Jaful de la ICR . Cate miliarde de lei s-au risipit din banii contribuabililor pentru curu’ lu’ Patapievici si ai lui?

Posted by
|
 
Continuăm în acest număr ancheta desfăşurată în colaborare decotidianul.ro şi ziaristionline.ro, privind cheltuielile deşănţate ale ICR din ultimii ani. În episodul de azi vă prezentăm situaţia deconturilor făcute de doi dintre corifeii ICR, preşedinteleH.-R. Patapievici şi vicepreşedinteleMircea Mihăieş, aşa cum se regăsesc în contabilitate. Aerul aristocrat al lui Patapievici ne-a costat multe miliarde de lei Deconturile lui Horia-Roman Patapievici pentru transport, cazare, diurnă şi mese festive, în perioada 2005-2012, s-au ridicat la 245.248,14 RON, la care se adaugă cele din 2011 şi 2012, în valoare de 86.954,47 RON. Aşadar, numai pentru deplasările lui Patapievici, ICR a cheltuit în total suma de 332.202,61 RON, adică peste 3,3 milarde lei vechi! Iată tabelul cheltuielilor, defalcate pe fiecare an: În afara acestor deconturi, Patapievici primea de la ICR, aşa cum rezultă din declaraţia sa de avere, un salariu anual de 60.939 RON. El mai încasa ca drepturi de autor de la Humanitas, TVR, „Evenimentul zilei”, „Idei în dialog” sau pentru diverse conferinţe suma de 190.875,85 RON. La toate acestea, familia sa mai primea şi salariul confidenţial ridicat de soţia lui, Ioana Patapievici, care este consilier la BNR. Văzînd acum toate aceste sume pe care Patapievici le primea, înţelegem mai uşor partizanatul politic al preşedintelui ICR din editorialele semnate în „Evenimentul zilei” şi alte publicaţii. TVR ar trebui să ne comunice oficial care erau sumele plătite pentru emisiunile lui Patapievici, care nu erau altceva decît subvenţii mascate ce au contribuit la falimentarea televiziunii publice. Mircea Mihăieş, mother and father-ul Fundaţiei Soros – un intelectual cu giruetă Trecem acum la adjunctul lui Patapievici, un alt ţuţer al regimului Băsescu-PDL. Este vorba despre Mircea Mihăieş, cel care în anul 2000 publica volumul „Masca de fiere”, în care îl eticheta pe Traian Băsescu cu formule dintre cele mai jignitoare: „nesimţit”, „incult”, „mitocan” etc., iar după 2005, cînd a fost cocoţat în fruntea ICR, a devenit unul dintre cei mai scîrboşi fani ai acestuia! Iată şi tabelul deconturilor sale: Suma totală decontată de Mircea Mihăieş la ICR este de 254.448,74 RON. Din analiza datelor de mai sus se observă că o pondere însemnată au cheltuielile de cazare internă şi transport intern, situaţie explicabilă prin faptul că Mircea Mihăieş are domiciliul în Timişoara, iar ICR i-a suportat în aceşti ani cazarea în Bucureşti, precum şi deplasarea acasă! Şi la Mircea Mihăieş, toate