunză
degetele mi se târşâie, gândesc singure
şi-şi fac singure rostul în viaţă, drumul urmat
precum o floare înfloreşte din mugure
si apa ingheată, iar gabaritul devine mai lat
când se topeşte lichidu-i mai mult, oare
dacă s-o topi şi-o îngheţa în continuare
de câteva ori, apa se va umple de flori?
ai smarald în privire, foloseşte-o cu încredere
afară-i cald şi sufletul asemeni ar trebui să fie
dar anii trec cu greu, iar greul nu-i la fel mereu
ia-o pe cărarea stelelor, e doar o alegere
Ştie universul calea, ştie
Curge o lacrimă pe obrazul stâng,
Nu întreba de ce, că nu plâng
îi ruga goliciunii singuratice care-a rămas în urmă
după ce sufletul a fost scos, înauntru-i numa’ brumă
oi rămas doar eu cu mine şi cu ele
caracterele societaţii, învaţate-n instituţii, în sisteme
ca o dungă ondulată-am ocolit dintotdeauna sârma ghimpată
Şi-am lăsat în spate o urmă fermecată, ce-n pământ s-a înfipt
Furnicile-au simţit, furnicile fugărite de valuri, inundaţii
Am călcat pe muşuroaie din dorinţa de-a aduce ploaie
şi-am gâdilat pământul, l-am gâdilat, cu raţii
ne hrăneşte regina din stup ce simte vibraţii
din aripi ne-aruncă miere pe gură să tacem, ca vietăţi 
cu straduinţă încercăm să devenim şi noi regine, regi
încurcă drumurile-n viaţă şi obisnuieşt-te să alegi
că izvorul curge-n râu, iar râurile-n mare, marea-i apă ce nu ingheaţă
regina apelor, regina noastră, marea-i apa ce ţine pământul în viaţă
ceea ce oamenii nu găsesc, zici că au cimitir în loc de corp, adică noi
vampirii ne-au înconjurat spiritele, suntem ademeniţi de miros
rostul traiului se-aude cântat de vocea ce adie lin din lumea de apoi
am prins viaţă din pământ, ne-am deplasat separat , acum mergem desculţi pe jos

Basorelief

Viermii se misca dupa gustul de mucegai
Sacalii cand simt ca esti slab sar la gat in grup
Nici caii nu te mai privesc cu privirea lor blanda, stai
Vad urma unei labe de urs, probabil urmareste de miere vreun stup

Imi astup pasii lasati in spate prin namol
Precaut sterg si lacrimile de pe obrazul unui peste
Doar lasii iti lasa in suflet o absenta, un gol
Cand plapuma alba se-asterne, stii cine te doreste

Vin nametii de lumina, ochii sa ti-i inchida de stralucire
Vipere cu corn alunga bondarii precum sperietoarea de ciori
Folosind aceleasi sunete ucigatoare ce hipnotizeaza in gandire
Ascult in gradina si cantecul firav, adulmec corzile de viori

Boala.Boala se raspandeste prin aer, doar respira
Oamenii si-au varsat pe jos caracterele, nu mai gandira
Cateva coloane vertebrale sustin mausoleu pentru eroi
In timp ce gurile de aer transmit boli peste noi

As vrea sa-ti spun mai multe dar simt in gat coltii veninosi de sarpe
Viscolul, ploaia, norii, furtunile se-apropie, mai au putin si sunt aproape
Ne vindeca de boala, ne vindeca de toate,
Asteapta-le, vin si sunt aproape, sunt visele curate.

Dar corbii negrii zboara-ncet in aer, ignorand restul lumii
Simti intunericul cum se scurge din norii damei de pica?
Din adancul oceanelor se ridica straie vestede, uitatele vremuri
Cutremurul pamantului te face sa tremuri

Gurile nu mai respira aer, ne sopteste o furnica, nu se mai imbolnavesc 
Stau ca proastele cu mure-n guri de urs, si privesc
Sa ai gura aurita, minerita, folosita printre melci si prea grabita
In cuvinte sa te-mpiedici, sa ti-o coasa cu un fier incins de plita

Raman corbii, ne tot omoara,
ne-nconjoara,
teama, frica, negura noptii
vin in vizita toti hotii

În fracțiune de secundă

Nu aș mai dormi nopți, n-aș mai dormi zile
până să-ți surprind atingerea, prin piele
pupila mea te mângâie, fără să te vadă
privirea mi-i oarbă, pregătită să cadă
ceața apare printre ale soarelui raze
mă păcălește cu gândul că-i primăvară
cred că am să dau drumul la gaze
și-mi voi aprinde încet o țigară…

stai în umbră, pisica neagră
mi-amețești gandirea întreagă
tu te-ntrebi, cine te-ntreabă
tânără și frumușică, 
dar vei ajunge oricum o babă

să-ți stea norii aproape,
vântul nopții să-ți vâjâie-n ploape,
lumina lunii afar’ te scoate
ca o bufniță privind în spate

zboruri reci urmează-n cale
nu mai dorm zile, nu mai dorm nopți
morții din mormânt să scoale

azi ești ca un fulg de nea
ce coboară din rai, pe geam, în casă
să ne dea vestea
demult ne speriam, acum visarea e scoasă

s-a plimbat în lung și-n lat
a privit, s-a minunat
un pârau lăsă in urma
ca să bea și a me turmă

ți-aș suge sângele pan’ mi s-ar usca buzele
de-aș avea colți, Viitorul ți l-aș citi în cărți

Gaze-n loc de aer trag
țigara asta nu se scrumă
îmi voi aminti de dincolo, vag
de-a munților creste, de-a mării spumă…
a iernii brumă, sensul vieții-i spus în glumă

––

În mijlocul orașului, în plină suburbie,
Mi-am găsit liniștea și voi face o poezie,
Cu inima curată, cu ochii-nlăcrimați
adulmec lumea toată și copacii ei uitați,
Natura nu e moartă,hai să hașurăm peste idei
milioanele de gânduri, cu toți adepții ei,
Ne contopim într-unul, adunând tot ce visăm,
Să ocrotim nebunul, cu regele tot stăm,
Se sparg toate imaginile, mii de cioburi în oglindă,
Eu îmi atârn spânzurătoarea sus, agațată de-o grindă,
Ploi furtunoase ne întâmpina în cale
Tu ești oare, frumoasa inimii mele ce-apare-n vis pașind agale?
Tu ești oare, cea care-mi va liniști sufletul și-mi va aduce pacea?
Nu pot face nimic, pot doar aștepta!
Suflu-n vânt și vuiet,
demult te tot aștept,
Sa-mi urmezi pașii peste tot prin lume pana ma vei găsi,
Îți văd umbra cu coada ochiului, sper că mă vei urmări,
Frunzele toate dansează dansul inimii indrăgostite,
am marturisit atâtea de am rămas fără cuvinte,
îmi doresc ca intr-o zi să-ți simt vocea spunând: “Tu, esti al meu, iubite!”
“Așează-ți urechea pe sânul meu moale și simte inima cum bate
Vei auzi toate cele dorite de gandurile tale, simte gustul fierbinte”

Un scurt…vers ce scutura

As inspira mireasma pielii tale
de la degetul mic pana spre gat si urechi
Legat de pat langa perna unde-am innoptat
Mi-as plimba mana prin parul tau moale
Ochii privindu-se si formand perechi
mai bine mi-ai citi mintile inainte sa mi le iei
sa-mi simti rasuflarea-n spatele urechilor
nu mai pot vedea nimic altceva, decat formele ei
incerc sa-mi dau seama de simturi, ce vor
ne indeplinim dorinte, dar inainte sa mor as vrea
sa-ti simt pielea fina, coama haina, inima virgina,
privirea, brr.. fiori si piele de gaina,
parul se ridica, dragoste cu frica
sufletul rece, egoul petrece,
sado-maso meschina, domina-ma, felina
si-as vrea.
sa-mi intri-n minte cu atingerea ta malefica
sa-mi simti partea cea rea.

