• Şi-a început viaţa politică lucrând ca agent al Internaţionalei Comuniste.
• Cartea sa, Istorie şi conştiinţă de clasă, i-a adus recunoaşterea ca al doilea teoretician marxist de frunte după Marx.
• În 1919 a devenit vicecomisar pentru cultură sub regimul bolşevic maghiar al lui Bela Kun. A iniţiat ceea ce va deveni cunoscut sub numele de „Terorism cultural”.
• „Terorismul cultural” a fost precursorul a ceea ce avea să se întâmple mai târziu în şcolile americane.
• A lansat un program exploziv de educatie sexuală. Au fost organizate cursuri speciale şi au fost publicate şi distribuite materiale pentru a instrui copiii despre „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei şi irelevanţa religiei, care privează omul de toate plăcerile. Copiii erau stimulaţi să respingă şi să ridiculizeze autoritatea părintească, precum şi autoritatea Bisericii şi să nu mai ţină seama de preceptele morale. Ei au fost transformaţi, cu uşurinţă şi în mod spontan, în delincvenţi pe care doar poliţia mai putea să-i strunească. Această chemare la revoltă adresată copiilor a fost însoţită de instigarea la revoltă a femeilor ungare.
• Respingând ideea că bolşevismul a condus la distrugerea civilizaţiei şi culturii, Lukacs a afirmat: „O asemenea răsturnare de proporţii mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori şi crearea unora noi de către revoluţionari.”
• Modul său de gândire este reflectat în afirmaţiile sale:
  • „Toate forţele sociale pe care le-am dispreţuit din tinereţe şi pe care mi-am propus să le anihilez în spirit s-au reunit acum pentru a declanşa Primul Război Mondial.”
  • „Am văzut distrugerea revoluţionară a societăţii ca reprezentând singura soluţie pentru contradicţiile culturale ale epocii.”
  • „Întrebarea este: Cine ne va elibera de sub jugul civilizaţiei occidentale?”
  • „Orice mişcare politică menită să aducă bolşevismul în Occident va trebui să fie «demonică».”
  • „Odată abandonată unicitatea sufletului, nimic nu se mai poate împotrivi «dezlănţuirii» forţelor diabolice ce stau ascunse în toate actele violente necesare instaurării revoluţiei.”

• Mentalitatea lui Lukacs era tipică pentru cei care reprezintau forţele marxismului revoluţionar.
• La o întrunire secretă din Germania, din anul 1923, Lukacs a propus ideea inducerii „Pesimismului Cultural” oamenilor din Vest cu scopul de a le amplifica starea de deznădejde şi alienare ca o precondiţie necesară pentru înfăptuirea revoluţiei.
• Această întrunire a condus la înfiinţarea Institutului de Cercetări Sociale la Universitatea Frankfurt din Germania, în 1923, o organizaţie compusă din psihologi, sociologi şi alţi intelectuali marxişti şi de orientare comunistă, care a ajuns sa fie cunoscută ca Şcoala de la Frankfurt – instituţie dedicată implementării programului iniţiat de Georg Lukacs.

Antonio Gramsci

• A fost un marxist italian ce a urmat aceeaşi linie de gândire ca a lui Georg Lukacs; a ajuns, în urma analizelor sale, la aceleaşi concluzii pe care le-au formulat Lukacs şi ceilalţi membri ai Şcolii de la Frankfurt cu privire la rolul crucial al intelectualilor în declanşarea revoluţiei.
• A călătorit în Uniunea Sovietică, după izbucnirea Revoluţiei Bolşevice din 1917 şi unele constatări pe care le-a făcut l-au determinat să conchidă că o revoltă în manieră bolşevică nu va putea fi înfăptuită de către muncitorii occidentali din pricina religiei lor creştine.
• Antonio Gramsci a devenit conducătorul Partidului Comunist Italian, fiind mai târziu închis, în 1930, sub dictatura lui Mussolini, perioadă în care a scris „Caietele din închisoare” şi alte texte.
• Aceste lucrări au fost traduse în engleză şi au devenit accesibile americanilor.
• Îndemnul său adresat intelectualilor a fost ca aceştia să înceapă un lung marş prin instituţiile educaţionale şi culturale ale naţiunii pentru a crea un nou om sovietic înainte ca o revoluţie politică reuşită să se producă.
• Această perspectivă reflecta constatările la care ajunsese în Uniunea Sovietică, şi anume că oamenii din fruntea Uniunii Sovietice nu vor putea crea un astfel de om nou sovietic după înfăptuirea Revoluţiei Bolşevice.
• Acest proiect de transformare a omului la nivel de mentalitate şi caracter a făcut din Gramsci un erou al marxismului revoluţionar implementat în sfera educaţională americană şi a pregătit terenul pentru crearea Noului Copil American.
• Esenţa strategiei revoluţionare a lui Gramsci este reflectată în lucrarea lui Charles A. Reich, The Greening of America: „Va avea loc o revoluţie. Nu va fi similară revoluţiilor din trecut. Va începe cu individul şi cultura, iar schimbarea structurii politice va fi ultimul ei act. Nu va necesita recurgerea la violenţă pentru a avea sorţi de izbândă şi nu va putea fi contracarată cu succes prin violenţă. Aceasta este revoluţia Noii Generaţii.”