aceste cheltuieli se făceau pentru a-i întreţine obrazul subţire, astfel încît omul să se simtă obligat şi să scrie cît mai vîrtos împotriva oricui îndrăznea să critice regimul Băsescu! Dar aceste cheltuieli erau dublate şi de veniturile uriaşe pe care soţii Mihăieş le obţineau din alte activităţi. Astfel, după cum rezultă chiar din Declaraţia sa de avere, Mircea Mihăieş încasa, în acelaşi timp, de la ICR un salariu anual de 49.768 RON, de la Universitatea de Vest 54.763 RON, la care se adăuga suma de 20.412 RON, primită de la Uniunea Scriitorilor, precum şi suma de36.662 RON, primită de la „Evenimentul zilei”, „România literară” şi Editura Polirom! Adică un total de 161.605 RON într-un singur an! Familia lui Mircea Mihăieş mai încasa prin Ilona Mihăieş, soţia scriitorului, 11.072 RON de la „Fundaţia Soros”, pe care chiar Mircea Mihăieş i-a lăsat-o ca „moştenire”, după ce el însuşi a fost ani de zile în conducerea acesteia! Ilona Mihăieş mai încasa 22.788 RON de la Centrul Euroregional pentru Democraţie (!) şi 34.580 RON de la Asociaţia pentru promovarea femeii din România (!). Toate aceste sume ameţitoare ar trebui să-i pună pe gînduri pe toţi scriitorii români care se pregătesc să valideze un nou mandat pentru actuala conducere a Uniunii Scriitorilor şi să-i determine să-şi pună întrebarea dacă veniturile acestea uriaşe ale celor care conduc Uniunea le sporesc lor nivelul de trai sau contribuie la promovarea operelor lor, pe care – sărmanii! – abia reuşesc să le publice! Pentru a înţelege şi mai bine care este nivelul de trai al celor care se erijează de ani de zile să reprezinte interesele breslei scriitoriceşti din România, în timp ce întreaga Uniune a Scriitorilor este în pragul falimentului, ca şi revistele editate sub sigla acesteia, iată cum arată depozitele bancare ale familiei lui Mircea Mihăieş, declarate oficial de cel mai băsist dintre scriitori: Iată, aşadar, de ce H.-R. Patapievici şi Mircea Mihăieş, primul ca preşedinte, cel de-al doilea ca vicepreşedinte al ICR, creaseră o întreagă reţea de ţuţeri, care beneficiau de banii ICR, astfel încît, prin poziţiile lor publice, să-i susţină la conducerea acestei importante instituţii publice! În acelaşi timp, ei se recompensau pentru aceste stipendii uriaşe de la buget prin articolele publicate în diverse ziare sau reviste, în care susţineau necondiţionat orice era în favoarea PDL, a guvernelor Boc sau Ungureanu şi, mai ales, a lui Traian Băsescu, sub tutela căruia se aflau atît ei înşişi, cît şi ICR! Violenţa atacurilor lor, limbajul suburban folosit împotriva celor care aveau alte opinii erau direct proporţionale cu banii obţinuţi de ei.