Sobru

Imi curge prin vene gustul vinului rosu de pe buzele tale zemoase
ma intind spre tine intr-un freamat, frecand coaste de coaste
formeaza cutremure, tremuri, 
ma inec in mare cantand la ele pe diferite tonuri
Peste a mea fiinta te-asezi, te intinzi
Sunt al tau, ma cumperi, dar nu te vinzi
atmosfera frige, mi-e teama de cine-o atinge, dar in acelasi timp
parul tau viu ma inconjoara in toata spledoarea sa, incepe…te simt
particulele se electrizeaza, privirea ta percepe, ma infioara
cu o atingere usoara-mi soptesti prin vise ce urmeaza
privire rece, privire oarba
gustul fierbinte, buza incepe sa soarba
mireasma florilor campiei
scursa din zambetul ei
musc de piersici, sanii perfecti
degete-s multe, simte-le
Doare, dar bratele mele te vor cuprinde
precum o pantera la vanatoare privesti, ce mai astepti?
pastrand limite cand focul inimii arde
pandesti momentul in care prada-i vulnerabila
sensibila, puternica, instabilitate, fie-ti mila
de ce va urma, vor ramane cicatrici din piele
pana-n suflet, aici cream din dragoste nuvele
povesti transmise-n intregul univers
atingerea noastra o simte si-un fulger in departare,
o gargarita ce-n roua diminetii racoroase se pregateste sa zboare
atingerea noastra-i un fior ce-n veci nu va fi sters
serpuieste-ti pielea moale si fina, de gaina, prin patima 
o mangaiere se plimba-n nestire, o simti inzecita, o simti in tine
taci si asculta sinceritatea nespusa, nu ma pot abtine, arde-ma
focul inimii s-a extins pana-n varf, am o banuiala. o zana.
O zana indracita, goala, expusa. Ia-ma de mana.
femeie perfecta
dar incomplecta

Un pic de erou

Puțină mâncare de pește
Ai grijă, ăsta dă tare și lovește!
Tu nu cauți gloanțe, cauți amortizoare
Cauți cai sălbatici care nu te primesc călare
Ce oi fi visat azi-noapte? a fost albă, nu-mi amintesc
Închide ochii și încearcă, de piele oarbă nu mă feresc
De câteva decenii m-aleargă o tanti, în mănă cu o coasă
Nu ma feresc! Ești rudă cu ea? Ce ai pe tine? E piele întoarsă?
Odată plecat, nu te mai poți întoarce
Mii de cuvinte
Ține-le minte
Se vede-n privire când mă uit pe fețele lor
Trăiesc în alte lumi, realitatea-i un matador
Vine păstorul, oile i-s plecate
Au emigrat în zbor, pe timp de noapte
Prin sânge de muritori, ceru-i aproape, roșu
Ocrotește-mă, pescărușule, de viitor
E dimineață. Răsună peste munți cu ecou cocoșul.

Ne ferim 

Teii nu miros la fel fără tine in preajmă
M-ai îndepărtat de a lor mireasmă
După ploaie, călcăm pe melci şi melcii mor
Călcăm pe melci fără să ne gandim la inima lor
Pe lumea aceasta mă simt asemeni unui impostor
În urma noastră rămân inimi strivite
ce nici vântul, nici ploaia nu le simt deosebite
Sunt veştede cadavrele melcilor
Călcăm pe melci, pe timpul lor
Grăbindu-ne să ajungem în locuri deja ştiute
printre inimi de gheaţă, reci şi necunoscute
Călcăm, cu capul înainte călcăm morminte,
Ne grăbim, lăsând în spate cuvinte, apoi stăm
Asta înseamna viaţa? din pacate am suflet de muritor
Călcăm pe melci şi nu ne gândim la inima lor
Călcăm pe melcii care ies după ploaie
crezând că lumea inconjurătoare-i un izvor
Ce ţi-e şi cu viaţa asta, umblăm 
de colo-colo implorând s-ajungem într-un loc mai bun
ş-apoi stăm. Dar ce mai stăăăm…!
Căutăm un loc ferit, unde întuneric nu-i, iar peisaju-i feeric
Eu ce cred că am cunoscut, spun-
Călcăm pe melci, şi-i omorâm
Deşi le-am frânt inimile, melcii merg in continuare
Se târăsc spre nicăieri cu timpul în reluare

Muți pești, mulți 

Când nu vrei să lași lacrimile să curgă, ține ochii închiși
Nu-ți lăsa nici privirea să cadă-n cufărul celor invinși,
Stau întins ca marea pe uscat
Cu gandul plecat,
Doar peștii-mi înteleg durerea din umbră
Când meditează în subacvatic, sub lumină
Folosesc unelte grele pentru scoaterea la iveală
a sufletelor oglindite-n forme de ceară,
Iar câteva valuri s-au contopit pe lângă viață
Oferindu-ne singura urmă de speranță

Ața și ac 

Hainele sunt doar cusături, priviți,
Cum ne umplem tot timpul cu ele, de parc-am fi raniți
Când părem adormiți, din zece culori, 
doua dintre ele sunt flori
Adulmecă-le mirosul proaspăt de cascadă,
Viața e un vis, asta-i cea mai clară dovadă
De vezi fulgi albi fluturând din aripi vara 
Copacii se strâng la povești, de cu seara
în codrii privești liniștit cum păsările cantă,
frunzelor ce ne oferă aer, viață, le alintă
trăiește, omule, și fă bine-n ce te inconjoară
doar te-ai născut acilea, mai curând sau mai odinioară
E lumea ta, a noastră, a naturii ce ne-ngrijește
Curață privirea, sufletul, graiul, 
ascultă-ți vocea și vorbește-i
de vrei sa vezi pe viitor raiul.
Ai straie veștede pe tine, se vede
fara cusături divine, fă baie-n apa limpede
Repede! Că-i apa rece de izvor, curată
din inima munților venită, o stare minunată.
Arată-mi ce-ai pe suflet cu carțile pe alte mese
Și-n prisma gandirii, un ac fara ața simți cum te descoase
E scoasă și marea de pe pamant, dusă-n alte planete, o caut
Singura apă curată și purâ, cu darul iubirii, 
aceea fiind cea din care tu ai băut.
Transmite-le și altora prin puterea privirii..
Aici brazii se frâng, nu se doboară
Deasupra lor lumina cerului vezi cum se coboară

Temerile singuratatii

Mi-a trecut azi prin suflet o usoara teama,
Ca voi ajunge batran si nu va mai sti nimeni cum ma cheama
In zilele noastre, batran fiind, te lasa fara haine,
Sa n-ai trai frumos, linistit, si nici bani de-o paine,
Unde’s vechile oaste?Unde-i pohta ce-am pohtit?
Batranete. Moartea in singuratate o cara alaturi de ei,
Dupa ce muncira o viata precum viteii, sacrificati ca si mieii,
Toti! Toti i-am uitat, am uitat sa-i respectam!
am uitat cine sunt, cine suntem si am uitat sa ne uitam
In viitor vom ajunge la fel ca ei,
Vom fi singuri pe lume, niste batranei,
Iar asta nu se poate vedea decat in privirea lor goala si trista,
trecuta prin greul si calvarul din perioada comunista.
Asteptand sa prinda aripi ridicandu-se spre nori
Batranii sunt ai nostri, copii trecuti si visatori
Adevaru e ca nimanui nu-i pasa,
Batranu’ s-ar bucura si daca-i tii o plasa,
Si daca-i urezi un “Buna ziua”, 
Ar aprecia mai mult decat oricine,
Gandeste-te la asta, gandeste-te bine…

Tatuaj

Firav, un peşte pe uscat
O sirenă cantă-n larg
Jokerul insuşi s-a demascat
iar cantecul ei se aude vag
Momentul importalizat in suflet
Este unic deoarece nu vreau să-l repet
Din creştet ţi-a rămas înscris pe mînă
Tu şi sentimentul, sunteţi în cunună
În spuma mării cu aer de munte
Viitoru-i vizibil prin timp, trece prin frunte
Cum spuneam, doar inima e în stare
să-l privească, să-l asculte
Lasă-l lipit de piele, inţepătura-i nu doare…
Trag aer în piept, aer curat
Pentru toţi cei care încă cred că pămîntul este plat.
Repet, un peşte pe uscat.
Viaţa…cum te duce şi te-ntoarce,
elemente din tine stoarce,
În acest spaţiu uitat
toţi nebunii ne-am adunat
Cred ca am alunecat
in păcat.impăcat

Retras in cochilie

Afara-i o zi in care-ti vine sa dormi convertit in nepasare
Toata lumea se revarsa, sufletul respira greu, aproape moare
Stai sub plapuma-nvelit in propriile ganduri
Doar tu si cu ele, pe lume sunteti singuri
Si atunci de ce te mai oferi, daca n-ai nimic de oferit?
Intelegi metafora? Iti ofera noua minute de gandit

Ce nu e ploaia, de fapt…

Infinit de priviri, toate triste,
Intrebandu-se cum ar putea sa coexiste,
Principii si moravuri se-nvart imprejur
Doborand cu ura prin lovituri la femur
Din os in os iti taie respiratia acest viu grai
Dureros, tragi de timp, contemporan
Contempland la viitor, la ce e viu, pamant si alai
Culori de vitralii se topesc pe ochi intr-un amalgam
Vin si pleaca, aduc si se duc,
Prin oameni trecand, ajung si-i conduc…
Trag cu dusmanie sforile se rup oseminte
O, se minte!?imi curg florile

Nu mai exista suflete bune

Stai linistit,
Tot ce am spus, 
prefa-te ca n-ai auzit,
Cauta-n drum o felicitare
Cauta, om bun, in departare
Omu cand ajunge jos, tot o ia in sus
Ramas bun!

Cand nu stii ce sa spui…

Cineva a scris o poezie pe pereti,
Avea aroma de brad si gust de creveti.
Altcineva a sters-o de tot, urland din rasputeri
Presupunand ca murdareste ziua de ieri.
Ce cauta acea poezie scrisa?
Sa fie o minciuna ori o amintire promisa?
Pacat ca acum nu mai are nici un cuvant
S-au scurs toate-n zid, s-au risipit in vant
In viitor nu voi mai scrie pe pereti
Din orice greseala o lectie inveti

Ce te-nvart

Să-ţi găseşti o jumătate,
Asta nu poţi… decat cand esti pe punctul cel de moarte,
Dar dacă tu ai un punct, iar jumătatea are-un punct,
asta face două puncte, ce nu formează un intreg!
Asadar, spune Tu, Doamne, mie, ce să mai aleg?
Două puncte de vedere diferite,
Unul către altul, sprijinite
Şi totuşi rotunde, 
nu contează de mi-s groase, mari sau scunde
Şi totuşi, rotunde.