Wilhelm Reich

• În cartea sa din 1933 intitulată Psihologia de masă a fascismului, a evidenţiat faptul că Şcoala de la Frankfurt s-a distanţat de sociologia marxistă care plasa burghezia împotriva proletariatului. În schimb, bătălia se va da între „reacţionari” şi elementele revoluţionare.
• A scris cartea Revoluţia sexuală care avea să prefigureze ce urma să se întămple în 1960.
• Teoria sa sociologică a „sex-economiei” constituia o încercare de a combina psihologia freudiană cu teoria economică a lui Marx.
• Teoria lui Reich este ilustrată în aceste cuvinte ale sale: „Familia autoritară reprezintă statul autoritar în miniatură. Caracterul autoritar al omului rezultă, în esenţă, din sedimentarea inhibiţiilor sexuale şi a fricii în substanţa vie a impuslurilor sexuale. Imperialismul familial este proiectat ideologic în imperialism naţional… Familia autoritară (…) constituie o fabrică unde iau fiinţă ideologia şi structurile reacţionare.”
• Teoria lui Wilhelm Reich, ca şi programul de educaţie sexuală iniţiat de Georg Lukacs în Ungaria pot fi considerate sursele din care provin insistenţa asupra introducerii educaţiei sexuale în învăţământ, începând de la grădiniţă, precum şi atitudinea de respingere manifestată în cadrul sistemului educaţional faţă de familie, faţă de autoritatea externă şi faţă de structura tradiţională a caracterului.
• Teoria lui Reich conţine şi alte concepţii care au pătruns în câmpul educaţional american:

• Misticismul religios organizat al creştinismului constituie un aspect al familiei autoritare care a dus la apariţia fascismului;
• Esenţa patriarhală trebuie înlăturată din structura interioară a omului, precum şi din mediul exterior.
• Revoluţia sexuală va determina colapsul deplin al ideologiei autoritare;
• Omul este, în esenţă, un animal stăpânit de impulsuri sexuale;
• Cartea Psihologia de masă a fascismului se afla la a noua ediţie în 1991 şi poate fi achiziţionată de la cele mai multe librării unversitare.

• Asemeni lui Wilhelm Reich, Erich Fromma fost un psiholog social al Şcolii de la Frankfurt, care s-a mutat în America în anii 1930.
• Cartea sa Evadarea din libertate, publicată în 1941, este înrudită ideologic cu lucrarea Psihologia de masă a fascismului a lui Wilhelm Reich.
• După cum susţinea Fromm, capitalismul timpuriu a dat naştere unei ordini sociale care a condus la apariţia teoriei calviniste a predestinării, aceasta reflectând principiul inegalităţii inerente dintre oameni, principiu revigorat de ideologia nazistă.
• În viziunea sa, caracterul autoritar cunoaşte numai experienţa dominaţiei sau a supunerii şi „diferenţele, fie ele sexuale sau rasiale, sunt pentru acesta definite, în mod categoric, în termeni de superioritate sau de inferioritate”.
• Fromm pretindea că „Libertatea pozitivă” implică principiul că nu există o putere superioară eului individual unic; că omul este centrul şi scopul vieţii; că dezvoltarea şi realizarea individualităţii umane este un scop care nu poate fi subordonat unor cauze presupuse ca având o importanţă mai mare.
• Fromm a clarificat mai bine semnificaţia „Libertăţii pozitive” în lucrarea Dogma lui Christ, unde se prezintă pe sine ca un caracter revoluţionar care s-a emancipat din chingile familiei şi ale patriei, de sub autoritatea mamei şi a tatălui, care şi-a declinat loialitatea faţă de stat, rasă, partid sau religie.
• Fromm îşi precizează foarte limpede scopul revoluţionar în Dogma lui Christ: „Am putea defini revoluţia în accepţie psihologică, spunând că revoluţia este o mişcare politică organizată de oameni care au caractere revoluţionare şi atragând oameni cu astfel de caractere.”