Jaful de la ICR (I).

Patapievici si ai lui au lasat in urma lor carti nevandute si mucegaite in valoare de doua miliarde de lei

Jaful de la ICR - Patapievici, Tismaneanu, Mihaies, Tania Radu - Curtea de Conturi - DNA - Cotidianul - Ziaristi Online Moştenirea lui Patapievici la ICR (I) În depozitul de carte stau nevândute publicaţii în valoare de 500.000 euro de Ion Spânu Ancheta cotidianul.ro, în colaborare cu ziaristionline.ro, scoate la iveală dovezi concrete ale jafului de la ICR sub mandatul lui H-R Patapievici: editarea unor cărţi care zac şi acum în depozit, plata unor publicaţii care să scrie pozitiv despre ICR, acordarea de bani pentru traducerea discreţionară a unor clienţi ai ICR etc. Aceasta in timp ce Basescu si Boc taiau de zor din pensiile batranilor si alocatiile copiilor. Publicăm astăzi prima parte a documentarului nostru, prin prezentarea unor informaţii oficiale, pe care le-am solicitat de la noua conducere după încheierea verificărilor Curţii de Conturi. 500.000 DE EURO RISIPIŢI PE CĂRŢI ŞI REVISTE CARE ZAC ÎN DEPOZITUL ICR Curtea de Conturi a constatat că în depozitul ICR există „cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora”. Astfel, „la 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele”. Răspunsul ICR faţă de această situaţie este cît se poate de semnificativ: „Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.CAMPIONII CĂRŢILOR NEVÎNDUTE SÎNT IULIAN CAPSALI ŞI IOANA POPESCU Din Raportul Curţii de Conturi aflăm şi care este topul publicaţiilor care au făcut o gaură de o jumătate de milion de euro în bugetul ICR: – La mémoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON – Caietele Enescu I-VI (Editura ICR): 2011- 51.692 RON; 2012- 36.822 RON – Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON – Days and Nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON – Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON – Adnotări – Lecţii de pictură (autor: Constantin Flondor) – 40.800 RON; – Album – Andrei Șerban (autor: Andrei Șerban) 65.365 RON; – Album – Aurel Bulacu – 54.900 RON; – Cel ce se pedepseşte singur (autori: Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON. Simpla lectură a acestor titluri naşte serioase întrebări despre felul neprofesionist în care s-a lucrat la editura ICR, întrucît sumele uriaşe cheltuite şi soarta volumelor editate par a exprima nu numai nepricepere, ci şi anumite interese. Astfel, volumul „La Mémoire des murs”, realizat de Iulian Capsali, apăruse în anul 2006, tot la editura ICR, astfel încît reeditările din 2011 şi 2012 nu aveau nici o justificare. De aceea, şi Raportul Curţii de Conturi constată că sumele cheltuite, adică 89.250 RON pentru anul 2011 şi 71.250 RON pentru anul 2012 nu reprezintă altceva decît o risipă a banului public! Mai mult decît atît, titlul albumului este plagiat după romanul „La mémoire des murs” al scriitoarei Tatiana de Rosnay, apărut în 2003 la editura „Plon” şi republicat apoi la editura „Héloīse d’Ormesson”! Plagiat Capsali Patapievici ICR La Memoire des murs - Jaf la ICR - Curtea de Conturi Metoda după care s-a realizat acest plagiat al lui Iulian Capsali a fost experimentată cu succes de mult mai celebrul său mentor Andrei Pleşu, care a preluat tacit titlul cărţii „Minima moralia”, care-i aparţine, de fapt, lui Theodor-W. Adorno! Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual! În episodul de mîine, vă vom spune cine au fost cei mai mari profitori ai banilor de la ICR, precum şi publicaţiile care încasau sume uriaşe de la ICR pentru a prezenta favorabil activităţile ICR în străinătate!

– Va urma –

Surse: Cotidianul.ro si Ziaristi Online

Jaful lui Patapievici de la ICR (II).

Topul profitorilor: Miliarde de lei pentru “no-names” dar si pentru Tismaneanu, Cartarescu, Perjovschi 1 si 2, Visniec si Norman Manea