Se invarte roata,
După cum vrea soarta,
Ne jucăm ziua şi noaptea
de-a baba
oarba

Cine-ţi ţese plapuma
care te-nveleşte-n geru’ nopţii,
muma padurii ori ursitoarele sorţii ?
Cine-ţi plange morţii?
Poate sacrificarea blanii oiţei 
Adunăta-n pat ca fanul căpiţei
Ursi-te-ar urşii-n iarnă,
prinde-te-ar albinele in goană!
de te place-un vant de vară
Faca-s-ar primavară
Să-nfloreasca florile
Mări-ti-s-ar pupilele
Şi atunci să-ţi vezi puterile…

Arunca Spaima

“Toate culorile vin din lumina alba…
e o linie fina intre .. straturi”
Apare intre fiori precum o jalba,
Vad maturi intre flori, urmate de viituri,
Vad in viitor ce arde si se stinge, aud inamicii
Flacara vietii mele este dorinta de-a muri
Codul 9 inseamna lupta interioara intensa, capricii
tot sensul capatat in acest razboi
se-aude prin multe perspective, cuvinte din guri
Doi ochi sa ai si-i indeajuns, un soare sa privesti
Ma-nvart cu tine, draga-n gaura aista neagra 
din centrul universului, cine l-a creat, ghicesti?
Tine-ti mintea intreaga!
O spirala de nouar striga-n cosmos
cu un zumzet de bondar
Ce frumos!

o groaza de vise

mi-acopar ochii de lumina, putin
astept momentul pamantului, de asfintit
“mi-as dori sa ajung, dar nu stiu sa mai vin,
se rostogoleste planeta in infinit”

sufletele ni le goleste, emana 
natura sunete si imbratisari de mama
priveste prin frunzele copacilor,
cu flori
frumos mirositoare,
mireasma de ceai de sunatoare,
natura este vie, nemuritoare…

a plecat, departe.
vin stelele cu mantia lor de noapte
se-aud greierii cantand incetisor
copiii mici viseaza-n zbor, cuminti pe nor

visele lor ajung departe, 
viziuni din viitor si regrete, fapte
ale constiintei umane,
ei nu aud claxoane.

cat ai zice peste

As vrea ca dintre noi sa dispara tot,
sa dispara tot raul din lume
avem un loc rezervat in spatiu
universul ne asteapta, sa ne indrume
pe carare, intinsi printre firele ierbii
uitati-va, cum din viata incepem a sorbi
in stanga orizontul te vede din zare
alunga-ti asteptarile din momentul neant
dreptul picior ne-o ia inainte
cu capul, cu viclenii, printre degete
intru cuvinte in gat stabilite, aer sufocant
respira prima raza de lumina ce palpaie 
printre firele genelor, se vede cristalina
precum vantul ce vajaie-ntre crengile de copaci uscati
o bulina vezi in soare dupa mult privit statornic
o lumina neagra, o bulina miscatoare intr-un cerc feeric
prin prizma ochilor, datorita formei lor rotunde, 
totul devine sferic
urechile incep sa ti se-nfunde
cand sub apa asculti ce vor undele sa graiasca
pestii nu pierd timpul, nu comunica, vor doar sa traiasca

Pe undele apei

Inima-i precum o floare de lotus
Silabiseste lent versul compus
Cu fiecare-i petala rupta-n uimire

Ma iubeste?nu ma iubeste..nu astepta dezamagire
Creste dragostea inlauntru-i
Cand poezii in rime-i compui

Pe-un fir de ata-n sus,spre cer te sui
In timp ce lumea de jos o descompui
Rostu-i rostit in cuvinte lipite de limba
Gura nu tace, perceptia ti-o schimba

Infloreste-un mugur al florii de lotus
Ce pluteste deasupra
Acum poti intra.

Rugaminte

Fiecare om are o carte scrisa dinainte sa se nasca
casca ochii bine si gandeste-te, in a ta ce scrie ?
Aminteste-ti cand ai visat tot ce-n viitor urmeaza
La creatia ei divina,ingerii si sufletul au luat parte

N-ai nevoie sa fortezi sentimentul prin ciuperci sau ayahuasca
Nici nu te gandi sa-i spui altuia, nici macar mie
Doar inchide ochii si lasa-te dus de val, viseaza
Oricum iti vei aduce aminte inainte de moarte

In timpul vietii petrecute pana-n prezent oamenii ti-au creat o masca
Poate fara sa-si doreasca, involuntar, fara sa stie
Dar inainte de-a pasi inainte,limpezeste-ti mintea si creeaza
Lasa-n spate ce dinlauntrul tau nu face parte

Sa ai doar ganduri vesnice, sclipitoare si curate
Salveaza-ti sufletul cand hienele de langa saliveaza
Uneste-ti fiinta-n natura ce formeaza astenie
Urmandu-ti calea pentru ca ideile bune sa se uneasca

Mutul grai

Ghicesc in ochii tai, ca stelele
Castelele regilor, sunt goi,
Pantecul, parul, umerii moi.
Gurile rele tac in tacere,
Iar tu stai lipita in mireasma de placere
Cripta. moarte tuturor
Eu traiesc in prezent si-atat
Arunc tot din trecut
spre viitor…
Nu-mi amintesc ce s-a intamplat demult
si nu-nteleg de ce peste altii vin trecuturi multe,
Cate amintiri avute, ingramadite-n frunte
De ce le-ai pastra?
O floare albastra.
Ca si cum un mut ar incerca sa-ti povesteasca
lumea privita prin ochii lui, incepand sa-si aminteasca.

Pantec in preludiu

Sufletul meu murit-a demult
S-a aruncat in noapte, izbit de asfalt
Odata cu el si tot ce mi-am promis
Poate am visat, sau poate eram pe-aproape

Astfel am permis multor spirite
Sa m-acopere, intrand in al meu corp
Si sa protejeze ce-a mai ramas, lasand deoparte
Ce-am fost, si-asa eram orb

Poate-or face ele ceva mai bun
In firul vietii ce ar fi urmat un drum
Precum stanca din varf de munte
Ce pica rostogol spre a ta frunte

Unde suntem toti
Si ne uitam unii la altii
Mecanism pe roti
Nici nu stii cine-ti sunt fratii

Stai linistit

Tigara asta care frige scurge timpul
Simplu fapt ca tu, noi, eu exist
Coincide cu venirea anotimpului
Doar moartea ma poate face realist

In rest, visez mult cam tot ce-i posibil
Ca de pe o creasta de munte ma las coborat
Ciudat sentiment, si totusi placut!
Combatem credibil gandul palpabil

Si tindem sa aratam ce nu putem sti
Cu siguranta, ne credem niste maestri
insa fara maiestrii, ce-ti graieste-ncet 
duhul de pe umarul drept?
Ca-n viata trebuie sa fii bun… sa fii corect…

Pai si?…si atunci?

imi place cand peste mine te asezi
desi esti grea precum fulgii de nea 
si mi spui tot ce prin mine vezi,
ce privirea dintre noi poate crea

Clopote de serpi

Creez poezii despre sensul vietii
ma apuca inspiratia doar la ore tarzii
In jurul ceasului dinaintea zorilor diminetii
Cand se pot discerne visele de iluzii
Starea de REM calatoreste printre lumi paralele
Intr-un tunel al confuziei constiintei umane
Gandurile plutesc prin aer asemeni unor baloane
Atragand cu sunete subtiri actvatice precum balenele
Serpii au fost si ei candva copii

Ruga singuratatii

Oamenii ma obliga prin firea lor de-a fi sa mint si sa ma prefac
astfel de lucruri superficiale cu iz de ranchiuna deloc nu imi plac
as vrea sa putem spune exact ceea ce simtim si dorim fara ascunzisuri
adevarul inimii sa nu fie azvarlit in gol, viata oricum e plina de coborasuri si suisuri
de ce sa te feresti, de ce sa slabesti conectarea increderii cu aproapele tau?
cand poti foarte usor sa despletesti sentimentele corelate la bine si la rau.
Separ interesul propriu de binele amandorura
Exprim iubire si eman umpland in jur atmosfera
Luminos sticlesc ochii ce vorbesc cu sufletul deschis
“Caci tot ce este in lume Va trece ca prin vis”
Fie ca intelepciunea norilor sa ne asupreasca gandurile
Vanturile si soarele cu luna sa ne stinga suferintele
Din negrul abisului dureros si foarte bine ascuns am iesit
cu nevoia atingerii divine a sfintilor, de ingeri am fost “amentit”
Rogu-Te, Doamne, sa aduci pacea linistii
Tu fa ceea ce cel mai bine stii

Pentru tine…

Ma uit, ratacit
Ochii tai sub soare,
Nu mai vad nimic,
Ingerii sa-i vaza au vrut sa coboare
si am ramas uimit…

Parul… parul tau carliont este vinovat!
De la frumusetea lui de cheie am uitat,
Mireasma m-a atras si am cutreierat
in cautarea sa, pe drum am fluierat…

Timpul s-a distorsionat, sunete se auzeau
Iar secundele cat orele s-au scurs imprejur,
Vrabiile cantau, din aripi fluturau
Nu stiu! ori era privighetoare, sau un graur…

M-au ametit de-a binelea gandurile ce picura,
am azvarlit cu nerv tot ce brusc ma-nconjura.
Cu ochi blanzi de cal priveam in departare,
tintisem chipul tau cristalin ce, cand il privesc ma doare…

Si-am urlat inflacarat de caldura inimii,
toate-n spate am lasat,doar de dragul vremii.
Cheia s-a pierdut din buzunaru’ pieptului,
n-am mai patit asa ceva nici in ruptu’ capului!
Ingerii m-au certat,
dar in veci n-am suspinat…

“-Dar ce cheie, Dom’le, te-am facut sa pierzi ?
Ce ai, esti orbit…pe unde mergi de nu mai vezi ?”

