Harry Tavitian:
„Despre motivația mea pentru acest proiect:
Datorită faptului că soția mea e asistent social, încă din anii ’90 am putut să cunosc îndeaproape persoane cu dizabilități. De-alungul anilor am susținut concerte pentru diferite cauze sociale și am colaborat cu organizații ca ARAS, Hospice Casa Speranței, Salvați Copiii, etc. Am cântat pentru copii bolnavi de SIDA, pentru copiii cu autism, pentru victimele violenței domestice.
Sunt voluntar al Centrului de zi pentru persoane cu dizabilități de la Așezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina din Constanța. Pentru sprijinul tinerilor cu dizabilități îngrijiți la acest Centru de zi am susținut concerte filantropice dar în fapt eu sunt cel care am primit sufletește infinit mai mult, prin prietenia pe care am legat-o. Persoanele cu dizABILITĂȚI sunt persoane cu totul speciale, cu o mare delicatețe. Atât ei cât și familiile și cei care se implică în sprijinul lor au o deschidere sufletească aparte, de aici legătura cu jazzul pentru care acest fel de oameni sunt un public cu totul deosebit. Am putut să văd cu ochii mei ce minuni poate să facă o echipă de profesioniști lucrând cu cazuri foarte dificile și ce important este pentru integrarea tinerilor ca ei să fie tratați normal și firesc de cei din jur, dar și cum se schimbă mentalitatea comunității, ce legătură sufletească este acum între credincioșii care vin la biserica Sfântul Mina și tineri. Cunosc și cazuri dramatice de tineri cu dizabilități care sunt ținuți de familii izolați în casă, din cauza ideilor preconcepute, așa că pot să fac diferența.
Am constatat că în ciuda unei anumite dizabilități, Dumnezeu dă cu supramăsură alte daruri deosebite acelei persoane. Descoperi asta cu bucurie, cu condiția să fim noi în stare să trecem de suprafața lucrurilor și să avem dragoste.
Țin minte primul concert de binefacere pe care l-am făcut (de Moș Nicolae în 1998, pentru copii bolnavi de SIDA din Constanța). A fost pentru ei dar și cu ei, nu doar ca spectatori ci și ca parteneri de scenă. Fiindcă sala era arhiplină și nu mai erau scaune, cei din public i-au luat în brațe pe copiii bolnavi. A fost un gest firesc, care m-a emoționat foarte mult și sunt sigur că o astfel de ocazie ca cea a proiectul ASSOC Baia Mare „Acces pentru toți” poate descoperi gândurile bune din multe inimi.”
Da mai departe