tismaneanu_lumea_secreta - humanitas editura politicaMoştenirea lui Patapievici la ICR (II). Topul profitorilor ICR şi al editurilor străine umflate de banii noştri
de Ion Spanu
După auditul efectuat de Curtea de Conturi a României la Institutul Cultural Român (ICR) sub conducerea lui H-R Patapievici a ieşit la iveală dimensiunea unui jaf uriaş, de care a profitat clientela politică aservită fostei Puteri. Datele pe care le prezentăm şi în acest episod sînt oficiale, provenind din documentele contabile ale ICR. În episodul de ieri, în ancheta relizată de cotidianul.ro şi ziaristionline.ro, am prezentat situaţia incredibilă a stocului de carte nevîndută, care zace în depozitul ICR, a cărui valoare depăşeşte 500.000 de euro, bani pe care vechea conducere a ICR i-a aruncat pe apa sîmbetei. Datele pe care vi le prezentăm în acest episod vizează finanţările externe, adică sumele plătite unor edituri străine pentru a publica volumele clienţilor ICR, precum şi situaţia cheltuielilor de deplasare, protocol şi drepturi de autor oferite „neo-boierilor”, adică lui Vladimir Tismăneanu, Norman Manea, Lucian Ban şi mulţi alţii. TOPUL PROFITORILOR ICR Primele zece persoane care au primit cele mai mari finanţări directe de la ICR sînt următoarele: – Lucian Ban – 993.880 RON, – Mihai Chirilov – 142.543 RON, – Norman Manea – 112.347 RON, – Vladimir Tismaneanu – 102.539 RON, – Ion Horia Leonida Caramitru – 76.675 RON, – Mircea Cartarescu – 48.048 RON, – Dan Lungu – 37.817 RON, – Matei Vișniec – 33.039 RON, – Dan Sorin Perjoschi – 30.485 RON, – Amalia Perjoschi – 25.616 RON. Medalia de aur a finanţărilor ICR: pianistul Lucian Ban În mod surprinzător, pe primul loc se află Lucian Ban, un pianist “american” de jazz, “originar din România”, care, într-un interviu pentru „Formula AS”, declara: „Eu nu pun mare preţ pe ideea de patriotism”! Pe patriotism, nu, dar pe banii banii patriei, da! Iată cîteva acţiuni finanţate de ICR pentru pianistul american, aşa cum sînt prezentate chiar pe site-ul oficial: „După un turneu de lansare cu impact răsunător în Statele Unite, albumul “The Romanian-American Jazz Suite”, lansat de Sam Newsome şi Lucian Ban, ajunge şi în Europa, în organizarea Institutului Cultural Român”. Era vorba despre un turneu din anul 2008, care cuprindea următoarele concerte: – Bucureşti, sala ArCuB, 19 octombrie – Tallinn, Kumu Hall, 20 octombrie – Luxembourg, Opderschmelz Regional Cultural Centre, 22 octombrie – Rotterdam, World Music Dance Centre, 23 octombrie – Bruxelles Music Village, 24 octombrie – Poznan, Blue Note Jazz Club, 25 octombrie – Brno, Club Alterna, 26 octombrie – Viena, Reigen-Live Club, 27 octombrie – Paris, Duc de Lombards, 28 octombrie În noiembrie 2011, i s-a asigurat finanţarea pentru a participa la London Jazz Festival 2011 „cu sprijinul Institutului Cultural Român din Londra”, operaţiune repetată şi în 2012! De ce trebuia să-i finanţeze ICR-ul astfel de turnee, din moment ce, prin valoarea sa, Lucian Ban trebuia să încaseze banii necesari chiar din biletele vîndute? Medalia de argint a finanţărilor ICR: pianistul Mihai Chirilov Pe locul 2 al încasărilor se află Mihai Chirilov, un critic de film pe care ICR l-a plimbat prin toată lumea. Nu mai tîrziu decît anul trecut, lui Mihai Chirilov i s-au plătit banii necesari pentru a fi în America la… o dezbatere! Iată ce se scrie chiar pe site-ul ICR: „În 7 iunie 2012 ICR New York organizează dezbaterea The Romanian Film Festival in New York: Histories to Tell, moderată de Corina Şuteu şi Mihai Chirilov. ICR New York contribuie, de asemenea pentru al treilea an consecutiv, la producerea publicaţiei speciale în limba engleză aperiTIFF, realizată sub îngrijirea lui Mihai Chirilov”. Şi asta nu e nimic faţă de şederea lui pe banii ICR cîteva luni la New York în aprilie 2009, România alegîndu-se din huzureala criticului cu cîteva observaţii linguşitoare la adresa altor profitori care ţineau diverse conferinţe pe banii ICR! Cine vrea să vadă de ce i se dau bani lui Mihai Chirilov, poate citi ce scria „maestrul” în „Evenimentul zilei” din 6 aprilie 2012: „Promovarea inteligentă şi dezvoltarea de parteneriate cu instituţii americane de