“-Cu tine m-am vazut departe, pe un camp de flori, pe plai,
asa am pierdut cheia de la poarta din Rai…”

============================

Temperaturi ridicate

aer cald si aer rece
timpul vine, totul trece
corpul gol se incalzeste
mintea plina se raceste
sufletul a inghetat
trupul iar a fost uitat
inimia imi arde,s-a topit
timpul nu e inifinit
clipa devine lichid
ochii privesc in gol,in vid
spiritul s-a inzestrat
cu armura de soldat
cine vine,cine pleaca?
totul trece?da sa treaca!
cumpatul sta sa cada
in trecut nu vrea sa vada
degetele in varfuri se tin
de muchia a ceea ce ne amintim
aer cald si aer rece
stau sa ma intreb de ce…

===========================

Ce aud prin ceata

Ca pe ape uita-te,
Din antichitate
au venit timpurile noi sa ne infunde
Hai! Iesi la iveala, nu te mai ascunde!
Valuri lasi sa te inunde
Carari Carunte
Ti se oglindesc pe frunte
unde te pupa divinitatea unitara
atunci cand simturile dau pe dinafara,
Moartea apare surazand si zboara
E o carpa veche, sterfelita si murdara
Ce coboara
si face ordine spre seara
In cautare de suflete,usor canibala
In colturi de zambete ii curge o bala
Uimita e mirare ii taie de la mijloc,
oamenii cand cred ca nu au noroc

Eh! Eu cu gandurile mele analizate-n
brate de caracatita
contorsionate
Se-ntinde o ceata
de pe jos, ma lasa cu mintea cascata
imi curg lacrimi de cascada
ochii refuza sa vada.
Toata pasiunea s-a strans
intr-un cerc si prin inima m-a patruns
Uita-te la ce ai fost si la ce ai ajuns,
Tuns de ganduri ma ofer ofranda crengilor de copaci
Vorbeste-mi mult si dulce-n soapta, cand te aud taci!
Visam la cele mai aiurite culori,
Elefanti cu dungi de zebre inchisi in puscariile lor,
Zorele cu gust de matase
Capul pe umeri ti-l coase!
Pescarusi cu aripi de meduze,
ai grija sa nu faci confuzie…
Toate ca toate,dar noi unde ne ducem?
Cu ce venim,ce luam cu noi si pe lumea asta ce aducem?
Cucerim,iubim,ne-amintim sa traim
intim,uitati de Dumnezeu sa fim,
Uita-te odata cum ne simtim!

Stiu ca tu nu vrei sa ma asculti,
Dar Dumnezeu iti da ce dreacu cauti!
Vino sa te lupti cu morile de vant!
Te sperii…eu cant,
Te clatini…eu sunt!

=================================

Nour …

se spune ca timpul nu sta pe loc,trece
dar am inima atat de rece
nimeni nu a reusit s-o incalzeasca
clipa s-a oprit,
sa nu ma trezeasca
sentimentul in spatiu-i contopit
din gol a pornit
si din plin s-a finit in infinit
traiesc doar ca sa nu mor
nu percep trecut,prezent sau viitor
cand prin ochi ma uit privirea le ingheata
multi morti de dor vor sa se simta in viata
te cunosc de undeva,din amintiri
Recunoaste! Inca ne ratacim in priviri
Iubire mi-a facut cunostiinta cu frica
de atunci m-am indragostit sufocat
balans de barca
pe apa de alunecat
curge vesel un zambet
spre suflet singuratic
zebre dungi multe rataciri alfa beta
spatiu lichid mare marimi mic
jind cu hohote de hiena aud pe umaru stang
strans umbresc ce-n brate primesc, strang.
perfectiune.zeitate.sarpe cu dungi,tigru
coarne de zimbru
voce de privighetoare
asculta cum parca orice atingere doare
delfini zboara, fluturi monarhi inoata
norii nu incearca, isi doresc sa poata
acoperi ranile cerului intunecat
nici nu am sosit si am si plecat
ce sfarsit? ce cuvinte moarte?
pe pamant alearga litere de carte
toti in vant venim cu venin
recunoaste! recunoaste!
precum focul soarelui-i senin
N-oul se repeta,nu se naste…

=================================

Radacini Cautate

Ustura cand ne masuram
caracterele inecati cu ura.
Ingeri cu colti
Zboara peste bolti

Fluturii cu cap de mort
sunt ca cireasa de pe tort
Indulcind cu batai de aripi
Vocea interioara de te face sa tipi.

E o liniste sumbra
imi tin capul sub umbra
mii de iepuri sfartecati in capcana
sangele lor neted se bea in cana

agat cadavre si creiere
pe-un fir lung ce se-ntinde
menit sa te sperie
Cand stapanul te vinde

Sansa ta se vede,se simte
rasare-n bezna precum o fasie-n crapatura
iti transmite teoretic ca ar trebui sa stai cuminte
sa razbati puternic inotand ca-n apa
printre sentimente venite din gura
ale caror spirite crapa

cad peste noi maini de caracatita din nori
moartea te anunta inainte sa mori
zilnic face pasi lenti catre moment
zgomotul sarpelui cu ochi de apa dulce te face atent

veninul din glas
e tot ce-a ramas
ma simt impaiat si-alerg in sus pe munte
labirint de ganduri comune pe poteci carunte
pe ramuri de crengi stau agatati
cam netezi si speriati
oameni spanzurati.

Ce vant te-aduce pe frunza aurie
ce se ascunde in vie,
care pare doar toamna sa fie?
iti urez multi ochi, sa ai o mie!

O, mie este in interior rotund
pesti uscati adorm in intuneric
aparand sub aripi flori cu chip angelic
sperand ca mesaju devine profund

Dar sensul ni-l definim
in functie de ce ne-amintim.
Insa,daca timpul nu exista
ce-i cu fata asta trista?

Marunt ating cateva ganduri sterse
Zapada inghetase alor munti creste
Am furat din suflete cate o farama
Sper din inima sa nu ramana urma

Ce urma apoi e mister incins
si cine a pretins
ca te-a atins
se considera invins.

Poteca continua sa darame paduri
Trece prin fire de iarba ca prin ganduri
Alaturi de tine sunt doar doua maini utile,
Doua picioare ce pot merge mile,
Doi ochi cu care
privivesti in departare,
Un nas ce miroase
cam tot ce-i in carne si oase,
Doua urechi menite
sa asculte cuvinte

A,Da! Mai ai si o minte
Ce nu poate fi descrisa in cuvinte
Ultima, ramane inima,ea simte!

================================

Cimitir

Vantul bate, focul mi-l inteteste,
jocul vietii nu se opreste,

aduce nisip de clepsidra ce pica
din cer catre-o lume mica
cu ochi de pisica
privesc inghetat spre frica.

Ce ne-aduce sorocul
dupa inceput e mijlocul

infinit…
nu am vrut sa te gandesti
dar ti-am amintit,
Poate undeva traiesti.

Vantul bate si trimite unde
La o rugaciune
Tapul se ascunde
Sa vezi o Minune !

==========================

Intuneric

Ascunsi intre galagii si harmalai
Se iveste o liniste surda,doar intre noi…
Ganduri intime apar,suntem aproape goi,
o privire ne uneste si visam amandoi

Devenim apropieri tacticoase
ce urla din rasputeri silentioase,
Am picat intr-un vid moment,
din timp ne atinge un singur sentiment

Vibram una
cu soarele si luna,
Picioarele, ni’s pe pamant
Dar capul prin nori,
spre lumina si intuneric ne luam avant,
Dintr-unul singur facem mii si mii de sori
Planul fizic e uitat demult,
Te aprinzi usor si incepi sa cobori
Ma fac mic iti intru-n vene si incep sa te ascult,
Pe alocuri raman urme fragile
ce se simt precum mireasma de zambile

iarta-ma ca-ti vorbesc atat de urat
dar prefer sa stii decat sa raman mut.

======================

in.inainte.inapoi.
de felix

inainte de-a sta pe loc in timpul mergator
ea ma curata mereu cu sentimentul zburator
Cu cat incerc mai mult s-o alung din mine
amintirea ei tot inapoi vine
mai multa decat niciodata
cand raman fara idei
vine inapoi cu toate trairile ei
pe unde-a umblat in prea frumoasa-ai soarta
vine inapoi cu munti si vai, si dealuri
vine cu feline,cu fluturi vine in valuri
iar eu, incerc s-o cuceresc,sa cred in ea si s-o pastrez
cand deodata, iubirea ei ma opreste
si- imi sopteste
ca visez
uitandu-ma spre cer,in adancul meu
ma uit,te uit si ne uitam mereu
ador sa-i ating usor pielea-i fina
dar sufletul cum pot?la el sa ajung
lasa-l sa vina,
lasa-l sa vina…
se-aude un sunet lung.

m-am aruncat singur in timpul nepasator
incerc sa ma avant acum in viitor
dar inainte…
privesc spre mine si observ ca am ajuns la sol
privesc departe spre tine,am sufletul gol.

iar ea… nici nu ma priveste
dar stim amandoi cum ne ocroteste.

