Poluarea atmosferică Se aud claxoane de maşini sunând, ţipete de copii urlând dar şi ceva mai încet şi înfundat: bătăile inimii palpând. Purtăm zilnic o aura neagră deasupra capului şi o ducem greu, târaş … in lungul firului vieţii. Poluăm şi suntem poluaţi de propriile noastre gânduri şi forţe , de principiile si armele noastre morale – pentru că cea mai dureroasă invingere e aceea înfaptuită cu propriile arme. – suntem înconjuraţi de făpturi care deţin o crustă groasă şi impenetrabilă. Mi se pare că nu putem înceta să tânjim şi să visăm atâta timp cât suntem în viaţă. Sunt lucruri pentru care simţim că merită să fim fericiţi şi de care suntem însetaţi. Poluăm cerul gândindu-ne la ieri, poluăm aerul şi suntem amorţiti de propria persoană, aruncăm cu nicotina scoasa proaspăt din piept în ce iubim, lăsându-l întunecat pe veci. Este atît venin, atîta otravă în suferinţă! Nu mă târâ în noroi când sunt îmbrăcată în alb, nu mă pune să calc pe cioburi cănd sunt desculţă, nu mă pune să bat cuie într-un perete fisurat ,nu mă pune să vorbesc când mi se încurcă limba şi nu mă pune să desenez când nu am degete. Împroşcăm cu ace şi noroi în tot ce ne înconjură , e o chimie acidă între noi, ca sucul de lămîie pe buzele crăpate şi-nsângerate – înţepator şi crud. Tânjim după fericire dar o alungăm îndată ce o primim, tânjim după împlinire insă vrem cu tot dinadinsul să arătăm că nu avem nevoie de ea. Nimeni şi nimic nu înţelege ce se întâmplă şi toate visele mele … pierdute-n mare. Ce bine ar fi să poţi să mori aruncându-te intr-un gol infinit. Aş vrea sa am ceva doar ca să pot spune că am ceva. Aud ironia omului sănătos , protestând fericire, împlinire, soare … aş vrea să pot să îi spun să închidă ochii şi să işi închipuie cum cortina se ridică, cum publicul aplaudă, cum se strigă distribuţia şi că totul a fost un vis urât. Trăim cu dragoste, apă de Evian si nicotină . Dacă ai şti că asta e ultima ta zi pe care o trăieşti, cum ţi-ai petrece-o? Chiar dacă n-ai străbătut în toate direcţiile aceste trăiri, este suficient să le fi dus la limită pe principalele. Şi cînd simţi că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul că nu mai poţi trăi după astfel de vîrtejuri rezultă şi din faptul unei consumări pe un plan pur interior. Flăcările vieţii ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieşi.Multe sînt de regretat în lumea în care n-ar trebui să regret nimic. Şi mă întreb: merită lumea aceasta regretul meu? Lichid …”cand eram mica, mama mi-a zis ca fericirea e cheia tuturor lucrurilor in viata. Acum ca sunt la scoala, am fost intrebata, ca de obicei, ce vreau sa fiu cand voi fi mare iar eu am scris jos pe hartie “fericita”. Mi-au zis ca n-am inteles intrebarea, dar le-am spus ca n-am inteles viata” … Iar m-am trezit cu obrajii umezi, soarele imi trage de gene, parul imi e ravasit. …visam sa stau pe o plaja pustie, sa ascult refrene de Edith Piaf si sa simt marea la picioarele mele. Insa, lucrurile au mers ciudat…; Eram naiva. E ora dupa amiezii, mirosul cafelei imi e cunoscut. Privesc pe geam, lumea e intr-o continua miscare, rapida, necontrolata. Acum vreau doar sa vad cum e la 30 de ani. …stateam ore in sir in bucatarie cu bunica, priveam sfios cum face fel de fel de prajituri, miros de nuca si scortisoara, uneori vanilie si rom. Multitudinea de vase de pe masa, pline de dulciuri erau … acolo. Nu imi place sa stau in bucatarie, masa e goala, prafuita, miros de gaze si tutun imi invadeaza plamanii. ..ma gandeam cum mi-ar sta cu fusta si pantofii mamei, si daca ajung la oglinda sa ma vad ; inocenta. Acum o vreau doar pe mama. … vroiam sa nu imbatranesc niciodata, vroiam sa fiu etern tanara, surazatoare. Lucrurile au mers cam prost. … imi ocupam timpul pictand Imi ocup timpul liber cu lucruri ca