prestigiu – toate acestea fiind strâns legate de experienţa decisivă în management cultural a Corinei Şuteu, director ICRNY, şi de viziunea de ansamblu a lui Horia Roman Patapievici care a ştiut să reconfigureze de la zero politica culturală a ICR-ului”. Ei? Nu merita omul bani de la ICR pentru asemenea cuvinte despre şeful cel mare al centralei şi şefuţa de la ICR New York? Medalia de bronz a finanţărilor ICR: Norman Manea Despre scriitorul Norman Manea, stabilit de multă vreme în America, Nicolae Manolescu scria în „Istoria…” sa: „În parte, „Întoarcerea huliganului” răscumpără o operă prolixă, nehotărîtă între ficţiune şi mărturie, scrisă adesea în limbă de lemn, prezumţioasă şi greu de citit”. (p. 1443). Manolescu îi invocă lui Norman Manea şi „naivităţile utemistului din anii ’50, care a acceptat excluderi şi linşaje morale”. Pentru astfel de merite, ICR i-a plătit şi lui Norman Manea o sumedenie de turnee prin lume, între care la Gőteborg şi Stockholm (în 2012), la Viena (în februarie 2011), precum şi publicarea unui număr impresionant de traduceri. Recunoscător şi el, scria atunci cînd ICR a fost luat de sub preşedinţia lui Băsescu şi trecut în subordinea Senatului : „Este dezastruos ca practicile brutale si aroganta politicienilor de ieri si de astazi conduc intr-o maniera nefasta destinele culturii”! Marii învinşi ai finanţărilor ICR: Tismăneanu, Cărtărescu şi Matei Vişniec Poate părea surprinzător, însă Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu şi Matei Vişniec n-au reuşit să urce pe podiumul finanţărilor ICR, clasîndu-se abia pe locurile 4, 6 şi, respectiv, 8! Dar, să nu le plîngem de milă, întrucît episodul următor le este dedicat şi, veţi vedea, n-au rămas ei nepremiaţi! Topul editurilor străine care sau înfruptat din banii ICR Multe dintre proiectele ICR-ului lui H-R Patapievici nu s-ar fi putut realiza dacă n-ar fi existat şi partenerii care să-l stoarcă de bani. Edituri prestigioase, precum şi altele mai mărunţele, au reuşit să iasă puţin din criză prin banii pe care ICR i-a oferit pentru a publica nişte cărţi româneşti. În mod cert, oamenii aceia, care sînt ceva mai sănătoşi la minte, s-au întrebat de ce li se dau lor bani, în loc ca sumele să fi fost acordate unor edituri din România, iar cărţile să fi fost difuzate oriunde în lume! Pînă găsiţi un răspuns, iată topul primelor zece edituri finanţate de ICR: – Frank & Timme (Germania) 178.422,33 RON – El Nadir (Spania) 144.111,19 RON – Pre-Textos (Spania) 133.174,93 RON – Denoel (Franța) 131.086,22 RON – Uitgeverij De Bezige Bij (Olanda) 107.910,31 RON – Dalkey Archive Press (SUA) 104.425,92 RON – Dioti I. Melpomeni (Grecia) 95.736,62 RON – Du Seuil (Franța) 92.981,82 RON – Paradox Publishing Group (Bulgaria) 70.053,74 RON – Keller Editore (Italia) 69.743,25 RON TOTAL 1.127.646,33 ron Toţi aceşti bani au fost aruncaţi doar pentru ca unii scriitori români să se laude că au publicat la „Pre-textos” sau la „Du Seuil”! Întrebarea care apare firesc: în cazul în care s-au vîndut acele cărţi, banii încasaţi au revenit ICR, din moment ce el a suportat cheltuielile? Dacă nu, unde au ajuns? Şi, oare, ce tiraje s-au tipărit la aceste edituri? Şi, încă ceva: nu era mai simplu ca editura ICR să fi scos acele cărţi (nu discutăm acum selecţia lor), în loc să tipărească acele publicaţii în valoare de 500.000 de euro care zac şi azi în depozit? Cu banii rezultaţi din vînzarea în străinătate, se puteau, bineînţeles, tipări alte cărţi. Numai că, în acest fel, am fi putut să aflăm şi noi ce cărţi româneşti doreau, într-adevăr, să citească străinii. De menţionat că la editura „Pre-textos” a apărut şi unicul roman al ministrului Varujan Vosganian, evident tot pe banii ICR! Prin dumnealui, probabil, sperau să intre şi în graţiile noii Puteri. Nu s-a întîmplat aşa. În episodul de mîine, vom prezenta date cutremurătoare despre banii daţi anticipat de ICR unor publicaţii pentru a prezenta pozitiv activitatea instituţiei lui Patapievici. Cu acele articole ne scotea tuturor ochii despre felul în care erau oglindite în străinătate acţiunile organizate de ICR! – Va urma – Pentru continuarea serialului cititi-l pe Ion Spânu pe Cotidianul.ro  