Pestele Li

Se lipesc ca mierea de albine.
nimeni nu intreaba
nu inteapa
 dar stim cine vine
si cine pleaca
in graba.
cautam cu totii o intrecere de sine ,
parfum cu miros de egocentric
se adulmeca, sar stropi de cristaline
ce hipnotizeaza lobul periferic
nu te feri
recunoaste ca prostesti fraierii
asta-i regnul animal
regele domneste peste furnici
solzi de peste supranatural
adoarme oamenii cu frici
iluzii optice peste ochi si urechi
peretii nu vad,desi sunt foarte vechi
minte-ti zambetul sters cu lacrima
gol ti-i sufletu, ca patima
cu cat cauti mai multa atentie
cu-atat inseamna ca te simti singur pe lume
te-ncordezi ca penele unui puscarias in detentie
marea vine in valuri,de aceea face spume
rupe-te de centru,cercul se invarte
ganduri multe,
vrute si nevrute…

nucleu – de felix

am multe cuvinte pe limba
mii de ganduri in curs de desfasurare
dar nici chimia nici stiinta copilaria nu ne-o schimba
timpul a trecut chiar de ne e dor chiar de doare
spre schimbare pasim cu pasi inceti
litere se-asterne usurel pe caiet
in fata zidurilor trebuie sa stam drepti
ne picura cerneala din stilou incet
doar tunete se-aud in departarea ochilor
domol se misca degetele pe pielea altora
doamne ma uit la copii, frumosilor !
un dintisor creste odata cu curcubeul, aurora
boreala ne induce in eroare
ne place sa zambim, sa ne-amestecam in culoare
puncte puncte si alte paragrafe pline cu semne de punctuatie
pornim dintr-un punct inlauntrul unei mame
incercam mereu sa descoperim si calculam o ecuatie
credem in zei, in morti, in vii sau in karme
o batalie de idei ne dezbina integrul
caut cu negrul lumina si respectul cuvenit
purcedem din aceeasi samanta, care-i adevarul?
cred ca ne ramane doar sa amintim ce prima oara am simtit.

In numele mortilor

Mireasma florilor ai respirat
Dragoste taioasa vine intr-un aer inspirat
Tu mi-ai adus un moment unic in viata
Trait o singura data, ochii mi-i ingheata
Dupa ce spre mine ai suflat
E precum lumina soarelui pentru plante
Tu spune-i soarelui si razelor sale vibrante
cand infatisarea unei persoane e urata
chiar de rade de aratare lume multa
N-are importanta, daca ea se simte frumoasa si privirilor le arata.
Plang pentru iubire pentru ca-i plecata,
Orasul meu se curata prin vocea cantata
O voce ce rasuna lina
O auzi in inima
Din cand in cand
Starea ne-o alina
O auzi in gand…

Din intuneric razbat ca o torta
Cerul imi confera viata din sorti
Rugile celor imbatraniti si morti
De nebunia ce ma tine strans incatusat
Precum o ancora pentru vapoare,
o camasa de forta,
O rup, ma elibereaza…
Ochi de inger is sus, ma vegheaza
Ce zile oarbe sunt cele fara traire interioara?
Orice ruga vrei, graieste-o ca si prima oara,
Dupa ultimul cuvant se va opri in loc timpul
Tot ce va ramane-n urma este sunetul
Numele tau si al meu
Sunt aceleasi pentru Dumnezeu
Care ne pazeste
si ne priveste
Ce fapte bune ai facut
Sau ce fapte rele, au trecut…
Pe carnetelul Sau le scrie din zbor
Asemeni mie ce scriu aceasta poezie cu zor
Cu urechea atent ascult
Ritmul de tobe cantat, se inmulteste cu mult
Dupa nici o vorba gasesti
Liniste surda cu buze lipite, inainte sa graiesti,
Care este locul din inima si din minte
Care poate ofta suspin fara cuvinte?

Firimitura de farama

Un gest necugetat alaturat de o fapta mica
Ar putea aduna soarele si luna pintr-o atingere
Cu grai de felina ce doreste sa toaca
Ferita in hipnoza cu venin de vipere
Se repede sa starneasca trairi supranaturale
Cu gustul unui bob de strugure pitit in tuica bauta
Curge pe gatlej ca o roata de caruta la vale
Venita de departe in stare si cauta,
Stelele s-au impotmolit in poata ta moale
Sa doarma in suflet de inger,puritate de mama.
Ce caldura ne cuprinde insetata,
Se simte tarie puternica si sprijin de tata.

Rasare din cenusa

Scutit de preconceptii si idei..
cu picioarele amestecate-n nisip de mare
Risipeste gandul batran de ieri
Ce nu nimerea sunetul de privighetoare

Satan ce pe la spate ne vorbeste
Imaginea incremeneste
Apare un cowboy ce schimba scrumiera
Pupila ochilor rotunjeste sfera

Jelesc,diferenta timpului in varsta
Impietreste inima,pe loc imi sta !
ca o capusa
Rasar din propria-mi cenusa…
––––––––––––
Un val ce ma duce mai aproape cu gandul
Aterizeaza lin asezand pamantul si vantul
Un nor de fum apare
departe,in zare
Pluteste
ca-n apa un peste
Stoluri
de furnicaturi
Randunesc pe cer
La sunete uscate ma gandesc si sper
Sa n-alunec,pamantu-i Rotund
si sa ma tot invart,sa ma tot invart
In acelasi cerc din spatiu neant
in jurul soarelui, suna tentant?
La vanatoare
de vulturi de mare
desi nisipul curge timpul stagneaza
Oamenii realitatea si-o viseaza!…

Pentru Parintele Justin Parvu

Parintele multor copii sufletisti
A trecut prin zale, negru, infumurare,
Raul putrezit ce pe credinta pune zavoare
rugandu-se la Tatal nostru pentru cei tristi
Si unind si urnind valuri de priviri,
sufland in vant pentru tineri povestiri
Ne arata cum lumina invinge mereu,
Intr-o lume grea lupta pentru Dumnezeu
Strigate de ajutor a trimis spre cer
Venite din priviri ale celor ce cer,
Ne curata de mizeria murdarului sistem
Ne-asterne pe umar cate un inger
Atingandu-i exemplul invatam pasnic sa sedem
printre crestini, printre dusmani, sper
sa vedem ca avem oricand loc de iertare,
curmand suferinta celor pe care-i doare
Nucleu al Romaniei, crestin pur si sfant
din nori e auzit de cele forte ceresti
Razboiul acesta se va sfarsi curand
Cand eu voi invata sa iubesc si tu sa iubesti.

Ne adunam laolalta in genunchi
Formand o radacina de copac urmata de trunchi
spre coroana regala si plina de viata minunata,
rugandu-ne din suflet catre mama, catre tata,
O mare inima vazuta din sus,
sa nu uitam ce minuni a facut, ce iubire a adus…

Nu stiu cum te cheama, dar te cunosc

Culorile vii te-au surprins
In jurul tau un cerc s-a intins
Tot albul din lume, de trei ierni nu a nins
Cautam poze-n albume, amintiri ce s-au stins
Din ou iese ceva nou
Din nou iese ceva ou
Alergi sa prinzi pene, dar nu pentru zbor
Ci sa plutesti peste apa, peste pesti
Se misca ochii printre gene, color
Un fulg incepe sa te gadile, zambesti
Un obicei lumesc, stai sa gandesti
Prea multe ganduri brume, nici nu le mai gasesti
Esti o minune luminata,
Lumina sa te indrume
Cresti o lumina minunata
In drumul spre lume

Liniste la orizont

Am mintea spatioasa, lucrez in vid
ma vad din afara, spiritul e exterior
astfel reteaua gandurilor pot sa o inchid
timpul sta pe loc, desi voi fi in viitor
prezent, simturile-mi amortesc
negru mat din bezna ma acopera, 
o sfera se formeaza imprejur, orbesc
mintea trei lumea noua o descopara

Calmul a patruns de sus in jos cu o miscare impinsa,
s-a scurs ca un lichid prin crapatura 
sufletului lasata dinadins deschisa 
dinainte de orice sentiment, s-a sters ura

Lumina soarelui cald imi completeaza masurat
calcululul momentelor vietii traite si ce-a mai ramas
lumina lunii reci imi aseaza coroana de imparat
craiul noptii vesteste apa si cutremurul, mareea s-a retras

Liniste absurda, intuneric absolut
toata lumea-i surda,feerit devin mut
orbirea-i mai halucinanta decat vazul pur
formele prind viata , desi nu au contur

in departare-i vagul si drumul calator
vagonul ultim esti tu, in trenul sinelor
aluneca sunetul rotii de metal, pe fundal
Liniste la orizont, venim din astral.

zero barat, noi nouari, carti de joc
sentimental gandeste din cinci in cinci cu pauza
te descalti de incaltari, umbli in opinci, lumea e confuza
senti e cinci, mental e de spatiu si loc.

