Când mă gândesc la posibilitatea de a se întâmpla să rămână toată lumea fără internet o zi sau poate mai mult mă amuză teribil pentru că mă gândesc că există un episod South Park în care ei tratau problema foarte ingenios şi ilustrau o societate post apocaliptică menită să dispară pentru că nu aveau internet. Copii se plictiseau, toţi oamenii erau nevoiţi să socializeze în mod real şi asta îi făcea irascibili sau din contră foarte timizi, iar panica era foarte mare pentru că fără Google nu mai ştia nimeni să facă absolut nimic. Destul de real dacă ne-am pune în aceeaşi situaţie. Internetul este comod, constructiv, necesar pentru job şi facultate şi indispensabil pentru a socializa şi pentru a ne distra. Nu ne putem imagina viaţa fără el, pot spune că e la fel de important ca o persoană apropiată, lucru trist de altfel. Ne trezim dimineaţa şi nici nu ne bem bine cafeaua sau nu apucăm să mergem la baie pentru că deschidem laptopul sau ne verificăm pe telefon mailul sau Facebook-ul. În drum spre job sau spre facultate navigăm pe net. La job, acelaşi lucru, acasă la fel, în oraş cu prietenii neapărat trebuie share-uit eventul şi tot aşa. De sărbători îi mulţumim netului că ne face munca atât de uşoară în a ura toate cele necesare şi deloc necesare prietenilor, rudelor, colegilor şi altor amici pe care îi agreăm mai mult sau mai puţin şi e mult mai apreciată o postare pe wall decât un telefon dat. Din nou, trist şi superficial. Părinţii sau bunicii se supără când la o reuniune de familie stăm obsesiv pe telefon sau fugim în cameră la laptop şi nu părem deloc prezenţi. Cred că vă e cunoscută expresia ,,Nu ştiu ce face atâta la calculatorul ăla” sau ,,L-am băgat pe dracu’ în casă!”. Prieteni care nu pot mânca liniştiţi de sărbători până nu postează mâncarea pe Facebook să vadă toată lumea, bradul sau animăluţul de casă şi tot felul de obiceiuri şi tabieturi din categoria, internetul prietenul meu cel mai bun” Ca să fiu şi mai ironică cred că dacă s-ar închide netul pentru o zi cred că am trece pentru început prin cele 5 faze ale depresiei: negarea, mânia, târguială cu tine însuţi, depresia şi în final acceptarea. Când vom ajunge la acceptare şi vom realiza că e nevoie să socializăm în mod real, că e nevoie să ne căutăm informaţii din alte surse şi că ne putem ocupa mai mult de noi înşine, vom observa mai mult lucrurile din jur şi mai ales pe cei din jur, ambianta de afară şi poate că vom fi mai puţin agitaţi şi ocupaţi. Nu ne vom mai gândi să verificăm dacă avem notificări sau mailuri, pentru că nu va avea oricum nimeni şi ne va uni o solidaritate inexplicabilă. Vom petrece mai mult timp unii cu alţii pentru că lipsa internetului, să recunoaştem, ne face să ne simţim cam stingheri şi automat vom căuta companie. Eu aş milita pentru a se alege câte o zi pe lună sau chiar pe săptămână fără internet nicăieri. Atunci se vor ieşi la iveală nişte lucruri cu adevărat esenţiale!   Adelina Dinu