JAFUL DE LA ICR (III)

Ziarele străine primeau sute de mii de euro ca să scrie frumos despre Plesu si Liiceanu –

Jaful de la ICR. Mostenirea lui Patapievici - de Ion Spanu si Ziaristi OnlineImediat cum caracatitei de la ICR au inceput sa-i fie taiate tentaculele, “presa mondiala” a vuit de “manie proletara”. In New York Times, de exemplu, Patapieviciul de serviciu al gastii kominterniste a sarit ca ars, mintind cu nerusinare asupra unui fapt care nu a avut loc (foto dreapta). Roncea.Ro si Cotidianul au demonstrat atunci lamentabila intoxicare a opiniei publice internationale. Oamenii naivi nu intelegeau insa cum de o publicatie aparent prestigioasa “pune botul” la manipularile Patapieviciului. Ion Spanu ne explica azi – cu documente! – de ce: in “Epoca Patapievici” numeroase publicatii straine erau platite de ICR ca niste amarate de curve: cu banii inainte. Jenant! PS Roncea.Ro: Pentru partea a IV-a a anchetei Cotidianul/Ziaristi Online am inteles, “din surse”, ca se pregateste, cu incalziri intense, to’a’asul asudatus Tismaneanus. Cica vine ora bilantului. Cat, cum, de ce, pentru cine. Este vorba de cel care spunea cu o nesimtire totala, specifica fostei si actualei nomenklaturi bolsevice, ca a lucrat “pro-bono” pentru Comisia Prezidentiala a lui Basescu si IICCMER-ul lui Boc si ca “Eu am făcut un serviciu statului român, nu statul român mie. Să fie foarte clar!”. Cu toate acestea, to’a’asul care tremura acum cu chilotii in vine prin budele Deutsche Welle, pare sa stie ca totul se plateste. Chiar si delapidarea, chiar si frauda, chiar si traficul de influenta. Chiar si, mai ales, minciuna. Conform regulilor stabilite in Romania democratica inclusiv de catre expertii SUA, cum ar fi, sa zicem, “LW“. Poate faptul ca reprezentantii DNA i-au trimis o citatie via Ambasada Statelor Unite sa conteze?
Cotidianul: Moştenirea lui Patapievici la ICR (III)
Ziarele străine primeau sute de mii de euro ca să scrie frumos despre ICR
De cîte ori erau urecheaţi de cineva, cei din gaşca ICR condusă de Patapievici scoteau de la naftalină articolele favorabile apărute în presa străină. Nimeni n-a ştiut pînă acum că, pentru aceste articole, ICR a plătit bani grei, pe contracte semnate înainte de derularea acţiunilor! Astăzi oferim cifrele oficiale. În doi ani, ICR a cheltuit 106.568 dolari şi 502.645 euro pentru publicitate Datele din contabilitatea ICR arată că această instituţie folosea o metodă primitivă pentru a-şi asigura o bună imagine: erau încheiate din timp contracte de publicitate cu publicaţiile din ţările unde funcţiona o filială ICR, iar după ce se derula o acţiune, ziarele respective scriau laudativ atît despre participanţi, cît şi despre ICR! Aşa se explică numeroasele articole găzduite de toate Rapoartele ICR, încît se crea impresia că adevărata cultură română se manifesta doar în străinătate! Nimeni nu băbuia în ţară că, în spatele acestei imagini coafate, erau contracte grase de publicitate! Iată ce sume primeau aceste publicaţii prin intermediul filialelor din străinătate: – ICR LISABONA Ziarul „PUBLICO”, pentru suplimentele sale Ipsilon şi Expresso, a primit 8.425 euro în 2010 şi încă 8.425 euro în 2011. – ICR LONDRA Revista „TIME OUT LONDON” a primit 3.078 euro în 2010 şi 9.555 euro în 2011. – ICR MADRID Publicaţiile „GUIA DEL OCIO”, „EL MUNDO” (suplimentul El Cultural) şi „EL PAIS” (suplimentul Babelia) au primit 11.490 euro în 2010 şi 10.440 euro în 2011. – ICR NEW YORK Cotidianul „NEW YORK TIMES” şi