Lipsesc de pe pamant 
ma descotoresc de umbrele ce urmaresc
albine de stup ce zboara in vant
precum cuvinte inteligente despre firesc

lipsesc oamenii-ingeri fluturand din aripi
ce cauta infinitul ochilor topindu-se la mal
vino sa zburam sub apa, nu te pripi,
din 5 in 5 gandind esti senti-mental…

Ce sens are

Ce frumoasa esti, iubirea mea,
Tu si viata, soarele si luna, muntele si marea
Cand apari… simpa ta prezenta face ca totul sa dispara
Te privesc si am impresia ca o fac pentru prima oara
Pe urmele pasilor tai cresc flori de campie
Culorile lor au o mireasma pe care nici Zeus nu o stie
Inaintezi usor,
Lin precum o pasare in zbor,
Parca fluturi te ridica de la sol
Inauntrul tau, negrul devine gol,
Zambetul firav opreste razboaie
Soldatii amutesc, in ochii lor vapaie
Privirea infipta, dar timida, intra adanc in suflet
Parca misti orice cu un singur deget
Si-o fidelitate nemaintalnita, a zorilor lumina
Pielea ca si sufletul, sensibila si fina
In altarul sortii, oricine ti-ar oferi viata
Cine nu ar vrea sa-ti vada ochii dimineata?
Pe panza de paianjen am fost agatat,
Cobra cu venin m-a hipnotizat
E joc periculos, se simt temeri adanci
Pe marginea prapastii, te rog sa nu dai branci
Pe muchie de cutit,
M-am riscat si te-am privit
La picioarele tale
Am cazut ametit
urmele sunt goale
si sper ca nu m-am …

jumatatea plina

privirea lunii catre pamant oare cum se simte?
sa vezi doar forma rotunda, nestiind cine vietuieste pe ea
distanta fiind doar o iluzie creata de minte
impreuna cu gravitatia si legile firii,definitii care umbresc lumea
privirea lumii catre luna oare cum se simte?
oare vorba unui om gura i-o inghite?
inainte sa iasa sau sa fie gandita,
inainte sa fie inventata sau chiar amintita
printre atatea cuvinte e limpede
cine vrea te crede,
cine doreste te vede…
Oare cum se simte?
din partea unui necunoscut o aluzie,
alaturata de poezie
in care spune cum ca tu ai fi luna luminata
oare te minte? oare dorinta-i e curata?
oare cum se simte?

Scuze

Zac in marginea prapastiei ce-am compus
S-a adaugat amintirea primei sageti
Infinite limite si hauri mi-a adus
Sperantei, pacatele urmatoarei vieti
Viespea aseaza florile-n petale
Gandul e moale,curge precum apa la vale
Luna orbeste priveste,
Soarele orbeste
Ce-i ramane omului atins
De flacara ce ochii ii a stins?
Goligiunea nevoie are de privit,
Lumina de-a pururi a rasarit
Pe firul vietii atarna umedele haine grele,
Plutesc la suprafata, ele
In buzunar e puricele ce sare,
Atunci cand e vazut, dispare.
Peretii apasa tot mai puternic,
Ma ridic din ce in ce mai mic
Picatura apoasa curge-n privirile lungi
Desi esti departe, ma tot alungi…

Sub privirile
de felix

Sub privirile cerului senin,
Curg amoruri si venin,
Din petalele cu spini,
Ori te-ntepi cu suspin
ori descoperi ce simtim.
Orientare-n spatiu precum roiuri de albine are
Ne ghidam dupa stele, dupa luna dupa soare,
Cratere lunare goale inlaturam
Prim visele formelor norilor ce-i visam
Am grait odata,pasind usor spre urechiusa ta fina si subtire,
Iti voi sopti ce toata viata vei pastra ca amintire:
….

incotro se-ndreapta viata

si de-as putea sa stau cu tine-n brate pe veci
nu m-as opri deloc, as sta
si daca dragostea noastra infloreste in ghiveci
sa pastrezi floarea aceasta

“si daca ai stii despre mine
cate stiu despre tine”
oh, daca ai stii
nu te-ai mai ascunde in spatele mastii

cand vine frigul nu vreau sa mor
in pustiul vesnic e doliu
cand m-or aduce viu si usor
in mistic cu ochii de uliu

dar petala sa fii nu e normal
desi mireasma o adora oricine
vine pedaland curios spre mal
pe apa scursa din izvorul de bine

asculta-mi gandul,tine-ma de mana si nu ma scapa,
gura pe dinainte de multe ori mi-o ia cand inima mi-o fura
de aceea folosesc condeiul pe post de gura
mainile mi’s inclestate si moartea-mi sapa groapa

cine stie ce vrea soarta de la viata noastra?
pheonix renaste inflacarata se reflecta si in astra
ma mustra constiinta nestiind ce s-aleg dintre stiinta
calculata, desi fiinta-si doreste sa simta credinta.

Intalnirea sortii, revenirea mortii

a fost ce-a mai frumoasa moarte ce mi s-a intamplat
prima intalnire cand am ajuns amandoi la fix
ea e singura care iubeste cu adevarat
si stati linistiti, doar corpul nu-i aici, eu, felix
sunt peste tot pe unde-am fost
umanitatea ma face sa vad ca nu mai are rost
de i-as putea ucide pe toti apoi sa-mi trag un glont in gat
ar fi perfect
sa lasam odata natura in pace. vreau liniste s-ascult
ne-om intalnit cu totii in lumea de apoi, ne trage ca un magnet
rasa umana este cea mai rea si scarboasa rasa
prefacatoria si salbaticia
imi doresc sa nu mai fiu aici, a!
degeaba soarele ofera viata prin lumina si raza
daca noi inaintam in intunericul creat de noi
noi, noi si iar noi.
gunoi.
as vrea sa ma intind in orice apa gasesc
sa ma miluiesc, sa uit de tot si sa stropesc
cu limpezi picuri de apa
tu nu vezi ca stam toti pe o piatra?
livezi de meri infloriti m-adorm acum pe-acest delir
subtil merg in viata de parc-as merge pe-un fir
agatat la mii de ani lumina distanta in spatiu
cine vrei tu sa fii? cine vrei tu sa fiu ?
esti frate pentru frate sau fiu pentru fiu ?
copil pentru copil si minune de creatie
nasterea unui suflet, dar foamea nu mai are ratie!
ochi de bani si serpi se-ncolacesc pe mainile noastre
intrand in vene, intrand in vene, intrand in vene
nu-mi pot aseza genele de ideile voastre
care sunt create in laboratoare genetice unde fac experimente
pe capete de sobolani, pe vipere, pe frunze si excremente
rahat. suntem rahat. diaree
curajul.
curajul intareste inima. o face de piatra.
“Mi-am luat o piatra de pe inima ca am scapat de tine”
nu face nimic. in suflet e saraca…
crapa.
prin tine, prin mine, prin ce esti tu cand vorbesti cu tine ?
de ce nu vorbesti cu ceilalti ce auzi in cap?
de ce ignori vocea ce-ti sopteste in minte ?
crezi ca daca o ascunzi o sa scapi
dar face parte din noi, simte!
tu o vezi in privire, eu o stiu
tu nu esti diferit de mine, esti ceea ce vreau sa fiu
exista acest glob in jurul unui orb
orbul nu merita sa vada, dar viata grea i-o face mai placuta
se testeaza pe insusi, ne testeaza noua bunatatea
nu vede dar invata foarte bine sa simta si asculta
nici nu vreau sa-mi imaginez durerea ce-o poarta
trimitand invataturi dintr-o parte intr-alta
deschide cartea.
pe paginile sale vei gasi cheia secretului dinauntru sufletului
paginile sale-s vechi si rupte, prafuite ca dulcele zahar
un har ti-e oferit la nastere, de vrei sa-l cunosti trebuie sa-i spui
ca esti vai si-amar fara el
te joci.
lovesti zarul si se-nvarte pamantul in jur de ceas
timpul cifrelor este tot ce ne-a ramas…
de-oi muri maine intreaba-te cati cunoscuti
vor suferi sau isi vor aminti ca ai trait printre ei…
printre vietile lor, poate’s putini, poate’s multi
cineva iti ofera viata, dar tu ti-o iei….
nu exista nimic, totul e o iluzie, sa nu ne mai ascundem
incearca cu un copac sa vorbesti si vezi ca-ti va raspunde
numai oamenii nu…
nu, oamenii nu mai…

Curg rauri unguresti pe plaiuri romanesti

S-a imbolnavit apa de curge din munte
Oamenii baut-ar din ea de le-o ajuns la frunte
Curs-a pe drumul sau serpuit spre mare
Unde toti intra ori mai mult,ori mai pentru o scaldare…

Apa fuse otravita de gandurile rele
De fiinte haine,ce merita zabrele
Vor sa-mbete poporul nostru drag
Cu promisiuni,iluzii,minciuni si ceata, sa vada vag…

Apa vijeleste furturi de valuri opuse
Baga paranoie si sperieti in spuse,
Dusmanu e strain, tactcil tace si face,nu el, prin altii
Si pe roman il pune marsav, sa se certe cu fratii…