Herbert Marcuse

• La fel ca Wilhelm Reich şi Erich Fromm, Marcuse a fost un intelectual al Şcolii de la Frankfurt care a luat calea Americii în anii 1930.
• A fost adesea prezentat ca un filozof marxist, deşi a fost un revoluţionar social pursânge, care îşi imagina dezintegrarea societăţii americane întocmai aşa cum Karl Marx şi Georg Lukacs şi-au imaginat dezagregarea societăţii germane: „Putem vorbi, pe drept cuvânt, de o revoluţie culturală, întrucât protestul este îndreptat împotriva întregii culturi dominante, incluzând sistemul moral al societăţii existente… Un singur lucru putem afirma cu deplină certitudine: ideea tradiţională de revoluţie şi strategia tradiţională prin care poate fi declanşată o revoluţie nu mai sunt valide. Aceste idei sunt demodate… Ceea ce trebuie să înfăputim este un tip de dezintegrare difuză şi dispersivă a sistemului.”
• Marcuse a publicat Eros şi civilizaţie, în 1955, carte care a devenit documentul fondator al contraculturii din 1960 şi care a introdus ideologia Şcolii de la Frankfurt în colegiile şi universităţile americane.
• El afirma că singura modalitate prin care putem evada din unidimensionalitatea societăţii industriale moderne este eliberarea componentei erotice din om, a instinctelor senzuale, ca revoltă împotriva „raţionalităţii tehnologice”.
• Această eliberare erotică avea să se realizeze sub forma „Marelui refuz”, ca negare absolută a „monstrului” capitalist şi a tuturor formelor lui, incluzând raţiunea tehnologică şi limbajul ritual-autoritar.
• El a furnizat legitimitatea intelectuală necesară pentru realizarea revoltei sexuale adolescentine, inventând şi sloganul „Faceţi dragoste, nu război!”.
• Teoria sa includea credinţa că Mişcarea de Eliberare a Femeilor constituie componenta cea mai de seamă a opoziţiei şi posibil cea mai radicală.
• Eforturile sale revoluţionare vor conduce la declanşarea unui război nesfârşit purtat de revoluţionarii marxişti împotriva bărbaţilor albi europeni în şcoli si universităţi.

Theodor Adorno

• A fost un alt marxist revoluţionar şi membru al Şcolii de la Frankfurt, care s-a stabilit în America în anii 1930.
• Printre alte cărţi, Adorno a scris Personalitatea autoritară, publicată în 1950.
• Cărţile sale au pornit de la aceleaşi teorii expuse în lucrările autorilor Wilhelm Reich, Erich Fromm şi Herbert Marcuse, bazate pe studiile analitice efectuate asupra societăţii germane începând din 1923.
• Ideea centrală a lucrărilor lui este aceeaşi: există un astfel de element precum caracterul autoritar care este opusul modelului revoluţionar dezirabil. Caracterul autoritar este produsul capitalismului, al creştinismului, al conservatorismului, al familiei patriarhale şi al represiunii sexuale. În Germania, combinaţia acestor factori a generat apariţia prejudecăţilor, a antisemitismului şi a fascismului, potrivit teoriei Şcolii de la Frankfurt.
• Cum majoritatea americanilor erau produse ale capitalismului, ale creştinismului, conservatorismului, „familiei patriarhale şi ale represiunii sexuale”, Theodor Adorno şi alţi membri ai Şcolii de la Frankfurt s-au bucurat de minunata oportunitate de a pune în aplicare programul proiectat de Georg Lukacs şi de Antonio Gramsci pentru înfăptuirea revoluţiei sociale în America în loc de Germania.
• Ei vor postula existenţa personalităţii autoritare în rândul americanilor cu predispoziţii spre prejudecată, exploatând această componentă pentru a impune americanilor „reeducarea planificată ştiinţific”, sub pretextul că această acţiune este întreprinsă în scopul eradicării prejudecăţilor.
• Această reeducare planificată ştiinţific va deveni o manevră de înlocuire a sistemului fundamental de valori american cu valorile opuse, revoluţionare, în mediul educaţional, astfel încât copiii americani să fie formaţi după modelul caracterelor revoluţionare din teoria Şcolii de la Frankfurt, creându-se, în acest mod, Noul Copil American.
• Nu poate fi contestat faptul că Personalitatea autoritară a fost utilizată de Benjamin Bloom ca sursă principală de inspiraţie în elaborarea taxonomiei domeniului afectiv, în lucrarea sa, Taxonomia obiectivelor educaţionale, din 1964, care a avut, ulterior, un rol determinant în cadrul sistemului educaţional.

traducere de Irina Bazon pentru rostonline.org

1. Revoluţia sexuală şi copiii
2. Contra-revoluția franceză, la 45 de ani de la Mai 1968. PLUS: Scrisoare de protest către Ambasadorul Franței la București
3. Profu’ de pedofilie. Un apologet al pedofiliei susține la București o conferință la invitația organizației „minorităților sexuale”, Accept
4. Fără ruşine şi fără iubire
5. Noua ideologie sexuală mondială, băgată cu forța pe gâtul copiilor