revistele „TIME OUT NEW YORK”, „VARIETY” şi „NEW YORK REVIEW OF BOOKS” au primit 23.590 dolari în 2010 şi 17.320 dolari în 2011. – ICR PRAGA Revista „CO, KDY V PRAZE” a primit 642 euro în 2010 şi 703 euro în 2011. – ICR STOCKHOLM Cotidianele „SVENSKA DAGLABET” şi „DAGENS NYHETER” au primit 21.200 euro în 2010 şi 26.518 euro în 2011. Valoarea totală a contractelor de publicitate pentru ICR-urile din străinătate a fost: – în 2010 – 62.203 dolari şi 270.800 euro – în 2011 – 44.365 dolari şi 231.845 euro. Aşadar, suma totală cheltuită pentru publicitate în cei doi ani de către ICR-urile din străinătate a fost de 106.568 dolari şi 502.645 euro! În 2012, înainte de a fi schimbată conducerea ICR, echipa lui Patapievici încheiase deja contracte pentru: – ICR VARŞOVIA, în valoare de 25.917 euro – ICR MADRID, în valoare de 31.859 euro – ICR NEW YORK, în valoare de 50.373 dolari. Pentru aceste trei contracte nu exista nici o comandă, ceea ce devoalează felul în care acţiona vechea conducere ICR, adică încheia contractele de publicitate, stabilind sumele plătite, iar după ce apăreau articolele se făcea plata, mascîndu-se astfel faptul că acestea erau, de fapt, materiale publicitare! Evident, noua conducere nu a mai efectuat plăţile pentru aceste contracte. ICR se lăuda cu articolele laudative, care erau, de fapt, materiale publicitare! Să vedem cum arătau aceste articole din presa străină, pe care ICR le prezenta pe site-ul propriu şi în publicaţiile obediente din România: – „PUBLICO” din 9 mai 2011: „Într-un articol apărut în cotidianul portughez Público (ediţia din 9 mai 2011), criticul de cinema Jorge Mourinha semnala: Debutul românului Marian Crișan se integrează prefect noului val românesc: planuri-secvență lungi, naturaliste, de grup, absența muzicii, evidențiind umorul sarcastic grefat pe disperarea unei societăți care incearcă să se ridice după o dictatură dezastruoasă”. – „EL PAIS” din 2.10.2011: „Pe 2 octombrie, cotidianul El Pais dedică României editorialul suplimentului cultural Babelia, sub semnătura lui Ignacio Vidal Folch: „Două figuri intelectuale cu un profil foarte diferit, dar la fel de provocatoare, conduc în mod simbolic literatura română, invitata de onoare din acest an a Târgului Internaţional de Carte LIBER. Pe de o parte, în mod firesc, Norman Manea, autor cu faimă internaţională, perspicace eseist şi prozator, totodată narator al propriilor peripeţii în «Întoarcerea huliganului», scriitor contondent şi incomod. (…) Cealaltă figură intelectuală de mare influenţă este scriitorul Horia-Roman Patapievici, autor proteic, președinte al Institutului Cultural Român – Institutul Cervantes românesc.(…) alături de filosofii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu (…) formează trioul cel mai vizibil şi influent din cultura actuală”. Cu astfel de „făcături”, plătite gras din banii pe care ICR îi primea de la buget, H-R Patapievici, Mircea Cărătrescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Gabriela Adameşteanu, Norman Manea şi alţii îşi asigurau recenzii favorabile, articole despre importanţa prezenţei lor la diverse manifestări, cu care apoi scoteau ochii românilor nerecunoscători care-i criticau în ţară! Totul nu era decît o cosmetizare făcută pe bani publici pentru imaginea acestor profitori care, pe rînd, se propuneau chiar la Premiul Nobel! Ion Spanu / Cotidianul  

Sari la bara de unelte

Da mai departe

Bun venit pe Bindiribli! Alege sectiunea dorita din lista de mai jos