Mi-e sete de mor, dar tot n-as indrazni uitatu,
Sa beu negura bunget si sa-mbolnavesc pe altu
Prefer sa am albia mea,o apa de izvor,rece si pura
Decat sa m-adancesc in groapa, precum restu facura…

E limpede ca lacrima ce sufera dupa morti,
Ca cineva doreste raul si cearta dintre noi
Ne separa apele si fac lant de oameni in loc de porti,
te pomenesc c-acum asa se joaca razboi…

Caut zimtii zimbrului

Zgomotul orasului
Scoate glontu’ plumbului
Inversunat de adierea unui strigat inlauntric
Numai mierea tare ca piatra poate adulmeca
ce zic, ce caut eu aici e secret, se vede doar pe intuneric
Imi suflecam manecile inainte sa-i opresc cuiva dreptul de a respira
Nu te iau nici de sus, nici de jos… te iau de la mijloc
Ce, credeai ca o sa invingi temerile cu putin noroc?
Poate viata te-admira, poate ca esti mare, poate ca esti mic
Inchide ochii si totul va disparea, nu vei mai vedea nimic
Gata! Lumea nu mai e nici buna, da’ nu mai e nici rea.
I-am poticnit pe toti din urma prin simpla trecere
Intrecere. Cel mai rapid castiga numa’ cand din degete-a pocnit
Stai linistit! Trage aer in piept
Unghiul stramb tot merge drept
In sange rece stai beat, nu singur,
Tu si timpul care trece, e de bun augur.
Traiesti in mintea si lumea ce ti-ai creat-o
Intreaba-te din cand in cand “ce vrei de la mine, soarto?”
Moartea asteapta linistita si casca somnoroasa
Te-asteapta cu dor de duca, duca-se-n…
ce desparte gandurile, ce ne taie suflete
Cu-ascutita coasa
In departare
nu se-aud decat mugete
Carne stoarsa,
Carne-ntoarsa…
fierb fiare
de zici ca nu mai ai aer
fieraraie, fieraraie…
Norii s-au imprastiat
Zeii au ingenunchiat
Uite ca veni si bruma
Eu am cautat
Dar n-o simtit inima…
Toata lumea vrea si cere
Ce rost are sa te vezi cu cineva daca nu e de placere?
Cale-ntoarsa si intoarcere
toate cele, toate cele…

Vatra intunecata

intru in costiugul asta de casa
nu mai e de lemn ca sunt scumpe cadavrele de copaci
stau si scorojesc sa caut viermii din scoarta
ai grija sa ocolesti coltii de vipere, nu sa-i ataci

pune mana pe clanta si trage de ea, ca un tampit
sa-ti dea iluzia ca deschizi o noua incapere
impinge usa si-apoi calatoreste prin timp
treci dintr-un cub in altul in capcane de sobolani, fraiere

esti comod ca un bec ce sta neaprins in pravalii prafuite
nemultumit mereu si stresat ca nu ai de toate
ca nu ai timp si uite, altu cum poate ?
asculta de superiori si stai cuminte, ia de-nghite

imbraca-ti haina de vipera si serpuieste-te pasiv
exploda-ti-ar inima cand te prefaci
cadea-ti-ar dintii cand zambesti fals
manca-ti-ar dracii mintea cand nu spui ce gandesti si taci

Ce ma? Ai crezut c-o sa zica cineva altceva? Ceva frumos …
esti sadomasochist, omule, iti place sa te chinui?
ia realitatea din plin, plesneste-te cu ea peste fata si ia-te de pe jos…
cat de trist esti de te minti singur in oglinda cand iti spui

c-o sa fie bine, ca-i totu cum trebuie, c-asa a fost sa fie?
ai idee vreo secunda daca oricare din ganduri iti apartine tie ?
hai, inchide geamu ca ne trage curentu, vine vantu si-ti ia mintile
vine uraganu si ne ia copiii, vine vijelie si ne ia familiile,
vine tare si vine peste tine

Frunze uscate si castane
ramuri de copaci, de mesteacan
se-aude adierea frunzelor de salcie ce mangaie
apa curata ale caror valuri inseamna ca-i vie
Focul se-aprinde din lumina soarelui
razbate printre nori cu puterea gandului

fugi cat te mai tin picioarele
sa-ti taie rasuflarea florile
trage cat mai ai maini in umeri
sta-ti-ar in gat visele cand mai speri

ce mai vrei, ba, mai mult decat ca respiri ?
uita-te la soare luati-ar Dumnezeu ochii
ai grija de-ai tai, manca-ti-ar capusele firili de par
sa ti se albeasca capu si barba, sa te usuci ca cochiliile

sa te usuci ca nisipu’
scurge-ti-ar timpu din clepsidra, jeleai
sa-ti inghete timpul chipu’
cioplit de oameni cand nu auzeai…
ce spuneai?

Ochi de aripi

Umbrele se misca incet dupa lumina,
inca demult astept speranta sa vina,
opreste-te o secunda
si asculta toamna si ce-ncearca ea s-ascunda…

Azi noapte spirite calatorit-au prin oglinzi,
Intrebau suflete “tu cand ai de gand sa te vinzi?”
Au! Ce doare, m-au strapuns, dintr-o privire.
In ce camera am ajuns cu a mea gandire?
Fara surplus de indatoriri,
fara frici din amintiri.
Resentiment
Se stinge langa mine ultima tigara de kent
al carui varf imi frige degetele.
E 5 dimineata si oglinzile crapa imagini
ce isi imagineaza propriul viitor. Amagitor!
Vin din raze de luna sentimente ce’s precum un vaccin,
inteapa sangele ca sa te poti simti mai usor.
Cand plangi, in loc de lacrimi curg petale de lalele,
Auzul devine ca atunci cand lasi urechile in cada si pui apa peste ele,
De respirat uiti totalmente,
iar clipele devin atat, atat de lente…
Nimic nu-ti mai doresti sa te inconjoare
insa tu faci inconjurul lumii,
Totul deprinde o alta viziune si valoare,
nu mai asculti de altii, sau de unii…

E 5 fara cateva zeci de secunde si spiritele calatoare in oglinzi mai au putin pana sosesc,
Le pregatesc decorul asteptand sa-si ia zborul, eu nu ma vand, dar stiu sa le primesc.
Este prea devreme si nu vreau sa cobor din pod,
Simt in gat si-n jurul sau o sfoara cu nod,
Pot face primul pas pe scara de lemn proptita de casa,
dar mi-e teama sa nu se duca pe spate si sa apara doamna cu coasa
si astfel as ajunge doi metri sub pamant,
acolo unde nu te vede nimeni, decat cu lumanari.
Sunt invizibil dar am ultimul cuvant
Privesc soarele de sus cum arde in flacari.
Leul sau furnica?
Care dintre ei poate dobora frica?

Visul ambitios este sa ma trezesc cu ochii deschisi
Privind coada unui paun desfacuta hiptotizant
apoi sa-si ia zborul disparund in frunzis
iar tot ce-am povestit sa fie ca si cum nu s-a intamplat…

O idee

Plange cerul cu stele care-mi palpaie ochii sclipitori
mi se pare mie ori ele is ale genelor lipitori
In liniste se-astern precum cearsaful alb si curat
al carui sunet ondulat parca sparge norii, a tunat ?
cand se intinde asemeni valurilor oceanului interminabil
care , la randu-i, are stele pe cerul sau inversat
nisipul fin creat din praf de stele, cochilii si scoici
din care poti crea margele, farmece, din care se aud voci
ale valurilor ghidate dupa lumina lunii, tinand pamantul stabil
urechile noastre nu percep decat tonuri joase din apa
compusa din aer, in apa poti zbura si sfida soarta
greutatea insasi si legea gravitatiei se preschimba dupa plac
e un tinut feeric unde timpul incetineste, fie ca-i rau, fie ca e lac
curg stele din univers catre pamant, curge pamant din stele in univers
imi pare rau pentru tot ce-am scris, deoarece sigur intr-o zi se va fi sters…

Afara din Romania

m-as scurge
dar unde as ajunge?
credeam ca
detin controlul total
insa, parca,
altcineva e la
butoane
e mortal
de amuzanta nimereala
cu care apasa degetul de carne.
dar poate
nu este viu
daca nu scoate
sunete de vizitiu.
o fi din oase
pare-mi-se.
I-am observat
doar privirea rece
a unui ochi intunecat
era de-un gol cranian
simtind fior ce ma trece
inauntru avea o panza
de paianjen.
putea avea si un deceniu,
si un an.
vanzator fara jena
de iluzii, de cangrena.
putea deveni geniu,
dar a prefarat
sa ramana-n urma
in timp,
in spatele celor ce fac pasi
facand schimb cu ce a urmat
sa iasa din turma
uitandu-i pe lasi
deoparte
de nu ai carte
apuca-te de scris
indivizibil
doctorul ti-a prescris
ursitoarele ti-au prezis
fii invizibil.
curatenie va fi odata cu iesirea
din comunism
pacatoasa idee ne-a invelit
mintilor.
poate sufletul poate schimba firea.
din comunism
pacatoasa idee ne-a pacalit
fiilor

Hiperbola Boreala

Observ indarat aceste priviri ratacite,
Ce cauta si ele sa fie iubite.
Pe ritmul de dans cutreiera-n minte,
se simt alor ochi muchii ascutite
Mocirla aceasta te ineaca de viu,
te taie pe piele ca un suriu
te adoarme in hiperbola in timp ce iti scriu
al tatalui vesmant napustit catre fiu
te trezesti cu ochii deschisi in sicriu!