si varsatul sucului citric pe buzele crapate. … luminile reflectoarelor sa imi incalzeasca fata, orbindu-ma violent … Si cum spectacolul inca nu a luat sfarsit si reflectoarele sunt doar ca niste lumini care asteapta sa le stingi , consider dragostea ca fiind venita din iad. Sunt orbita de lumina soarelui pe o strada marginasa. … deschid ochii spre inalte ceruri … pacat ca nu le voi atinge. Niciodata nu le voi atinge, stiu asta. Stiam ca nu pot atinge cerul. … imi iau papusa de mana si plec M-am pierdut pe undeva, ca si cand entitatea mea naiva s-a desprins din minne in somn. Sau poate e doar un alt fel de betie. (ma voi regasi curand) Te sui pe scaun Te privesc in ochi Iti pun streangul in jurul gatului Strangi din ochi Ma uit la tine de jos Iti dai o suvita blonda Pentru prima data esti mai inalt ca mine Te gadil cu rasul meu pentru ultima data. Te ametesc cu parfumul meu pentru ultima data. Te sarut pentru ultima data. In timp ce iti simt pielea pentru ultima data, Si gustul buzelor ne este cunoscut, Iti trag scaunul de sub picioare. Rad. Acum esti iar la acelasi nivel cu mine. Ma privesti in ochi, Deloc agitat. Si in ochii tai pot vedea Tot ce am vazut in tot acest timp Ma privesti ca atunci cand ne-am vazut pentru prima data Ma privesti ca atunci cand par atat de familiara Ma privesti ca atunci cand ti-am zis ca nu vreau sa te mai vad Ma privesti ca atunci cand luna plina ne lumina doar conturul pometilor. Ma privesti ca atunci cand te saturai de mine. Toate clipele petrecute impreuna Le vad acum, cand te-ai trecut in nefiinta. Si ai plecat. Ai luat cu tine inima… persoana… viata… Ma intorc cu spatele, Ma duc la fereastra. Ma sui pe pervaz. Stau si privesc in gol. (Gh.Chr.-„Totuna”) Ineaca-ma in ciocolata – Te vad, ce frumos. Ce frumos este sa vezi. Nimic nu este mai frumos decat a musca cu ochii buzele tale. Te vad, insa nu asa ca pana acum – candid – ci anost. Ai mainile aspre si crapate, bataturi in podul palmelor. O nu, si cearcane. Dragoste deterioranta. Dragoste? De ce dai dezaprobator din cap? Aa, probabil te indoiesti de dragostea mea. Mi-era dor de tine, de tigara ta de dimineata, sa te mai joci cu nasul meu inainte sa ma invelesti cu patura si sa imi aranjezi perna, sa gonim porumbeii din piata centrala sau sa stam intinsi pe iarba, cu fata in sus si sa imi spui “Zambeste-i soarelui si el iti va zambi inapoi!” . Tie nu? De ce te uiti la mine pierdut? Stiu ca si tie ti-a fost dor. De multe ori stau si ma gandesc ce am vazut la tine. Nu te incrunta. Stau si ma gandesc, chiar daca nu ai cei mai frumosi ochi, cel mai bun accent frantuzesc, chiar daca adormeai pe umarul meu la filme de dragoste si erai in stare sa pleci descult la meciul tau favorit de fotbal , eu tot vedeam in tine “acasa”, “refugiu”. Stiai ca imi place ciocolata, de aceea in fiecare zi imi lasai una pe marginea patului. Oh, imi era dor de pielea ta alba si catifelata. De ce nu ma pot misca? De ce am mainile legate? Iar ne jucam? Nu, am uitat sa iti zic ca de cand nu ne-am vazut am o deficienta de fericire. Nu vreau sa ma joc acum. Nu ne jucam? Unde ma duci? Mergi mai incet, te rog, nu pot tine pasul cu tine. .. te rog? …o taraste pana la cazanul cu ciocolata topita, o saruta si ii da drumul la mana. Se scufunda incet, ciocolata acaparandu-i tot parul auriu si ochii mari si umezi, lacrimile formand mici bule de aer prin marea de ciocolata. Varful nasului de abia de se mai vedea, iar incet, il mangaie ca la inceput. … –Acum ai tot ce ti-ai dorit : ciocolata. Te-am iubit dar a trebuit sa te inec, iar acum, tot te mai aud razand. …cazanul l-a pus la soare, pe iarba. A scrijelit cu unghiile pe ciocolata deja intarita “August” . Acum, ma uit la cazan, invechit deja avand compania unui porumbel. … ** Gherghelescu Christiana