Cuvant inainte de vis suiera,
se aude incet inlauntric,
dand pe dinafara
din intuneric.
Cresc flori, in juru-i mireasma,
Pe nas curg picuri albi de aghiasma.
Ce falnic! Ce trunchi!
Cu picioarele pe pamant infipt in genunchi,
pe-o frunza ce cade sunt mii de soldati
ce nu mai spera demult sa fie alintati,
Uitat-au ce inseamna iubirea de mama,
doar moarte in suflet din cand in cand le mai scarma
Unde-au fugit toti caii din pinteni ?
Unde-s luptatorii nostri cei sprinteni?

Au amutit pana si uriasii, elefantii
tinand minte
cimitire, morminte
unde se fac incantatii.
In a lor adanca privire, calma si inteleapta,
se simte cu tarie ca lupta aceasta e dreapta

Cred ca stii despre ce vorbesc
Sunt sigur, cu nimic din ce zic nu te uluiesc,
Stii si tu momentul acela, cand te simti al nimanui,
si-ai da orice sa-i spui ceva , oricui.
Cu un freamat adanc ce adie dinspre coline,
un jind absolut se stie cu tine,
Timpul trecut iti trece prin vaz, e bezna
si trece fiorul prin al capului crestet ,
incepand de la glezna
ca al valurilor sunet
finalizand printr-un epitet,
inauntru suntem toti la fel, doar un schelet
la care se mai adauga un corp, un Dumnezeu si un suflet,
sper ca acest gand sa nu-ti starneasca un zambet…

Iubirea e falsa

maimutele’s proaste. oamenii 
nu sunt maimute decat daca vor ei sa creada 
ajuta-ti semenii
sa vada
cersetorii nu vor avea niciodata o mireasa,
de aceea iubirea e falsa.
Si m-am trezit pe jos semanand
cu ochi dezgoliti si par plapand
Pamantul era umed si zapada palpaia
norii se-adunau, in jur un zumzet roia
incepuse paranoia sa puna stapanire
pe intregul univers, pe intreaga omenire
cine mai ramase intreg la capatana
devenea sclav cu sau fara stapan/a
doar scantei lovite de sine de tren
mai orbesc pupila intunecata
iar sunetul melodiei devine etern,
mintea din craniu doreste s-o scoata
hmm…
penele acestui zbor nu vor ..
nu vor ajunge departe,
ele nu sunt vii ca ale lui Alladin covor,
sunt pe moarte…
acolo sed fara sa fie deranjate,
intre timp fulgii acestia ne-albesc orasul
ma grabesc sa tin si sa maresc pasul
trei seminte se sparg si mi sfarama idei
de unde sa vii, cine esti si incotro vrei
sa te indrepti.
in stanga. in dreapta.inainte
ce mai astepti?
inca vreo 1000 de cuvinte
astept ca genele sa inlature albul de frig,
ca luna sa plece ca-i trista si decolorata
omenirea sa hiberneze inca o data
ca-mi vine sa urlu, si-mi vine sa strig!
ne intindem orizonturile visand naivi
avand impresii de mari inventivi
liberi, curajosi, uniti si nemuritori
imi pare rau sa-ti spun, intr-un final tot vei muri, 
ori viziunea asupra lumii e o iluzie ciudata,
de cine nu stie, cine stie ,cine o fi, inventata
caci suntem in viata si traim un vis lucid, pare capcana
dar ne trezim mereu dupa un spin infipt in inima
atunci privesti cu neputinta cum imaginile se destrama
praful se face pulbere, pulberea scama si se lipeste de haina.
ai o voce langa tine care te blesteama si te indeamna
sa faci, nu sa taci, 
hai, apasa pe tragaci!
pe masa vezi un cutit, o prastie, doua pene si o samanta
ce alegi? timpul nu te iarta, nu te cruta
precum o caruta cu tauri ce alearga-n sus la deal
tintuieste si privirea unui om banal
in final, pe aer curat viitorul planeaza!
de altfel, maimuta sparge si viseaza…
Cine pe cine inseala? 
ia-ti basmaua de pe regret
a rani nu e o boala
a iubi inseamna suflet

 iubirii

te-am visat aseara sau,
am visat o traire deja avuta
nu stiu ce fel de iubire esti
insa toti pasii inaintau,
iubire dorita sau ceruta?
invatata sa iubesti
iubirea celor ce au.

dar fara de iubire de-oi ramane,
ia spune tu,
ai ramane cu mine sau ai cauta altu’?

nu te-am cautat si si totusi ai venit
de unde si cum, nici n-are importanta
curatat-ai inima de jeg, prin iubit
n-as dori s-o spun, dar ai adus in ea speranta.

timpul ne-a intersectat ale drumurilor carari,
in ape limbezi sa ne spalam miruiti prin scaldari,
oamenilor sa le vedem ale adancurilor suflete, unde sunt ingeri,
despre asta incercam sa-ti spun, ca speri
sa ma schimbi intr-o fiinta buna si umana
din omul ce-a uitat sa vada cu ochi buni si calzi
haide, vino incet si tine-ma de mana
mergi cu mine sa te scalzi?

Considerand

Stau si ma gandesc acum
Cum poate orbul sa-si vada de drum
a taia porcul e un sacrificiu, un ritual
in speta tinde spre spriritual
imi pare rau ca nivelul local 
este manevrat de nivelul global
si viziuna din ochii lumii clar-vazatoare
se misca precum o frunza ce pluteste
pe valurile murdare, statatoare
iar noroiul de la fund straluceste
Ma intuneca norii priviti de langa pamant
ce strapung umbrele tinute de lumina
batute de soare, batute de vant
umbrelele se desfac precum o cortina
si ne feresc de ploi, ne feresc de gand
dar tot ne trezim mereu uzi learca, visand
picaturile ne prind unu cate unu, ne iau pe rand…

Inconjurat de …

Uneori imi doresc sa nu se fi inventat cuvintele,
Fie indeajuns sa le citesti privirile, simte-le
Cred ca am dezvelit prea multe ganduri, nu inteleg ce vor sa spuna
Era soare cand cand am iesit afara, acum e luna
Uneori gandesc si as vrea sa spun multe
Dar cuvintele mi-s stele pe gat, nimeni nu vrea sa le infrunte
Un om vorbeste de unul singur pe strada,
Priveste-l in ochi sa asculti ce vrea sa vada
Deja mi-a intrat soarele-n ochi de vreo patru,cinci ori
Ajungi sa te cobori apusului din zori

 

Orasul alb

Un milion de ganduri pe secunda,
Mii de intrebari, dar cine sa raspunda?
Cugeta aflarea prin ale viselor imagini,
asteptam pe muchie de cutit sau mai multe margini,
Sacrificii sa traim in speranta si dorinta,
Suspin rasuflu larg si ma intind in constiinta,
Credem de cuviinta in cuvinte sonore,
Tacerea e o virtute pastrata in onore,
Campii ce bati in cautarile tale,
Pamantul e rotund, iar apa este moale.

Apar deseori din primele clipe care vor urma
culori ce contureaza presupusul si forma
in frunze de nuc se rasucesc clar-vazator
vin si se duc, beau sange de muritor

nici soarele nu mai lumineaza precum o facea odata
luna apare devreme pe cer, ii sticloasa si curata
privirea ei catre pamant deviaza intregul consens
iarna intarzie, albine debusolate si ghiocei prea devreme ies

unde-i muntele alb si-acoperit de plapuma lucioasa
ma intreb
ce vor stelele sa spuna in ultima vreme ?
poate-i o schimbare in aer, o intrebare curioasa
o singura dorinta sa-mi indeplineasca caderea lor sub cerul superb
sa nu mai existe atatea dileme

de unde vin intrebarile mele,
oare sunt mai multi la care apar ?
privesc inca o data nedumerit spre stele,
pe geam, oglindit in imaginea viselor
mai scot un abur usor
si dispar.

Ce crezi?
Pe-aceasta lume pana si moartea incearca sa stea in viata
Te uiti toata noaptea dupa o stea anume, sa vezi
Deodata, brusc realizezi ca s-a facut dimineata

Ce m-a facut sa ma nasc

Sunt facut din tarana si praf de stele,
Simt asta. Simt asta in pamantul de sub picioarele mele,
Simt asta din crestet
Pana in varful degetelor
Simt ca mor. Incetisor.
In timp.
In timpane auzeam vocea ta, 
Inainte de-a ma naste,
Poate asa a vrut soarta,
Oricum, traim! Dar suntem pe moarte

Tu esti facuta din ce-mi lipseste mie,
Din apa de mare si din lumina. Din stele, o mie.
Sentimentul vietii mi-l inversezi,
Vezi, tu…!?
Simt din varf de deget
Pana in crestet.
Simt asta din pamant pana la cer,
M-ai cucerit sau… te-am cucerit?
Ideea este ca ma faci fericit.
Asta am simtit,
Simplu.
M-am nascut din univers pentru ca spatiul sa ti-l umplu
de fericire.
Esti facuta pentru mine
si sunt facut pentru tine,
Suntem fericiti unul pentru celalalt,
Suntem pietre de smalţ… sau de cuarţ.

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos